Bogdan Suceavă este profesor în cadrul Departamentului de Matematică de la California State University, Fullerton, SUA, dar, injectat pe viață cu fiorul limbii române, matematicianul scrie romane, nuvele, eseuri, povestiri aproape la fel de ușor cum înșiră cifre, numere și formule pe tabla științei fixe. Doar anul acesta i-au fost reeditate trei cărți, una dintre ele - Noaptea când cineva a murit pentru tine - constituind capul de pod al rândurilor de mai jos.

S-a destrămat duminica alegerilor ca un fum subțire, insignifiant, de parcă nu acreala lui prea puțin înțepătoare ne-ar ordona viețile pentru următorii cinci ani, și, până la următoarea numărătoare cu final deja conturat, vă propun o evadare discretă în lumea cuvintelor de bun simț. Vă invit, așadar, să vă descleștați fălcile și să vă rotunjiți înjurăturile pe marginea unui dialog cu matematicianul scriitor Bogdan Suceavă, autorul unui cunoscut roman închinat revoluției de la 1989 și reeditat acum la Editura Polirom. „Noaptea când cineva a murit pentru tine” - ce a adus în plus această carte în comparatie cu multe alte volume care s-au scris despre acele momente fierbinți? Prin ce se diferențiază romanul lui Suceavă, privind de la această distanță - 30 de ani de la revoluție? Autorul își cântărește matematic prima idee: „Mi s-a părut că e important să putem comunica celor ce vin după noi tensiunea din zilele lui decembrie 1989. De fapt, chiar și nouă, azi, ne e greu să ne reamintim toate detaliile vieții de atunci, toată acea presiune crescândă care a culminat cu o explozie socială amplă, când au murit atâția oameni. Romanul Noaptea când cineva a murit pentru tine e o dare de seamă despre starea de tensiune extremă în care am trăit în 1989. Am construit acel roman ca să explic cum trăiam și gândeam atunci”.

Vestea unei execuții

Simplu și la obiect. Să încercăm o dislocare din zona de confort: Ce i-ar fi spus tânărul Bogdan Suceavă lui Nicolae Ceausescu dacă ar fi avut posibilitatea să-i vorbească într-una din zilele de 24 sau 25 decembrie 1989? Matematicianul e din nou pe fază: „Mă întreb dacă aș fi avut înțelepciunea să gândesc altfel decât marea majoritate a românilor. De fapt, una dintre scenele din romanul Noaptea când cineva a murit pentru tine e momentul când vestea executării lui N. Ceaușescu ajunge la studenții care petreceau noaptea în clădirea Universității bucureștene. În roman se naște întrebarea de ce ne-am bucurat atunci de executarea cuiva în urma unui proces rău administrat. Nu puteam gândi altfel în acele zile! Mi se pare imposibil să te extragi tumultului unui asemenea moment istoric. Spiritul revoluției era contagios. Nu aș fi putut gândi altfel decât milioanele de oameni care ieșiseră în stradă”.

Literatura și dictatura

Scuze, cenușă în cap, iluzii... Dar care a fost cel mai mare act de curaj pe care l-a întreprins în viață omul Bogdan Suceavă? (nu, întrebarea nu mai are legatură cu revoluția din 1989). „Să-mi schimb destinul, să nu urmez cu docilitate o soluție comodă la București, să plec în Statele Unite în 1996 ca să învăț mai multă matematică și, în tot acest timp, să nu părăsesc teritoriul culturii române”, turuie scurt, sincer omul cifrelor. Sau al literelor? „Astăzi, cărțile mele - urmează imediat și mândru profesorul scriitor - sunt în librăriile românești (anul 2019 mi-a adus trei reeditări la Polirom), dar și la manifestările literare internaționale la care sunt invitat să reprezint cultura română. Probabil o asemenea opțiune cere curaj, nu-i așa?”. Corect, gândesc, aiurit un pic de inversarea rolurilor. Pentru a-mi masca stângăcia, lansez impetuos (un obuz tocit): „Crezi ca literatura, cultura în general, (mai) poate lupta cu succes împotriva dictaturilor? Să luăm ca exemplu Rusia de astăzi...”. „Bătălia se dă pe scala unor decenii. De câte ori ne păstrăm decența și dăm un răspuns inteligent și rațional unor acte politice arbitrare neinteligente, am repurtat o victorie. Pe termen lung, și Rusia se va transforma, iar momentele de demnitate și de decență ale unor oameni de cultură vor fi privite sub o altfel de lumină. Poate vor conta”. Poate.

Să tragem de urechi intelectualii obedienți politicienilor!

„Cultura - a câta putere este în stat(ul România)?” Figura aceasta de stil - pentru că trebuie să recunoaștem, e doar o metaforă - l-a prins în curbele ei moi pe matematicianul profesor: „Nu cred că atunci când discutăm despre cultură discutăm neapărat despre putere. Cultura nu trebuie să fie o putere în stat, ea e ceea ce contribuie esențial la consistența unui mod de viață. Trebuie să ne gândim în fiecare zi cum putem să prezentăm celor tineri frumusețea literaturii, a poveștilor din cinematografia clasică, opțiunea de a asculta muzica superbă rămasă de la Beethoven sau Mozart, aceasta e bătălia pentru cultură”.

A fi om, a fi responsabil

Aveți răbdare, nu-i gata: „Puterea culturii e de a ne face să trăim mai frumos, și asta se întâmplă când în fiecare zi optăm pentru frecventarea unor acte culturale de calitate. Merită să le vorbim celor tineri despre câștigul la nivel personal pe care ni-l aduce întâlnirea susținută cu valorile culturii. Ai amintit probabil relația culturii cu puterea pentru că, în România, se discută mult despre cum ar trebui cultura sprijinită din bani publici. Poate e o discuție importantă. Dar oare n-ar fi bine, ca om de cultură, să depinzi cât mai puțin de puterile politice trecătoare?”. Ar fi, nu zic ba, dar las concluzia în seama invitatului meu (care nu ezită s-o tragă): „Cred că ești dator, ca intelectual, să te pui la adăpost de putere, să te consideri responsabil pentru tine și ai tăi și să nu depinzi de putere. Să nu lauzi oamenii politici, ci să-i amintești numai ca să le aduci în discuție greșelile. Asta mi se pare mai corect. Nu am nici o înțelegere pentru intelectualii care și-au făcut carieră din lăudarea unor politicieni, indiferent cât de buni prieteni ar fi cu aceia!”

Schimbarea la față a României

Ce planuri are matematicianul Bogdan Suceavă? „Știi, îmi fac un titlu de mândrie că am ajutat câțiva dintre studenții cu care am lucrat în California să ajungă în programe de doctorat la universități prestigioase precum UC Berkeley, Calech, Notre Dame, UCLA... Am avut noroc să întâlnesc oameni tineri de excelentă calitate umană și profesională. Mi-ar fi plăcut să pot contribui cu munca mea mai mult în România, dar n-a fost să fie. Contribuția mea la ceea ce este lumea românească de azi sunt cărțile mele. Și dă-mi voie să amintesc aici proiectul literar la care lucrez. E o serie de romane, reprezentând o construcție literară care să cartografieze punctele de schimbare ale unei întregi culturi, cultura noastră”.

5 teme, 5 romane

Interesant... „Mi-am dorit să scriu romane despre punctele de schimbare ale istoriei culturii noastre. Am apucat să realizez până acum momentul apariției gândirii politice de tip modern (în romanul «Republica»), momentul dispariției culturii tradiționale a satului românesc (în «Miruna, o poveste»), momentul revoluției din 1989 (în «Noaptea când cineva a murit pentru tine»), perioada tranziției (în «Venea din timpul diez»), descrierea procesului amplu produs de valul de emigrație actual (în «Avalon. Secretele emigranților fericiți»)”.

Nu am nici o înțelegere pentru intelectualii care și-au făcut carieră din lăudarea unor politicieni, indiferent cât de buni prieteni ar fi cu aceia!”, Bogdan Suceavă, matematician

Bogdan Suceavă (născut la 27 septembrie 1969, la Curtea de Argeș) a studiat matematica la Universitatea din București și la Universitatea Statului Michigan (doctorat, 1996-2002).