Tulburarea de identitate disociativă sau personalitatea multiplă, cum mai este cunoscută, se manifestă prin dezvoltarea de către acelaşi individ a mai multor identităţi. Personalitatea acestor pacienţi este scindată în părţi distincte care percep şi interacţionează diferit cu mediul înconjurător şi care nu pot comunica unele cu altele.

Cauzele nu sunt clare, însă aproape toţi pacienţii cu această problemă au trăit o formă de abuz în copilărie. Ca expresie clinică, această patologie a fost bine ilustrată de regizori și actori celebri în pelicule care au obținut numeroase premii, desi unele nu au fost foarte populare. Dintre cele mai cunoscute filme, putem aminti: Waking Madison, Voices Within: The Lives of Truddi Chase sau The Three Faces of Eve.

 

Tulburarea de identitate disociativă a fost clasificată medical sub numele de personalitate multiplă, însă utilizarea acestui termen ridică numeroase probleme privind validitatea de concept. Diagnosticul de personalitate multiplă este controversat în rândul profesioniştilor în sănătate mintală, unii specialişti considerând că această tulburare este doar o faţetă a altei tulburări psihiatrice, cum ar fi, de exemplu, tulburarea de personalitate borderline. De obicei, una sau două din aceste personalităţi preiau controlul asupra comportamentului persoanei afectate de tulburarea de identitate disociativă.

 

Pacienţii cu această problemă au simptome chinuitoare pentru ei înşişi şi bizare pentru cei din jur: atitudini sau convingeri care intră în contradicţie unele cu altele, depersonalizare, pierderi de memorie, trecerea de la calm la furie, atacuri de panică şi chiar halucinaţii. Cauza acestei tulburări nu este clar cunoscută. În marea majoritate, cercetările indică faptul că această tulburare apare ca un răspuns iniţial de adaptare în confruntarea cu puternice evenimente emoţionale din planul relaţiei personale şi sau legate de mediul existențential.

 

Annegret Krause-Utz de la Institute of Psychology Leiden,  University Leiden Olanda, cercetătoare care și-a dedicat cariera acestei patologii, susține, într-un articol publicat în 2018 de către editura Springer, că studiile neuroimagistice funcționale au furnizat dovezi preliminare pentru o recrutare modificată și o interacțiune a regiunilor fronto-limbice (amygdala, cingulate anterioare, girusul frontal inferior, cortexul prefrontal medial și dorsolateral) și zonele temporoparietale (gyrus temporal superior, lobul parietal inferior, girus fusiform) care pot sta la baza procesării afective-cognitive întrerupte în timpul disocierii, mai ales în cadrul tulburării de personalitate de tip borderline.

 

 Sunt necesare mai multe cercetări neuroimagistice cu eșantioane mai mari, grupuri de control clinic și măsurători repetate pentru a aprofunda înțelegerea disocierii, mai ales atunci când există premisele unor altor patologii de bază, cum ar fi psihopatiile sau schizofrenia.

Citiți continuarea pe http://lapsihiatru.ro/

Anamaria Ciubară este unul dintre cei mai cunoscuți medici psihiatri. După o experiență de peste 10 ani la Institutul de Psihiatrie Socola Iași, acum își desfășoară activitatea la Spitalul de Psihiatrie ”Elisabeta Doamna” din Galați. Este medic primar psihiatru, conferențiar universitar la Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, catedra de Psihiatrie, și editor la American Journal of Psychiatry and Neuroscience. De asemenea, colaborează cu Clinica Medlife din Galați și cu clinica Helicomed din Iași.