Ladislau Boloni: „Era dificil pentru oricine în România acelor vremuri, dar pentru minorități era și mai greu”
- Nicolae Comănescu
- 21 ianuarie 2018, 14:02
Ladislau Boloni, antrenorul echipei Antwerp, a povestit pentru presa din Belgia, experiențele trăite în perioada în care juca în România.
Loți Boloni, tehnicianul formației belgiene Antwerp, a rememorat perioada în care evolua în România, pentru Steaua. Fostul selecționer al naționalei a explicat că se confrunta cu multe probleme, mai ales că făcea parte din comunitatea maghiară. De asemenea, Boloni a afirmat că n-ar fi vrut să devină antrenor, din cauza implicării în fotbal a cadrelor militare.
„Am fost parte a comunității maghiare. Era dificil pentru oricine în România acelor vremuri, dar pentru minorități era și mai greu. Dacă erau doi la același nivel, unul pierdea din acest motiv. Am făcut multe sacrificii. La un moment dat, m-am gândit să renunț la ceva, dar mi-a fost imposibil. Iubeam fotbalul prea mult, iar diploma de doctor era singura certitudine pe care o aveam în comunism. Facultatea de stomatologie dura cinci ani, însă am terminat-o în opt ani, pentru a o putea împleti cu cariera de jucător. imp de opt ani, n-am avut o zi liberă. Dacă nu jucam, eram la clinică. Și când colegii erau liberi și mergeau la petreceri, eu mă duceam la meci. N-am vrut niciodată cu adevărat să devin antrenor. De ce? Ca fotbalist, am fost mereu în echipa armatei. Iar acolo, un ofițer, care nu știa absolut nimic despre fotbal, lua toate deciziile asupra politicii sportive. Acești oameni hotărau dacă antrenorul este bun sau rău, și eu nu voiam să fiu judecat de un colonel sau general care nu jucase fotbal și care nu antrenase niciodată pe nimeni. Voiam să mă stabilesc în Franța, așa că aveam nevoie de un job. Diploma de stomatolog nu valora nimic acolo și nu mai găseam energia de a mă întoarce la studii. În acele clipe, erau două variante: să fiu taximetrist sau antrenor”, a spus Boloni.
Antrenorul a vorbit și despre activitatea Securității: „Securitatea avea oameni infiltrați în întreaga țară, iar aceștia dădeau informații despre ceilalți. Dacă atunci stăteai la masă atunci cu trei persoane, una era informator. Nu este însă real că trebuia să fii informator ca să ajungi la națională. Asta e bla bla.”