Kwame, leopardul zăpezii

Kwame, leopardul zăpezii

Nkrumah-Acheampong este primul ghanez din istorie calificat la Olimpiada de iarnă. Africanul va concura anul viitor, la Vancouver, la schi alpin.

S-a născut la Glasgow, dar a trăit în Ghana. A văzut zăpadă la televizor, dar a atins-o prima oară în urmă cu numai cinci ani. La Vancouver, anul viitor, Kwame Nkrumah-Acheampong (34 de ani) va fi primul ghanez din istorie participant la Jocurile Olimpice de iarnă. După ce a practicat fotbal şi atle tism, africanul, poreclit „Leopardul zăpezii”, îşi va reprezenta ţara în concursul de schi alpin, în probele de slalom şi slalom uriaş. „Într-o zi, voi schia şi eu”

„Aceste Jocuri Olimpice sunt ultima mea şansă de a lăsa o moştenire astfel încât concepţia oamenilor să se schimbe în ceea ce-i priveşte pe schiorii africani. Când merg la concursuri importante, oamenii refuză să creadă că un african poate schia. Toţi spun: «Iată-l pe omul ciudat!». Mă simt ca un om venit de pe Lună”, a mărturisit ghanezul pentru presa britanică.

Tatăl său îşi făcea doctoratul la Glasgow când Kwame a văzut lumina zilei. Întreaga familie s-a mutat apoi într-o localitate din apropierea oraşului Accra, capitala însoritei şi călduroasei Ghane. În 2002, Kwame a revenit, ca student, în Marea Britanie. Pentru a face rost de bani, s-a angajat recepţioner la complexul care găzduieşte pârtia artificilă de schi de la Milton Keynes.

„Prima oară am văzut zăpadă la televizor, în Ghana. Priveam concursuri de schi şi îmi plăcea cum schiorii mergeau în zig-zag şi mi-am zis: «Într-o zi, o să schiez şi eu!». Apoi, antrenorii de la Mitlon Keynes mi-au spus că am talent pentru acest sport”, a povestit ghanezul, tatăl a doi copii, o fetiţă şi un băieţel.

Kwame Nkrumah-Acheampong beneficiază de tot sprijinul familiei în încercarea de a-i face pe ghanezi mândri de primul lor reprezentant la Olimpiada „albă”. Soţia sa, Sena, secretară la universitatea din Milton Keynes, îndură an de an absenţa soţului timp de cinci luni, cât el se pregăteşte în Alpi.

Pe timpul verii, schiorul mun ceşte şi-şi caută sponsori. După ce îşi face toate socotelile, banii rămaşi îi depune în contul unei fundaţii care se ocupă de salvarea leopardului de zăpadă, un carnivor care trăieşte în munţii din centrul Asiei, aflat acum pe cale de dispariţie 13 cu noroc

Drumul său spre Jocurile Olimpice a început cu un loc 13, ocupat la primul său concurs pentru profesionişti, în 2004, la Meribel, în Alpii francezi. La toate competiţiile, după ce îşi termină „rolul”, se aşază lângă pistă pentru a-i urmări pe cei mai buni şi pentru a mai fura ceva meserie de la ei.

„Scopul meu la Olimpiadă este să schiez bine şi să le dovedesc oamenilor că merit să fiu pe pârtie, alături de cei mai buni. Fostul meu antrenor (n.r. - David Jacobs) mi-a spus să las deoparte ruşinea. Prima oară când am intrat pe pârtie, mi-a spus să nu încerc nicio cristiană, ci să schiez drept în jos. Asta am şi făcut”, a spus africanul, care speră ca, într-o zi, în ţara sa să se nască un schior de talie mondială.

"Oamenii refuză să creadă că un african poate schia. Toţi spun: «Iată-l pe omul ciudat!». Mă simt ca un om venit de pe Lună." - Kwame Nkrumah, primul ghanez calificat la Olimpiada de iarnă

PRECEDENTE Echipa jamaicană de bob a făcut furori în 1988, la Olimpiada de la Calgary

Tradiţia schiorilor din Africa la Jocurile Olimpice a început în 1984, la Sarajevo. Senegalezul Lamine Gueye a devenit atunci primul african de culoare participant la concursul de schi alpin. A repetat performanţa în 1992, la Albertville, şi în 1994, la Lillehammer. Acum este preşedintele Federaţiei Senegaleze de Schi, pe care a fondat-o în 1969, când avea doar 19 ani. Cel mai popular caz de sportivi din ţări fără tradiţie la Olimpiada „albă” participanţi la această competiţie este cel al echipei de bob a Jamaicăi. Aventura celor patru jamaicani la Jocurile Olimpice de la Calgary, din 1988, a fost transpusă în pelicula hollywoodiană „Cool Runnings”, în 1993, pentru că sportivii au intrat definitiv în inimile publicului. Deşi iniţial au fost ţinta glumelor, jamaicanii au intrat în concurs. Bobul li s-a stricat pe traseu, dar cei patru au trecut linia de sosire cu el pe umeri, în aplauzele spectatorilor, ale rivalilor şi ale responsabililor olimpici, care au declarat că acesta este adevăratul spirit olimpic.

ARHIVĂ. Echipajul de bob din Jamaica se antrena „pe uscat” Foto: www.jambob.com

Ne puteți urmări și pe Google News