La finele Summitului NATO de la Varşovia Klaus Iohannis a făcut o Declaraţie de presă fără sfîrşit, împănată generos cu termeni de stat-majorist, astfel că în România nimeni n-a înţeles nimic.

Sunt sigur că nici el n-a înțeles nimic, deși a învățat-o pe de rost sîrguincios.

Dat fiind că aşa-zişii trimişi speciali ai redacţiilor la Summit n-au făcut altceva decît să-şi asume entuziasmul delirant care făcea să se topească literele mari din acest text, opinia publică din România a reţinut doar rîndurile cît de cît înţelibile  pentru cetăţenii care n-au în familie purtători de epoleţi:

„Bună ziua!

Summitul NATO care s-a încheiat astăzi constituie un moment foarte important pentru Alianţa Nord-Atlantică şi, evident, şi pentru ţara noastră. Pot spune cu toată certitudinea că a fost un Summit de succes pentru România.

Prin rezultatele Summitului, România îşi consolidează poziţia ca stat membru NATO şi actor regional care contribuie efectiv şi eficient la menţinerea securităţii şi stabilităţii într-o zonă marcată de numeroase riscuri şi provocări. Atît Declaraţia privind Securitatea

Transatlantică, cît şi Declaraţia Finală a Summitului, adoptate astăzi, acoperă toate temele de interes pentru România, toate temele care au fost cuprinse în mandatul care a fost aprobat de CSAT.”

Om serios cum sînt cînd e vorba de verificarea surselor, am vrut să văd care a fost mandatul dat de CSAT Delegaţiei noastre.

Nu de alta, dar pentru a putea verifica dacă preşedintele spunea adevărul sau o luase prin porumb, clătinat de faptul trist că-şi petrece weekendul departe de Răvăşitoarea, se impunea să ştim care a fost Mandatul.

Dacă un bărbat proclamă că şi-a îndeplinit Mandatul dat de nevastă-sa cînd l-a trimis la Piaţă, e musai să ştim dacă nevastă-sa i-a zis  să cumpere un kil de roşii sau să se giugiulească pe șest  cu o zarzavageoaică plină de vino'ncoa.

Despre Mandat, nici vorbă în spaţiul public autohton.

E drept, înainte de plecarea la Varşovia, pe site-ul Administraţiei prezidenţiale a fost postat un Comunicat intitulat:

Participarea preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, la Summitul NATO de la Varşovia.

La un moment dat, Comunicatul lansează o zicere ce poate fi presupusă ca exprimînd Mandatul, deşi formulările vagi pot plasa zicerea la orice Summit NATO:

„Agenda Summitului vizează, cu prioritate, adoptarea de măsuri privind consolidarea posturii de apărare şi descurajare a Alianţei, pe fondul multiplicării provocărilor de securitate, precum și proiectarea stabilităţii în vecinătățile estică şi sudică ale NATO. În ceea ce priveşte consolidarea posturii de apărare şi descurajare, Preşedintele României va sublinia importanţa îndeplinirii în totalitate a angajamentelor asumate la Summitul precedent din Marea Britanie, precum şi necesitatea continuării adaptării Alianţei

Nord-Atlantice, inclusiv prin asigurarea unei prezențe Aliate înaintate echilibrate și proporţionale pe întreg flancul estic.”

Presupunînd că puţini români şi-au bătut capul să citească printre aceste rînduri abstracte, dătătoare de crampe, cu ce  obiective de îndeplinit  s-a dus Delegaţia noastră la Varşovia, îmi permit să le traduc în limbaj normal, diferit de cel NATO-ist.

Aserțiunea  „Adoptarea de măsuri privind consolidarea posturii de apărare şi descurajare a Alianţei, pe fondul implicării provocărilor de securitate” vrea să spună în termeni friendly  cetăţenilor normali  următoarele:

După Anexarea Crimeii, şi sub presiunea americanilor, care pariază pe Europa tînără faţă de Europa bătrînă, în multe dintre ţările foste membre ale lagărului socialist (Polonia, ţările baltice, România nu şi în Ungaria, Bulgaria, Cehia) s-a declanşat isteria:

Auleo, vin ruşii şi ne contropesc!

Isteria asta a mai putut fi întîlnită în Polonia şi-n România în anii interbelici.

Marile Puteri aveau nevoie la frontiera de Est cu Uniunea Sovietică de ceea ce s-a numit Coridorul sanitar.

Că în clipa în care ţări precum România, aflate în stare de război cu URSS, au fost victimele agresiunii moscovite Marile Puteri şi-au pus palma în fund e o altă poveste.

O poveste ţinînd şi de eternul nărav românesc (întîlnit şi-n timpul regimului Antonescu) de a ne dedica trup şi suflet pupării în fund a

Stăpînului fără a vedea nimic altceva în jur.

Aşa cum am mai scris, isteria asta stîrnită încă din ultimii ani ai mandatului lui Traian Băsescu n-are temei în realitate.

Ţările mai sus menţionate sînt membre NATO.

Rusia ştie că atacarea lor înseamnă, prin punerea în mişcare a mecanismului din Tratat, război Rusia-NATO şi un război Rusia-NATO se încheie într-o jumătate de oră.

În chip automat, în cazul unui război se pune în funcţiune arsenalul nuclear.

Într-o jumătate de oră nu vor fi nici învinşi, nici învingători.

Vor fi doar cadavre acoperite de cenuşă radioactivă.

Cu toate acestea, Polonia, România, Lituania, Estonia, Letonia au cerut, ani în şir, un gest fie şi simbolic din partea NATO care să treacă drept garanţie că ele nu rămîn la discreţia Moscovei.

Ca urmare a acestor milogeli, dar şi sub presiune americană, marile Puteri, cele care decid în Alianţă, au impus, la acest Summit

NATO, prezenţa unor batalioane NATO în Polonia şi ţările baltice.

Potrivit Declaraţiei finale, României i s-a acordat dreptul de a avea o Brigadă multinaţională sub steagul NATO:

„Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat vineri seară, la Varșovia, că NATO a aprobat o prezență militară multinațională în România sub conducere românească. Potrivit agenției EFE, această prezență va consta într-o brigadă alcătuită în principal din efective române și bulgare.

De asemenea, liderii statelor aliate au aprobat desfășurarea a patru batalioane în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, în cadrul măsurilor de contracarare a amenințării reprezentate de Rusia. Obiectivul NATO este de a preveni repetarea scenariului ucrainean și o anexare ipotetică de către Rusia a unei părți a teritoriului uneia dintre fostele republici baltice sovietice.

Marea Britanie s-a angajat să trimită 650 de militari, dintre care 500 în Estonia și 150 în Polonia. Canada a anunțat în urmă cu cîteva zile că va trimite 1.000 de militari, în timp ce Belgia și Franța urmează să desfășoare fiecare cîte 150 de militari. Batalionul din Letonia va fi sub comandament canadian, cel din Lituania sub comandament german, cel din Estonia sub comandament britanic, iar batalionul din Polonia va avea comandament american.”

De precizat că Brigada  e o inițiativă românească. Militarii noștri, cărora li se alătură în chip simbolic, 400 de militari bulgari ( că tot e Bulgaria la o zvîrlitură de băț!)   se vor mîndri că sfac parte dintr-o brigadă NATO.

Comunicatul Preşedinţiei din 7 iulie 2016 susţine că la Summit preşedintele României va pleda pentru „asigurarea unei prezenţe înaintate, echilibrată şi proporţională, pe întreg flancul estic”.

„Flancul estic” – ştim asta de la Operaţiunea Barbarossa – înseamnă ţările care se învecinează cu Federaţia Rusă de la Marea Nordului la Marea Neagră.

Din cîte se vede, ţările din flancul de nord-est beneficiază de prezeţa unor batalioane NATO.

Asta înseamnă:

1) Batalioane  de luptă echipate și conduse direct de NATO.

2) Batalioane finanţate integral de NATO.

Desigur, cu sau fără batalion NATO, e greu de spus că aceste ţări au garanţia că nu vor fi atacate de Rusia.

Din punct de vedere simbolic însă, decizia de a le trimite batalioane NATO are o semnificaţie copleşitoare.

Cea potrivit căreia aceste ţări se află printre cele de care NATO se preocupă în primul rînd.

Cel puțin asta înțelege opinia publică mondială din știrea despre măsurile luate de NATO pentru a descuraja o eventuală agresiune a

Rusiei față de țările baltice și de Polonia.

Chestia cu brigada românească la care colaborează bulgarii e înțeleasă doar de ai noștri, mai precis de cîntăreții din presă și din politică ai lui  Klaus Iohannis.

Evitarea unei forţe NATO în România îşi are următoarele explicaţii:

1) Grija Franţei şi Germaniei de a nu exaspera Rusia prin închiderea încercuirii.

Prezenţa unei forţe NATO şi în România ar fi însemnat tot flancul Estic în poziţie de înconjurare a Rusiei.

2) Grija faţă de cheltuielile suplimentare în condiţiile în care America, tot mai reticentă intern la cheltuielile nesăbuite, a transferat cheltuielile de la Deveselu pe umerii NATO.

Atît pe facebook, cît şi în Declaraţia finală, Klaus Iohannis susţine că Brigada multinaţională şi nu Batalionul NATO a fost obiectivul

României la Summit.

Pînă acum însă România a fost şi ea la fel de isteric-violentă  faţă de Pericolul rusesc ca şi ţările baltice şi ca şi Polonia.

N-a fost intervenție de politică externă de la Traian Băsescu încoace care să nu sune Sirena lui Roaită a pericolului rusesc cu care se confruntă Romînia.

Iar pentru a ne pune la adăpost de o agresiune a Rusiei, proclamată în România de noua Propagandă a Războiului Sfînt, liderii români s-au milogit după un batalion NATO.

Cînd a renunţat România la milogeala după Batalionul NATO?

A renunțat de bună voie din prudența de a nu se pune rău cu Rusia?

A renunțat la presiunea Marilor Puteri europene?

N-a renunțat, dar la Varșovia a fost pusă cu botul pe labe.

Sunt întrebări la care  nici un document oficial nu răspunde.

Şi pînă cînd vor  veni răspunsurile , ne putem permite să afirmăm:

La Summitul de la Varşovia România a fost tratată ca un membru NATO de mîna a doua.

Acceptarea entuziastă de către Klaus Iohannis a acestei condiţii e semnul prostiei sau al slugărniciei?