În jurnalistică, de multe ori, o imagine, o fotografie, un filmuleţ înregistrat pe viu de un martor ocular, fac mai mult decât o mie de cuvinte. Sunt ştiri care nu mai au nevoie de niciun comentariu.

Cititorul vede şi înţelege tot, fără nici un fel de comentariu.

De aceea sunt convins că imaginile difuzate vineri seara, la oră de maximă audienţă, cu doamna Clotilde Armand, în genunchi, umblând la sacii cu voturi, alături de o haită de nelegiuiţi, care, noaptea ca hoţii, măsluiau sacii în care erau sigilate opţiunile electorale ale cetăţenilor Sectorului 1, nu mai au nevoie de niciun comentariu.

Sau, dacă vreţi, singurul comentariu nu mai poate fi decât cel al completului de judecată, atunci când va motiva sentinţa. 

Desigur că, de prin cotloane putrede, au prins să se mai audă, foarte încet, ce-i drept, nişte scâncete care ar încerca să explice prezenţa unui candidat la primărie, în sala unde sunt depozitaţi sacii sigilaţi care conţin şi voturile care îl privesc pe el. Mai bine ar explica ce caută soţul doamnei Armand în acea încăpere în care, după ce se sigilează, nu mai are nimeni voie să pătrundă decât în condiţii cu totul speciale, prevăzute expres de legea electorală. Ceea ce nu este cazul aici. Poate că lui Clotilde i-a fost frică singură între atâţia bărbaţi veniţi la două noaptea la furat. Mai ales că stătea şi în genunchi.

Prosteala pe care nevasta o strigă din pat către bărbatul care o surprinde în braţele amantului (sau invers) : „Ce vezi, nu-i adevărat” sau „Ce vezi, nu-i ceea ce pare” ori „Crezi tu ochilor tăi şi nu mă crezi pe mine”? nu mai ţine în acest caz. De data asta Clotilde este surprinsă în genunchi pe pardoseală cu sacii de voturi pe care îi mângâie tandru, schimbându-le conţinutul. Şi ca izul de Franţa să fie complet, avem de-a face şi cu un „menage a troi”, pentru că de faţă era şi soţul doamnei Armand. Şi nu părea deloc deranjat de ceea ce vede.

Deci, de comentat, nu mai este nimic de comentat. Ci doar de dat răspunsuri şi de luat măsuri în conformitate cu legea.

Spre exemplu: Care este identitatea tuturor celor care au alcătuit grupul infracţional organizat dovedit că fură voturi. Câţiva dintre ei au fost recunoscuţi. Însă toţi, până la unul, trebuie traşi la răspundere.

La o altă întrebare trebuie să răspundă Jandarmeria. Cine erau, identificaţi cu nume şi prenume, cei trei jandarmi care la două noaptea apar din neant, primesc indicaţii de la un viitor consilier USR-PLUS, după care urcă în lift. Musai identificaţi pentru că martorii care se aflau în preajma clădirii de la Piaţa Mureş, unde s-a petrecut fărădelegea, spun că la două noaptea nu mai era niciun jandarm înăuntru. Sunt cei trei cu adevărat jandarmi, sau sunt şi ei tot hoţi din grupul organizat, deghizaţi în jandarmi, pentru a prosti şi linişti eventualii martori nedoriţi? Pentru că există şi o astfel de ipoteză. De asemenea, Jandarmeria trebuie să răspundă la întrebarea: cine este jandarmul care i-a dat procurorului telefonul, iar SRI-ul să comunice pentru dosar conţinutul convorbirii. Iar dacă el nu a mai fost păstrat de firma de telefonie, aşa cum altminteri cere legea, ceea ce este foarte posibil, să identifice numărul la care s-a vorbit şi durata conversaţiei.

De asemenea, mult dorita să fie desfiinţată SIJ să-l întrebe pe procurorul Nicolae Sprâncu ce căuta cu saci de polietilenă goi în camera cu voturi şi cu ce-i umplea din ceilalţi saci sigilaţi, depozitaţi acolo.

Aseară, după difuzarea imaginilor, toată lumea bună, care ar fi trebuit să aibă o poziţie faţă de acest eveniment grav, a intrat în silenţio stampa. Dan Barna, care s-a ofuscat rău atunci când a fost deranjat de un jurnalist pe când lua masa la cârciumă cu soţia şi a replicat vehement, acum tace mâlc, în ciuda insistenţelor reporterilor de a da de el. O fi în vreun restaurant care nu are semnal. Apropo, Barna s-a supărat foc pentru că a fost deranjat, mai ales că soţia domniei sale este gravidă. Păi aşa ne-am înţeles la UE? Aşa a votat camaradul de coaliţie, Cioloş? Când am auzit că e o sarcină la mijloc în familia Barna, am fost convins că în lumina noilor indicaţii ale UE, domnul Barna este gravid. Că soţia nu-l mai lasă nici măcar să ducă gunoiul, să nu piardă sarcina. Dar aşa, să-şi lase nevasta gravidă, poate orice fraier antiprogresist.

Nici doamna Armand nu a răspuns la telefon. Este în concediu, cu siguranţă şi ea tot într-o zonă fără semnal. E bine că deja face exerciţii şi nu răspunde la telefon. Se învaţă cu discuţiile măsurate la aparat. Că la pârnaie, nu vorbeşti aşa, când vrei şi când nu vrei. Ci de la telefonul din perete, cu program.

Nici celelalte partide, că îngânările lui Ciolacu la un caz atât de grav nu le putem considera o luare de atitudine, nici organizaţiile care aprindeau beculeţe în Piaţa Victoriei, de începusem să împodobesc bradul, că am crezut că a venit Crăciunul, nu au spus nimic. Le-a fi căzut şi lor semnalul.

Şi, la urma urmei, ce să mai comentezi? Că imaginile cu primăriţa în genunchi, în mijlocul haitei care prăduia sacii cu voturi, fac mai mult decât o mie de cuvinte. Din acea mie, noi spunem doar două: 

„En prison”! Că poate Clotilde nu înţelege ce înseamnă: „La puşcărie”!