La Academia de Poliţie, epoleţii bat leafa: tinerii încă se înghesuie să se facă poliţişti

Restructurările din sistem, salariile tot mai mici şi noile criterii de evaluare a angajaţilor din MAI nu-i împiedică pe absolvenţii de liceu să se înscrie cu miile la Academia de Poliţie, atraşi de mirajul uniformei.

Absolvenţii de liceu vin buluc, în fiecare an, să se înscrie la Academia de Poliţie. Concurenţa rămâne la fel de strânsă, când 5.000 de candidaţi se luptă pentru 500 de locuri. Ce îi mai atrage în condiţiile în care salariile au fost diminuate, iar noul plan de reorganizare a sistemului îi va scoate pe tuşă pe aproximativ 10.000 de poliţişti? Uniforma, spun miile de adolescenţi care fac coadă la poarta instituţiei, sub încurajările a cel puţin doi membri din familie sau prieteni. Pentru admiterea de anul acesta, care va începe vineri, 551 de locuri au fost scoase la concurs. Chiar şi cu rezultatele dezastruoase la BAC, reprezentanţii Academiei se aşteaptă la un număr la fel de mare de aspiranţi. Perioada de reformă Decizia ca numărul absol­venţilor să scadă treptat, în condiţiile în care România are cei mai mulţi poliţişti la suta de mii de locuitori, aparţine ministrului Traian Igaş. Anul trecut, au fost 754 de locuri, pentru care s-au luptat 5.131 de absolvenţi de liceu. Prima "curăţare" s-a făcut însă la probele sportive, când jumătate dintre ei au fost eliminaţi. "Nu degeaba era numită până nu demult «Academia suspinelor». Admiterea şi probele rămân foarte dificile. Chiar trebuie să te pregăteşti. Pe lângă siguranţa locului de muncă, mai este şi cariera de poliţist pe care unii se încăpăţânează să o urmeze", explică comisarul şef Radu Nicolae, cel care se ocupă de admiterea de anul acesta. Platoul probelor sportive Cu doar câteva zile înainte ca zona Băneasa din Capitală să nu mai poată respira de lume, comisarul spune că totul e pregătit pentru examen. Sub căldura năucitoare, platoul din curtea Academiei, locul în care îşi dau duhul adolescenţii când vin "să dea sportul", ba unele fete au chiar şi leşinat anul trecut, e măturat de orice pietricică. Costel Torje, şeful catedrei de sport, omul pe mâna căruia încap candidaţii la prima triere, spune că examenul a devenit de la an la an din ce în ce mai transparent: "Le-am dat voie părinţilor să stea pe marginea pistei, să vadă tot procesul probei. Dacă e bine sau e rău, asta nu ştim. Unii se emoţionează, nu se concentrează şi atunci poate că nu e bine. Dacă nu le permiteam să asiste, era rău". 10 locuri pentru palestinieni Noutatea examenului de anul acesta este că au fost scoase la concurs 10 locuri pentru palestinieni, la Facultatea de Pompieri. Radu Nicolae spune că locurile sunt bugetate şi că există un protocol în urma căruia acestea au fost solicitate de statul palestinian. Cea mai mare concurenţă rămâne la Facultatea de Poliţie, unde numărul de candidaţi pe loc aproape se dublează.

"Academia rămâne o instituţie de prestigiu. Mulţi se încăpăţânează să urmeze cariera de poliţist." Radu Nicolae, comisar şef CE AȘTEAPTĂ ABSOLVENȚII "Să ne facă loc cei care trebuie să iasă la pensie"

Cele câteva sute de ofiţeri care au terminat cursurile anul acesta nu şi-au putut da licenţa, pentru că, odată cu reforma din MAI, s-a ajuns la concluzia că nu sunt bani pentru salariile lor. Unii dintre foştii studenţi au fost dezamăgiţi, în timp ce unii consideră că sunt într-o vacanţă mai prelungită. Cea mai mare supărare a Ioanei, care experimentează acum statul degeaba acasă, este că nu i s-a spus dacă până la încadrare poate să se angajeze în altă parte. "Pentru mine, a fost un şoc. Ştiam că situaţia asta s-a mai întâmplat acum doi ani, dar nu mă aşteptam ca jumătate de an să nu muncesc şi să nu fiu plătită". Zece ani de muncă în sistem Tânăra spune că, atunci când a terminat cursurile, a primit un ordin de serviciu pe care era scris să se întoarcă la Academie în luna decembrie, pentru a-şi da licenţa: "Am fost puşi în faţa faptului împlinit. M-am bucurat de vacanţă o lună, dar părinţii se aşteptau să termin povestea cu şcoala, după trei ani în care au tot «investit» în mine". Deşi nu ştie sigur, bănuieşte că nu i s-ar permite să lucreze cu forme legale, odată ce la începutul facultăţii a semnat un contract prin care se angaja ca cel puţin zece ani să muncească în sistem. Are de gând să se angajeze fără forme legale, ca să se poată întreţine până anul viitor. Foaia de serviciu n-a descurajat-o însă pe Ioana. Spune că visa din şcoala generală să facă Academia: "Mi-a plăcut uniforma şi m-a încântat faptul că am un serviciu stabil. Bine, serviciu încă nu am şi nici stabil nu ştiu dacă mai e". TRIERE. Jumătate dintre candidaţi pică probele sportive. Fetele se dau bătute primele Visul unui oraş mai mare Disponibilizările, criza şi reorganizarea personalului au fost subiecte pe care Adriana le-a tot dezbătut cu ceilalţi colegi până să termine cursurile. A răsuflat uşurată când părinţii i-au spus că "Asta e! O să fie o vacanţă mai lungă!". Până la depunerea jurământului, are de gând să-şi pregătească lucrarea de licenţă şi să se relaxeze. Nu i-a fost însă teamă că sistemul n-o mai încape. Singura ei problemă – să nu pice în urma repartizărilor într-un oraş mic, de provincie: "Aş vrea să mă duc într-un oraş mai mare, ca Braşov, Timişoara. Dar cel mai mult îmi doresc să rămân în Bucureşti". "Sper să vină vremuri mai bune" Din banca unui fost boboc, problemele din MAI sunt ca şi inexistente. "Mi-e frică puţin. Am auzit şi eu că acum îi cam sâcâie pe angajaţi cu nişte evaluări, ca să-i mai dea afară. Suntem mulţi, asta e. Până când termin eu, sper să vină vremuri mai bune", spune, total optimist, Andrei, unul din foştii boboci care are timp să stea pe mess în practică. Doar 10 sutimi sub linie Pentru el, Academia a fost "un mare vis". Şi l-a împlinit după trei încercări şi după ce a înfruntat, trei veri la rând, miile de contracandidaţi care veneau la înscriere. A trecut de alergături, dar scrisul l-a doborât de două ori. "Prima dată am fost la 10 sutimi sub linie, iar a doua oară am picat la engleză, că a fost ceva greu, cu expresii...", se justificăAndrei. În cei trei ani, a lucrat câte şase luni, apoi se apuca de învăţat. Părinţii, spune el, l-au sprijnit tot timpul: "Dacă nici a treia oară nu luam, oricum plecam de acasă. Nu puteam să mă mai joc cu răbdarea lor". Pentru un loc de muncă liniştit, Andrei îşi pune speranţa în cei care vor ieşi la pensie. Dacă ar putea, le-ar da un brânci să iasă din sistem: "Să ne facă loc, nu?". Model de ambiţie: cu ficatul praf la admitere Luni în şir de "făcut stadioane", banii grei pentru meditaţii, alte admiteri ratate şi un eşec. Pentru Alexandru, a fost "în principiu, pasiunea pentru uniformă". Anul acesta, e pregătit să-i facă praf pe examinatori. Data trecută a picat la rezistenţă când, cu doar doi paşi înaintea finişului, a căzut lat pe pistă: "M-am îmbolnăvit de ficat, am stat şi în spital o lună după asta, dar tot m-am pregătit pentru admiterea de acum". Ar vrea o lege: un susţinător de candidat Cel mai nasol şi mai obositor, zice Alex, este mulţimea pe care o înfrunţi la înscriere. "Ar trebui să se dea o lege, nu ştiu, ca un candidat să fie însoţit maximum de o persoană. Ştii cum e la noi? Tata, mama, iubita sau iubitul, părinţii lor, fraţi, surori şi vreo doi prieteni care au mai încăput în maşină". Speră însă ca anul ăsta să dea lovitura: "Astă vară am ratat admiterea de la Drept, pentru că examenul era în acelaşi timp cu probele sportive de la Academie. Anul ăsta o să fie la fel. Dacă nu intru, nu ştiu ce-o să fac".

WhatsApp, două modificări revoluționare. Experiența utilizatorilor se schimbă radical

Se schimbă totul pentru români. Ce presupune aderarea deplină la spațiul Schengen

OFURILE UNUI MAI-IST

Nemulţumiţii pleacă şi se reorientează

Mihai, acum angajat al MAI, poartă chipiu din 1996. A făcut liceul de poliţie la Buzău, apoi Academia. Spune că, până în 2009, meseria era "de vis". După primele tăieri de leafă, a crezut că răsuflă uşurat. Norma de hrană tăiată de pe listă însă l-a făcut să spună că vrea să părăsească sistemul. "Mă fac avocat! Chestia asta cu norma de hrană reprezintă cam o treime din leafă. De regulă, sunt ultimii bani care îţi rămân după rate, întreţinere şi tot restul de facturi", se plânge el. Ofiţerul mai spune că doar 10% dintre colegii lui nu se află în situaţia asta, cei care, până acum, n-au îndrăznit să-şi facă o familie. Violurile de sărbători Un alt aspect pe care Mihai îl scoate în faţă când vine vorba de motivele pentru care ar pleca este neplata orelor suplimentare: "Nu se mai plătesc de vreo doi ani, dar ai dreptul să-ţi iei nişte zile libere, pentru care trebuie să faci rapoarte peste rapoarte. Când mergi cu ele la semnat, eşti întrebat de ce vrei liber, când toată lumea are treabă?". Infractorii, spune angajatul MAI, nu te întreabă când e ziua ta liberă: "Şi nici violatorii.Pierzi sărbători, zile de naştere. Problema e că le pe pierzi degeaba". Pe alese Cu profesia de jurist, ar vrea să se angajeze tot în domeniu. "Ştiu că aş fi la nivelul unui student care abia a terminat Dreptul, dar m-aş mobiliza să învăţ", spune Mihai. Anul trecut se gândea chiar să plece în străinătate. "Era o soluţie. Totuşi, cum au zis şefii noştri, să fie doi poliţişti la 4.000 de oameni, nu se poate. Ce să facă ăia doi? Să stea să se uite la ei, nu? Din păcate, disponibilizările şi tăierea continuă a salariilor se va reflecta curând. La televizor spunea unul că poţi face poliţie şi cu 10.000 de euro pe lună, şi cu 1.000 de lei. Eu cu ultima variantă nu pot!".