Kursk: strategia Potemkin. Vinerea trecută s-a împlinit un an de la execuția lui Evgheni Prigojin, cel care a construit linia fortificată cu același nume. ”Ctitoria” sa n-a rezistat până la parastas: Armata ucraineană a străpuns-o din mers, practic fără luptă. De ce? Care sunt implicațiile?

Urechea retezată

Zilele trecute, am deschis situl de știri pe care-l frecventez în fiecare dimineață, și era să vărs cafeaua pe mine: ucrainenii au atacat baza Klimovskie! Probabil că acest nume nu vă spune mare lucru, dar pentru militarii cercetași, e un fel de Mecca a spionajului radio-electronic: este centrul sistemului ”Krug”, ”urechile electronice” prin care GRU al Federației Ruse ne ascultă pe toți.

Cu ajutorul celor 24 de stații ”Krug”, GRU interceptează orice șoaptă din eter. Toate aceste frânturi de informație sunt transmise, prin legătura satelit ”Zvezda”, la Klimovskie, unde specialiștii Direcției 6 reconstituie, la minut, poziția fiecărui avion din spațiul aerian al Ucrainei. În fine, reconstituiau – fiindcă dronele ucrainene au transformat unitatea militară 34608 Klimovskie în morman de moloz.

Dar de ce era să vărs cafeaua pe mine? Fiindcă U.M. 34608 se află în aria de protecție zero a Districtului Militar Moscova. Pe o rază de câțiva kilometri sunt sediul central al serviciului de spionaj SVR, centrul de comunicații al Marinei Militare ruse și un sediu al Statului Major General. Tot acolo e comandamentul Diviziei 5 Antiaeriene, apărat de patru divizioane de rachete S-400 și de un divizion de rachete antibalistice A-135.

Să trimiți dronele cale de 500 de kilometri ca să lovească în mijlocul unui asemenea viespar este ca și cum ai da jos Mona Lisa de pe perete ziua în amiaza mare și ai pleca pe ușa din față. Iar supărarea Rusiei s-a văzut: atacul aerian asupra Kievului din 26 august a fost cel mai puternic de la începutul războiului.

Linia „Potemkin”

Este limpede că Divizia 5 Antiaeriană rusă ar fi trebuit să aibă mijloacele necesare ca să-și apere comandamentul. N-a dorit sau n-a putut să se apere? Asta mi-a reamintit o nedumerire mai veche, legată de modul în care, la 6 august, patru brigăzi ucrainene au forțat din mers, pe un front de 40 km, Linia fortificată ”Zasechnaya”, care proteja Regiunea Kursk.

Ca să-mi reamintesc ce înseamnă asaltul asupra unei linii fortificate permanente, am deschis folderul Yom Kippur. 6 octombrie 1972, ora 14.00: diviziile 5 și 9 infanterie (20.000 de militari) ale Armatei siriene atacă fortificațiile de frontieră israeliene pe un front de numai 6 km., la Ar Rafid. Mai întâi, o pregătire de artilerie de o oră, apoi 30 de grupe de asalt au trecut la acțiune.

Fiecare grupă era alcătuită dintr-un tanc dragor de mine, un pod mobil și 8 – 10 tancuri de însoțire. După 20 de ore de lupte, sirienii au reușit să treacă de linia fortificată în 11 din cele 30 de puncte de ruptură, pierzând peste 200 de tancuri. Iar nodurile de rezistență îndelungată israeliene au continuat să lupte, ținând sub foc coloanele siriene și ulterior sprijinind contraofensiva din 11 octombrie. Fotografiile zonelor de ruptură prezintă sute de cratere de obuz, zeci de carcase de tanc.

Cu totul altfel arată zonele de ruptură a liniei fortificate ruse ”Zasechnaya”. Niciun crater de obuz – deci nu a existat pregătire de artilerie. Nici o epavă de tanc – deci practic n-a fost nicio bătălie acolo.

Piramidele lui Prigojin și obstacolele „Potemkin”

Scriam, în ianuarie 2023: „Piramidele lui Prigojin, miile de obstacole antitanc de beton, dispuse în șiruri paralele, ar trebui să fie solid ancorate, astfel încât să nu poată fi date de-o parte de buldozer sau de focul artileriei. Dar aceste structuri sunt realizate prin ateliere locale, dotate pentru turnarea de borduri. Ca atare, obstacolele nu au fundație, sunt efectiv așezate pe sol cu macaraua. În plus, sunt insuficient protejate.” Și așa a fost: ucrainenii au venit cu automacaraua, au încărcat piramidele pe camion și duși au fost, fără să-i deranjeze nimeni!

Nu i-a deranjat nimeni fiindcă punctele de rezistență îndelungată, DOT, s-au prăbușit efectiv în capul apărătorilor, când au fost atacate de drone. Exact cum scriam eu că va fi: „Așa cum reiese din materialele difuzate de mass media rusă, pereții cazematelor sunt simple plăci de beton armat vibrat, cu grosime de circa 30 cm., parțial îngropate direct în sol, fără placă de fundație, și asamblate prin uluc și lambă.” Noroc că plafonul era subțire!

Totuși, acum un an, Andrei Turchak, secretar general al Partidului prezidențial ”Rusia Unită” și prim-vicepreședinte al Consiliului Federației, a inspectat linia fortificată ”Zasechnaya”, care costase 13,2 miliarde ruble (168 milioane $) și apoi a declarat: „Progresele realizate pot fi pe drept cuvânt caracterizate ca remarcabile. Frontiera a fost întărită într-atât, încât și unui șoricel i-ar veni greu să treacă de ea.”

Blatul, standard militar

Cunoscând faptul că, acum ceva ani, domnul Turchak a omis să treacă în declarația de avere vila sa din Franța (1,7 milioane $), prima mea impresie a fost că asist la mușamalizarea unui furt colosal: „Evident, domnul Prigojin este direct interesat să susțină pe la televiziuni că această linie fantomă este fortificație permanentă: astfel încasează bani buni de la Guvern pe lucrări de mântuială, executate în condiții rudimentare.”

Deci, apărătorii știau că Linia ”Zasechnaya” e de fapt butaforie, decor de teatru precum ”satele” de mucava ridicate de prințul Potemkin pe traseul vizitei împărătesei Ecaterina. Ca atare, militarii - figuranți n-au vrut și n-au încercat să o apere.

Asta ne reamintește că și Armata 1 antiaeriene, din care face parte acea divizie care ar fi trebuit să apere centrala GRU de la Klimovskie, e într-o situație similară. Anul trecut, la comanda Armatei era generalul Konstantin Ogienko, care la 7 septembrie 2023 a fost arestat pentru corupție. Începem să înțelegem: la frontierele țării, ca și la periferiile Moscovei, blatul e principala regulă de organizare și funcționare a Armatei ruse.

Fenomen de sorginte sovietică, atestat de Marele Dicționar al URSS încă din anii 1930, blatul are două componente: furtul și toleranța ierarhică față de furt. Problema este că despre aceste furtișaguri s-a știut la cel mai înalt nivel: datorită costului exorbitant, Linia ”Zasechnaya” a fost poreclită de bloggerii militari ruși ”Linia Fabergé”. Și atunci, de ce efectele deosebit de grave ale acestor furturi nu au fost remediate?

Doctrina PP: Putin-Potemkin

Există o singură explicație: rușii nu credeau că ucrainenii vor îndrăzni să pună la pământ decorurile de mucava. Esența Doctrinei Putin, ”escaladare pentru dezescaladare”, este: „Occidentul Colectiv știe că fregatele noastre invizibile și rachetele noastre hipersonice le pot decapita guvernele în șapte minute, de aceea Occidentul Colectiv nu va permite ucrainenilor să atace teritoriul Rusiei”. De aici, insistența propagandistică pe ideea că Rusia s-ar afla în conflict cu ”Occidentul Colectiv”, de aici neîncetatele amenințări nucleare și toleranța față de furturile care pun efectiv pe butuci Armata rusă.

Abia după atac, domnul Putin a reacționat: ”Este o provocare masivă!” În limbajul kaghebist, provocarea este o acțiune a dușmanului la care, dacă reacționezi nechibzuit, te demaști. Inamicii te provoacă ca să te demaști, să-ți strici imaginea. Este o definiție absolut corectă a atacului de la Kursk, care a demascat Doctrina Putin ca o potemkiniadă – că doar nu degeaba în retragerea lor din Herson, trupele ruse au evacuat și sicriul Prințului Potemkin. Efectele vor fi deosebit de grave, fiindcă întreaga reformă a Armatei ruse, din 2009 până azi, e construită pe această dogmă.

Comandamentul Flotei Mării Negre a trimis în misiune crucișătorul ”Moskva”, cu sistemele de apărare A/A nefuncționale, având ferma convingere că ucrainenii nu vor îndrăzni să atace o navă cu acest nume. Marele Stat Major rus a permis firmelor lui Prigojin să construiască linii fortificate de mântuială, cu ferma convingere că niciodată ucrainenii nu vor îndrăzni să treacă frontiera. Iar Comandamentul Apărării Antiaeriene a permis generalilor să fure mijloacele materiale și financiare destinate apărării Moscovei, convins că aviația inamică nu va îndrăzni să atace.

Blatul: dimensiunea financiară

Dar iată că ucrainenii au atacat și au trecut în zece minute de faimoasa linie fortificată. Odată cu prăbușirea decorului de mucava, cu demascarea blatului strategic pe care stă Puterea armată a Rusiei, Kremlinul și-a dat seama că Ucraina nu mai ia în serios nici amenințările cu armele nucleare și nici fortificațiile ”demonstrative” de pe frontiera rusă. Iar atunci, într-un târziu, noul ministru al Apărării, Belousov, a aruncat o privire peste fotografiile satelit și a constatat că numai în zona Zaporijja raioanele fortificate sunt protejate de șase rânduri de piramide și de un șanț antitanc, cum scrie la regulamentele genistice ale Armatei ruse!

În rest, butaforie întinsă pe 750 de kilometri. Ucrainenii pot trece frontiera pe oriunde, punând în situație dificilă Grupul de forțe ruse din Ucraina. Iar acum, amenințările par să se concentreze la sud de Donbass, asupra orașului Mauriupol: o străpungere acolo, spre Marea de Azov, ar însemna întreruperea tuturor căilor logistice care aprovizionează cei peste 150.000 de militari ruși din Donbass!

Prioritară este deci refacerea raioanelor ”fortificate” din Sud, care au fost recepționate ... din avion la 17.12.2022, de domnul Șoigu, și despre care Serghei Valerievici Aksionov, așa-zisul ”prim ministru” al Crimeii, declara în martie 2023: „Aceste fortificații fac ca orice încercare a ucrainenilor de a trece spre Crimeea să fie lipsită de sens”.

Trebuie refăcute fortificațiile pe vreo 750 km. de frontieră

Ca absolvent al Înaltul colegiu de construcții militare din Simferopol, blatistul Aksionov n-are cum să nu observe ceea ce se vedea chiar și de la București: „Tranșee săpate mecanic în nisipul plajei din dreptul satului Molochne. Piramide antitanc amplasate direct pe nisip, în bătaia valurilor... nu mă așteptam la o asemenea bătaie de joc: tranșeele în nisip vor fi măturate de prima furtună a acestei ierni. Aceste așa-zise amenajări genistice pregătite în vederea retragerii spre Est au fost realizate în stil Potemkin de companiile de construcții ale domnului Evghenii Prigojin.”

Acum, trebuie refăcute fortificațiile pe vreo 750 km. de frontieră. Cât va costa remedierea? În decembrie 2022, prim-ministrul Mihail Mișustin a declarat că pentru construirea raioanelor fortificate, costurile se ridicaseră la 1,7 milioane $ pe kilometru – de aici și porecla de ”Linia Fabergé”. Reconstrucția ar trebui să coste minim 1,3 miliarde $.

Și de unde anume ar putea obține Rusia asemenea sumă, din moment ce 45% din Bugetul de Stat se duc pe cheltuielile directe cu războiul din Ucraina, 18% se duc pe cheltuielile directe și indirecte cu plata voluntarilor, iar alte 9% se duc pe dobânzi subvenționate pentru industria de armament? 72% din Buget se duce pe război, de unde să mai iei?

Blatul: dimensiunea militară

La Briansk, pentru a așeza direct pe pământul gol două rânduri de piramide, a fost nevoie de 4.200 de muncitori și 680 de utilaje, pentru numai 70 km. de linie ”fortificată”. Rezultă că pentru 750 km. de piramide antitanc așezate în șase rânduri, pe soclu de beton armat, va fi nevoie de minim 90.000 de muncitori, cu 14.000 de utilaje. De unde? Când, în urma recrutărilor și a pierderilor pe câmpul de luptă, deficitul de mână de lucru în industria militară e de peste 1 milion de muncitori, iar de ceva vreme Rusia importă mână de lucru din Asia Centrală și chiar din Coreea de Nord pentru a-și acoperi nevoile?

Și va fi nevoie de sute de mii de tone de ciment și armătură, de combustibil și piese de schimb. Legătura feroviară dinspre Orel și Kursk fiind tăiată, singura cale de aprovizionare e peste strâmtoarea Kerci, apoi de-a curmezișul Crimeii prin Djankoy, spre Mariupol. Dar Podul Kerci, avariat, are capacitate limitată, iar feriboturile de care se mai ajutau ocupanții au fost scufundate. Acum, geniștii ruși instalează, de-a lungul Podului Kerci, un pod maritim de pontoane pe 18 kilometri! E o soluție disperată, fără precedent.

Și, presupunând că în primăvara 2025 frontiera va fi ”renovată”, cine o va apăra? Normativele Armatei ruse prevăd un batalion de trupe de fortificație la fiecare 10 km, întărit cu un pluton de tancuri, două plutoane de mașini de luptă a infanteriei, o baterie de artilerie grea, o baterie antitanc și ceva artilerie antiaeriană.

Linia „Potemkin” și ofensiva de iarnă

Pe întreaga linie de 1.000 km., asta ar însemna, dacă se respectă normativele minime, 120.000 de infanteriști, 80.000 de militari în asigurarea logistică, 400 de tancuri, 700 de mașini de luptă a infanteriei, 800 de tunuri, 1.000 de camioane... De unde, din moment ce efectivele totale ale Grupului de forțe ruse din Ucraina sunt de circa 420.000, iar întreg programul de renovare a tancurilor sovietice recuperate de la groapa de gunoi va fi, în 2025, de 1.000?

Ca să împiedice o nouă străpungere, ca la Kursk, Armata rusă va trebui să renunțe la ofensiva de iarnă, preconizată pentru decembrie, după îngheț. Este exact ceea ce urmărește Ucraina. Cu câteva zile înaintea atacului din Kursk, șeful spionajului militar ucrainean, Kirilo Budanov, declara: „Ofensiva rusă își va pierde din elan în următoarea lună și jumătate. După o scurtă acalmie, rușii vor încerca să reia atacurile. Prin urmare, totul depinde de noi și de acțiunile noastre. O să stăm pur și simplu și o să așteptăm să treacă următoarele 4-5 luni și să se repete din nou scenariul? Sau vom acționa proactiv?”

Iar până atunci, situația militară a Rusiei se va agrava: cum vor putea efectua manevra de forțe grupările ”mobile” care ar trebui să apere frontiera, sub loviturile dronelor și noii aviații ucrainene? Cum vor putea fi înlocuite efectivele, din moment ce priveliștea sutelor de mii de refugiați din Kursk a tăiat orice elan de ”voluntariat” în marile orașe ruse?

Eliberarea prin demolare

Se va agrava și situația politică. Bloggerii militari ruși se așteaptă ca singura reacție a Kremlinului să fie distrugerea din temelii a orașelor rusești ocupate de inamic: „Dacă o așezare din regiunea Kursk este sub inamic, dispare. Pur și simplu se duce. În timpul contraofensivei așezarea va fi, cu mare probabilitate, ștearsă de pe fața pământului.”

Confruntați cu asemenea strategii de tip Gingis Han, treptat, decidenții politici și militari ruși devin conștienți de situația în care se află. În ultimele zile circulă intens mesajul video postat de Gheorghi Zakrevski, șeful unei companii militare private ruse: „Țara noastră nu doar că se află în pragul dezastrului sau aproape de dezastru; țara noastră e deja în pericol. Are mari probleme. Dronele zboară deasupra Rusiei centrale, chiar până la Moscova și Sankt Petersburg. Au atacat până și Kremlinul.

Flota noastră de la Marea Neagră este alungată. Este expulzată de parcă nu am fi o mare putere cu o flotă uriașă, ci o țară de mâna a treia. Forțele noastre aeriene practic nu funcționează, pentru că și ele sunt alungate. Ne aflăm pe aceleași poziții pe care le-am cucerit acum mai bine de doi ani... Populația se împuținează, sărăcește, bea până moare: nimănui nu-i pasă. Și toate acestea sunt opera așa-zisului «președinte», «Marele» Putin.” Că bine zice!