Suntem la început de an şi am ieşit dintr-o perioadă în care, de obicei, se fac bilanţurile. Deoarece am avut un an politic 2013 cu totul deosebit şi e important ca accentele să fie puse corect, voi încerca şi eu un asemenea exerciţiu.

După cum vă amintiţi, anul trecut a început cu cazul "Pădurea Domnească". Acea tragedie a arătat cât de putred este sistemul constituit de decenii în Republica Moldova, sistem preluat de către unele personaje politice, promovat şi pus în slujba interesului propriu. Dosarul a fost instrumentat de pe poziţia unei lupte acerbe dintre clanuri rivale, o astfel de atitudine venind să confirme bănuiala că în anii precedenţi integrarea europeană a fost făcută doar de ochii lumii, în interiorul sistemului lucrurile rămânând neschimbate. Totodată, accidentul din "Pădurea Domnească" a scos în evidenţă şi imaturitatea unor politicieni care, în goană după PR politic ieftin, au pus în pericol interesul major al Republicii Moldova – stabilitatea şi integrarea europeană. Luna februarie mi-a rămas în memorie prin acţiunea total iresponsabilă a PLDM, care a decis să iasă din Acordul de constituire al Alianţei pentru Integrare Europeană, punând astfel începutul unei crize politice de proporţii. Gestul PLDM a lăsat practic Republica Moldova fără guvernare într-un an decisiv pentru integrarea europeană a ţării. Nu în ultimul rând, s-a văzut de la o poştă că pasul făcut de liberal-democraţi a coincis perfect cu interesul urmărit de Federaţia Rusă. A urmat luna martie, când, drept consecinţă a crizei declanşate de PLDM, a căzut Guvernul Alianţei pentru Integrare Europeană, iar societatea s-a pomenit cuprinsă de un război politic fără precedent. A fost o perioadă a reglărilor de conturi, când mai toţi se aflau pe baricade şi nimeni nu se gândea la interesul ţării. Astfel, Republica Moldova a ratat perspectiva semnării Acordului de Asociere cu UE în acest an, mulţumindu-se doar cu parafarea lui în cadrul Summit-ului de la Vilnius. În luna aprilie, în loc să caute soluţii pentru criza politică şi cea guvernamentală, pe care le-au provocat, liberal-democraţii s-au dedat la acţiuni subversive, în vizorul lor intrând Partidul Liberal, care nu a tolerat abuzurile PLDM în perioada de aflare la guvernare, de fiecare dată taxându-le dur. Răzbunarea PLDM a constat în faptul că a rupt un grup de deputaţi, miniştri şi viceminiştri din PL, declarându-i reformatori. Iar aceştia, fideli sponsorului din umbră, au demarat o amplă campanie de denigrare a PL, încercând să distrugă formaţiunea din interior şi din exterior, lucru care nu le-a reuşit. Dreptatea a triumfat însă parţial către finele lunii, atunci când Curtea Constituţională, fiind sesizată de Partidul Liberal, a interzis unui premier demis pentru corupţie să mai poată conduce un nou executiv. În luna mai s-a văzut şi cea de-a doua motivaţie a pasului făcut de PLDM prin ruperea aşa-zişilor reformatori din PL: aceştia au oferit voturile şi susţinerea necesară noului Guvern, substituind Partidul Liberal, care era un partener mult prea incomod pentru acei ce-şi închipuiau că puterea trebuie folosită numai pentru a se îmbogăţi pe seama cetăţenilor. Acţiunile ulterioare au arătat că aşa-zişilor liberal-reformatori li se rezervase rolul de paravan în spatele căruia aveau loc diverse acţiuni murdare. În lunile de vară, pretinşii liberali reformatori, la indicaţia stăpânului lor politic, nu au renunţat la tentativele de a distruge Partidul Liberal, în acelaşi timp, acceptând conştient să acopere furturile în proporţii deosebit de mari pe care le făcea guvernarea la spatele lor. Astfel, către finele verii, opinia publică din ţară şi de peste hotare a fost şocată să afle cum statul a pierdut controlul asupra a două dintre cele mai importante obiective ale sale – Banca de Economii a Moldovei şi Aeroportul Internaţional Chişinău. Acestea pur şi simplu au fost scoase din buzunarul statului ziua în amiaza mare şi transmise pe furiş unor proprietari în raport cu care există mai multe semne de întrebare. În toamnă, Partidul Liberal a reuşit să obţină câteva victorii memorabile la Curtea Constituţională, inclusiv restabilirea în funcţii a Directorului general al ANRE, Victor Parlicov şi a vicepreşedintelui Curţii de Conturi, Tudor Şoitu, demişi din motive politice. În general, toamna a fost marcată de demascarea de către Partidul Liberal a fărădelegilor guvernării pe multiple planuri – de la furtul proprietăţii statului şi până la pregătirea către o posibilă fraudare a rezultatelor viitoarelor alegeri parlamentare, fiind folosite resursele Ministerului Educaţiei. Tot în această perioadă, Partidul Liberal a continuat lupta cu puterea, care intenţiona să închidă şi să privatizeze mai multe spitale renumite, îngrădind astfel dreptul cetăţenilor la servicii medicale de calitate. Iar către finele sezonului politic, liberalii au repurtat una dintre cele mai răsunătoare victorii – Curtea Constituţională a decis că denumirea corectă a limbii de stat este româna, dar nu moldoveneasca, aşa cum e scris în Constituţie. Deşi s-a dovedit a fi un an complicat, chiar dificil pe anumite segmente, în anul 2013 am făcut totuşi un pas hotărât în direcţia integrării europene. Sper că nu ne vom opri aici şi vom merge înainte, iar acest parcurs va fi unul benefic pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova.