Prima Duminică după Rusalii este dedicată Tuturor Sfinților. Succesiunea este firească: Pogorârea Duhului Sfânt marchează nașterea Bisericii creștine, iar sfinții sunt stâlpii pe care aceasta s-a înălțat.
Cei care, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, „au fost chinuiți, au suferit batjocuri și bice, ba chiar lanțuri și închisoare, au fost puși la cazane, au fost tăiați cu fierăstrăul, au fost uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii și în munți și în peșteri și în crăpăturile pământului”.
Sfințenia nu este un cerc închis, ea poate fi dobândită de oricine adoptă Modelul de viață pe care Iisus l-a arătat în cei 33 de ani petrecuți pe pământ. Un fel de „Mic îndrumar spre Sfințenie” îl constituie pericopa din Evanghelie ce se citește în această duminică.
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (...) Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”
Așadar, Iubire și Mărturie pentru Hristos. Necondiționate. Mai presus de orice. Până la capăt. Până la moarte. Rezumate atât de frust, sună înfricoșător. Dar Creștinismul nu are nimic dulceag. Nimic idilic. Este o luptă crâncenă a Omului cu el însuși pentru re-Îndumnezeire.
Duminica aceasta se lasă sec pentru Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Având la un capăt modelul Tuturor Sfinților și la celălalt pe cei doi corifei ai creștinismului care și-au dat amândoi viața pentru Hristos la Roma, în același an 67, unul răstignit cu capul în jos, deoarece s-a considerat nevrednic de moartea Mântuitorului, cel de-al doilea decapitat, postul de trei săptămâni care începe luni este ocazia perfectă pentru o resetare a vieții noastre.
Sau măcar pentru o verificare de rutină a puterilor noastre de sărmani candidați la sfințenie, pentru a vedea cum stăm în comparație cu adevărații campioni. Altfel zis, ce-ar fi să ne luăm puțin la trântă cu sfinții?