Se spune că, în principiu, cei bogaţi nu renunţă niciodată la nimic. Dar, dacă de-a lungul vieţii se debaraseaz de unele lucruri, există ceva la care cu siguranţă nuvor renunţa niciodată, conform părerii specialiştilor. Şi acel ceva este caviarul!

Considerat unul dintre cele mai scumpe produse din lume, producţia acestuia se dezvoltă foarte rapid, în ciuda crizei, potrivit cotidianului New York Times. Cu o lovitură la cap Se spune că atunci când Ludovic al XV-lea a scuipat acele "perle" de peşte primite în dar de la ţarul Petru cel Mare, nu ştia că refuză un aliment care, peste mulţi ani, va deveni cel mai scump şi apreciat din lume. Astăzi caviarul este considerat aurul negru al gastronomiei mondiale. În acea vreme, francezii nu aveau gusturi atât de rafinate, de aceea ruşii şi perşii sunt renumiţi în toată lumea ca fiind primii negustori ai produsului, deşi populaţia din aceste ţări nu îl consumă decât ocazional. În secolul al XVII-lea, din cauza foametei, icrele negre au fost cunoscute chiar şi în America, în rândul claselor sarace, oamenii fiind nevoiţi să mănânce măruntaiele diverselor vieţuitoare terestre sau acvatice pentru a supravieţui. Sturionul pare un peşte dizgraţios vederii, dar pentru gastronomi este o adevărată comoară. Dintre cele 24 de specii de sturion care există în toată lumea, cel mai faimos este morunul. Procesul de extragere a icrelor este foarte delicat: peştele nu trebuie ucis, deoarece produce o substanţă amară care îi compromite savoarea. Pentru a evita acest risc, morunul este "anesteziat" cu o lovitură la cap, iar timp de zece minute se extrag preţioasele icre şi după aceea este eliberat. Noi ferme de sturioni În pofida crizei mondiale, caviarul se află într-o gamă selectă de bunuri de lux care nu au fost lovite puternic de reducerile de cheltuieli. Iar preţul s-a menţinut la aproximativ 1.000 de euro pe kilogram pentru majoritatea tipurilor de caviar. Avansul producţiei este susţinut de intrarea pe această piaţă a unor noi jucători, precum China sau Emiratele Arabe Unite, dar şi de dezvoltarea producţiei în ţări precum România şi Bulgaria. În China, Finlanda, Spania sau Emiratele Arabe Unite, noi ferme de sturioni încep să umple golul lăsat de declinul populaţiei de morun în libertate şi alte specii de sturion în Marea Caspică, sursa tradiţională de caviar. Unul dintre cei mai importanţi nou-veniţi este China, unde au fost înfiinţate ferme de sturioni în diferite regiuni ale ţării, iar Spania, Elveţia, Uruguay şi America încearcă şi ele să pătrundă pe piaţă. Fără falsuri de lux "Noile ferme speră să schimbe dinamica acestei pieţe, popularizând caviarul şi majorând producţia şi vânzările", notează New York Times. "Înainte de toate vor trebui, însă, să convingă consumatorii că, deşi produs în altă parte decât Marea Caspică, caviarul nu este un…fals de lux!", potrivit cotidianului american. Cercetătorul francez Patrick Williot estimează că producţia anuală se ridică la aproximativ 250 de tone, aproape exclusiv asigurată de ferme, faţă de 550 de tone la sfârşitul anilor '70. "În contrast cu fosta producţie bazată pe populaţia de sturion aflat în libertate, producţia actuală este în creştere continuă", mai spune Willio, care adaugă că "cererea constantă de caviar, venită mai ales din partea celor bogaţi asigură acestui produs cumpărători constanţi". Specialiştii susţin că cel mai bun caviar este cel din Astrakhan (Rusia). Calitătile sale organoleptice - uniformitate, dimensiune, culoare şi parfum - îl situează pe primul loc. Se mai spune că un caviar de calitate nu trebuie să aibă miros de peşte, gust înţepător şi nici conţinut salin. Icrele negre sunt folosite şi în industria cosmetică, pentru încetinirea procesului de îmbătrânire. Caviarul este deosebit de bogat în fosfolipide, fosfoproteine şi aminoacizi. "Hrana zeilor", cum mai este numit caviarul, este benefică şi pentru frumuseţea podoabei capilare, datorită vitaminelor şi mineralelor care ajută la stimularea procesului de regenerare a structurii celulare a firelor de păr.