Artiștii sunt, de multe ori, oameni triști. Dacă îi demachiezi, și-i vezi fără mască, rămâi uimit cât de serioși pot să fie. Iar comedia, dacă la început e o joacă amuzantă, pînă la capăt se dovedește a fi una dintre cele mai serioase chestii.

Dacă despre regretatul Ioan Gyuri Pascu percepția publică este că a fost inima „divertișilor”, motorul, fondatorul și liderul celei mai faimoase trupe de umor, Divertis, a fost și a rămas carismaticul Toni Grecu. Când îl vezi pe scenă, sau la televizor, cu râsul său molipsitor, te destinzi pe loc. Atât doar că, precum mai toți marii comedianți, dacă în spectacole stârnește rîsul instantaneu, în particular, Toni Grecu e o persoană extrem de sobră. Culmea este că, deși show-urile trupei sale – care și-a schimbat componența și numele în câteva rânduri – au fost difuzate pe diferite posturi de televiziune, el mărturisește că nu se uită la TV, nu citește presa și că își culege informațiile aproape exclusiv de pe internet. O șuetă cu el este o plăcere. Și o distracție.

 

„Oamenii care fac umor nu-s veseli tot timpul!”

Toni Grecu este inginer la bază. De unde până unde divertisment? La început, e puțin încordat. Nu se omoară după interviuri. „Din natura lucrurilor. Nu există un răspuns concret. Un om se îndrăgostește de un fluture pentru că, pur și simplu, îi plac fluturii. Nuși pune problema de ce îi plac. Așa și eu cu divertismentul. A fost dintr-o joacă. Am apărut în clasa a XII-a, într-un spectacol care se numea «Nota 0 la purtare», de Octavian Sava. A fost un succes imens, Da’ numa’ în școală, că acolo am jucat-o...”, povestește domnul Toni, mustăcind, cum a pornit totul.

Cât de serios este un om, cu un râs molipsitor, care face toată lumea să râdă? Se încruntă și spune că nu are legătură viața privată cu lumea spectacolelor, așa-numitul showbiz: „În general, oamenii care trăiesc din umor, care fac umor pentru alții, nu sunt neapărat niște oameni veseli 24 din 24. Au și ei momentele lor de tristețe: îi mai doare câte-o măsea, au datorii la bacă sau trebuie să plătească facturi”.

Umorul va aparține internetului

Se mai face umor de calitate în România de astăzi? Dacă da cine îl face? Să dea Toni Grecu niște exemple. Se entuziasmează, subit: „Da! Se face! Da’ este în funcție de gustul fiecărui om. Dacă vorbim despre televiziune acolo umorul are nivelul publicului care se mai uită, încă, la televizor. Se migrează către online”. Toni Grecu este de părere că televiziunea traversează o perioadă de mari transformări din cauza revoluției internetului. Decretează: „Dacă nu vom deveni interactivi nu vom mai fi deloc!”. Cât privește comedianții care îi plac este subiectiv: „Sunt mulți... Îmi plac colegii mei: Cosmin Natanticu, Claudiu Maier, Cătălin Neamțu, Mihai Bobonete, Adrian Văncică, Sector 7, Jojo, Monica Anghel și mai sunt și alții”.

 

Începuturile

Cine sunt adevărații părinți ai celebrei trupe Divertis și cum s-a născut aceasta? Îi place să vobească despre începuturile sale: „Divertis s-a născut în studenție, în 1981. Am fost trei: eu, Constantin Florin și Dorin Antonesi. Dup-aia au venit ceilalți. Eu mai fusesem într-o altă trupă de umor, Asterisc, fondată de Dan Bacinschi, cel care a fost și mentorul meu în perioada de debut. Până să apară Divertis aveam, deja, o consistentă activitate artistică. Luasem premii la festivaluri de umor studențesc. Dar mai mari decât noi cu câțiva ani erau, la Cluj, membrii trupei Ars Amatoria, cu Ioan Groșan în frunte. Au reprezentat o școală de umor cu totul specială cu Gheorghe Țaposu, Ioan Buduca, oameni de o forță umoristică și intelectuală remarcabilă”. L-a uitat, însă, pe Emil Hurezeanu. Pe timpul lui Ceaușescu era destul de greu să faci umor. În afară de câteva comedii reușite, de teatru sau film, singurele schech-uri care te mai făceau să râzi erau cele de la televizor în care jucau mari actori precum Toma Caragiu, Marin Moraru, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Jean Constantin sau Puiu Călinescu ș.a.m.d. Până și Caragiale era interzis. Erau mai mult poante răsuflate, trase de păr... Conta mai mult interpretarea actorului decât calitatea scenariului. Cum se descurca o trupă umoristică, studențească, în acele condiții? Toni Grecu ne readuce aminte condițiile din acele vremuri: „O trupă umoristică studențească nu avea niciun acces la TV. Avea doar posibilitatea spectacolelor, dar numai în mediul studențesc și și acelea foarte controlate”.

 

Zeul Neptun și Ceaușescu în vizită prin Africa

O întrebare firească: exista un textier principal sau fiecare dintre „divertiși” avea propria creație? Răspune pe loc: „Fiecare își scria monologul. În perioada de început spectacolele erau făcute mai mult din monologuri. Da’ erau și numere de grup unde, în principal, se improviza. Interviul improvizat a fost piesa de rezistență a grupului Divertis”. Toni Grecu spune că textele erau foarte greu de cenzurat din cauza faptului că, predate pe hârtie, căpătau o altă valență în momentul interpretării: „Conta tonul, mimica, gestica. Un cuvânt nevinovat, pe hârtie, pe scenă poate deveni o bombă ideologică! Spre exemplu cuvântul «mâncare», în perioada în care nu prea era de mâncare”. Dar securiștii nu și-au băgat coada printre ei? Toni Grecu se amuză povestind că, odată, la Serbările Mării, prin ’86-’87 un text deal lui Ioan Groșan era să-i bage în bucluc: „A fost o scenetă despre vizita zeului Neptun, împreună cu vestala sa, în Africa. Or, tocmai atunci Ceaușescu era prin Africa. Au fost niște sesizări, dar noi am aflat după aia... La Radio Vacanța Costinești, care se auzea prin difuzoare pe toată plaja, Andrei Partoș a difuzat acest material subversiv. Da’ a avut intuiția să-l ștergă de pe banda de magnetofon, imediat după difuzare, chiar înainte să fie vizitat de securiști”.

 

Doi spectatori, din care unul rupt de beat

Au rămas amintiri frumoase despre show-urile lor de la Costinești. Poate descrie atmosfera acelor ani azi, în 2019? Oftează: „Înainte de Revoluție a fost o activitate restrânsă, în mediul studențesc. După ’90 plaja de expresie s-a mărit la nivelul întregii țări, în primul rând la televizor. Abia atunci Divertis a ajuns să fie cunoscut de toată lumea. Cristian Țopescu a fost cel care ne-a făcut prima invitație la TVR”. Și, care a fost cel mai inedit spectacol în care a performat? A spus că, odată, în Canada, a evoluat într-o sală cu doar doi spectatori, din care unul era beat mangă. Așa a fost? Râde la fel de molipsitor cum îl știe toată lumea: „Nu știu dacă erau doi sau trei... Și nuera o sală, ci o cârciumă,la Kitchiner, pe lângă Toronto. Era înainte de 2000. Vremea era proastă, iarnă grea și n-au venit oamenii. Culmea e că bețivul, român neaoș, a cerut un bis la numărul susținut de colegu’ Valentin Darie”.

 

„Mulțumesc românilor pentru dezvoltarea comediei politice!”

E de presupus că se făceau bani frumoși după spectacole „sold out”. Chiar, cât câștigau pe lună? Dar la Cenaclul Flacăra, unde au avut primele apariții? Toni Grecu e modest: „Prezența Divertis la Cenaclul Flacăra a fost nesemnificativă. A fost un singur turneu, preț de două săptămâni. Am câștigat echivalentul unui salariu. Ceva jenant...”. Mai spune că, în primii zece ani de existență, grupul n-a câștigat decât notorietate: „Primii bani adevărați au venit după 1993 când am început să facem turnee prin țară. Nu mai țin minte exact cât cîștigam pe atunci, dar ne dobora inflația”. A venit momentul decembrie 1989. Poantele subtile nu-și mai găseau rostul. Cum a trecut peste moment Divertis? Se destinde: „Foarte simplu. Renunțasem la aluzii trecând, direct, la nume proprii! Prilej cu care trebuie să mulțumesc poporului român pentru dezvoltarea comediei politice!”.

 

Divorțul de Gyuri Pascu și cariera în televiziune

La un moment dat trupa s-a spart. S-a rupt în două, prin 2008. De ce? Unii spun că a existat un conflict cu regretatul Ioan Gyuri Pascu... Întrebarea îl întristează pe veselul comediant: „Nu! Lucrurile au decurs ca într-un cuplu în care cei doi decid ca fiecare să aibă alt drum în viață. În ultimii ani de viață ai lui Gyuri n-am mai colaborat artistic. Oricum, păstrez o amintire frumoasă și o recunoștință maximă pentru artistul Gyuri și ce a făcut el pentru Divertis”. Mai multe nu poate să spună.

Cum a fost trecerea de la scena cu public, live, la televiziune? Ar mai merge astăzi un show ca pe vremuri? Toni Grecu spune că trecerea a fost firească: „S-a mers în paralel. După ’90 când am început cu televiziunea am avut și spectacole. Mii de emisiuni s-au adunat, până acum. Eu, din 2000 până în 2015, am făcut, neîntrerupt, emisiuni câte două sezoane la TV pe an. La care se adaugă și alte programe de tip sitcom și film artistic. Toate la Pro TV”.

 

„Băsescu a supraviețuit în show zece ani și încă mai trăiește. Iliescu, nu!”

Divertis, Divertis Mall, Divertis Mall și Prietenii, Divertis-Land of Jokes, Serviciul Român de Comedie, Distractis, Happy Show, Superjurnal, SRC-Fun Factory au fost diverse titulaturi sub care foștii „divertiși” au apărut, în diverse formule, la Pro TV, Antena 1, Digi 24 sau TVR. Care a fost cea mai reușită combinație? Comediantul spune că fiecare formulă a avut rostul ei, la timpul potrivit: „N-am concurat între noi. Fiecare și-a văzut de treaba sa, în funcție de postul TV unde evolua, de bugetul și stilul emisiunii”. Să spunem noi, însă, că exista o concurență, dar neasumată și politicoasă.

Printre personajele politice, și nu numai, interpretate de colegii săi Ion Iliescu, Traian Băsescu, Vadim, Vântu sau Dan Diaconescu au făcut furori. Astăzi, cu Iohannis și Dragnea, cum ? Mai trist, mai vesel? Se umflă de râs: „Cred că cea mai îndelungată carieră a avut-o Băsescu, interpretat de Valentin Darie. «Viața» lui a durat peste zece ani și continuă încă. Iliescu a dispărut din repertoriu, dar a fost un alt reper al divertișilor. Cristi Grețcu e cel care l-a făcut simpatic pe Ion Iliescu”. Mai amintește că i-a avut „invitați” pe Emil Boc, Elena Udrea, Gigi Becali și Victor Ponta. La sfârșit detonează: Și, cu voia dumneavoastră, pe Viorica Dăncilă, care încheie lista, dar nu e cea din urmă!”. Mai adaugă că Iohannis și Dragnea sunt prea triști pentru showurile sale.

 

Amintiri vechi și proiecte noi

Se mai poate reuni, astăzi, trupa Divertis în formula inițială? Evident, fără Ioan Gyuri Pascu, din păcate... Toni Grecu dă din umeri: „Se întâlnește munte cu munte, darămite om cu om... Orice e posibil. Tot ce am făcut sub denumirea de Divertis a fost ceva unic și mă consider un individ norocos că am putut evolua în acest proiect”. Divertis a fost primul proiect, dare este noua construcție în showbiz a lui Toni Grecu, cum se va numi și unde va apărea? Devine foarte atent și își alege vorbele cu grijă: „Sunt mai multe oportunități și online și pe TV și pe scenă. Noi, cei din fostul «Serviciu Român de Comedie», ne regrupăm pe diverse formule. Spectacolul live «O zi din viața mea» îl vom relua, în martie, la un teatru din București”. În spectacolul amintit Toni Grecu apare pe scenă alături de Jojo, Cosmin Natanticu, Cătălin Neamțu și Claudiu Maier.

 

La români umorul și miștocăreala se confundă

Românul, cât de prost o duce, râde sau înjură și nu face mai nimic. Ce e mai folositor? Nici că se putea un final de șuetă mai potrivit pentru Toni Grecu: „Pentru români umorul și miștocăreala se confundă. Umorul ne-a ajutat să trecem prin momentele istoriei, să depășim necazurile, iar miștocăreala ne-a ajutat să uităm. De aici încolo nu mai e treaba noastră, ci a Guvernului!”. Comediantul crede că, pentru ce n-am reușit să facem până acum, nu suntem de vină noi, poporul, ci doar conducătorii pe care noi înșine ni i-am ales: „Ca să avem de cine râde!”.