La început de octombrie, când toată lumea vorbea de mobilizare ”parțială” în Rusia, am scris despre ”mobilizarea-revolver”, în eșaloane succesive.

Iată, acum este oficial. În mesajul său de Anul Nou, Oleksii Reznikov, ministrul ucrainean al Apărării, a avertizat că în Rusia se pregătește un nou "val" de mobilizare, imediat după Crăciunul rusesc (7 ianuarie). Și, în același timp, în zonele ocupate din Ucraina, Grupul Wagner amenajează sute de kilometri de linii fortificate. Oare ce are de gând domnul Putin?

Înapoi la căsuța de pornire

În ultimele zile ale lui septembrie, experții militari au avut o surpriză de proporții: imagini din Ucraina, provenite de la satelitul Maxar, arătau un șir de fortificații de aproape doi kilometri în împrejurimile orașului Hirske, din provincia Luhansk. Inițial s-au verificat arhivele, să nu fie un vestigiu din al doilea război mondial: așa ceva nu se mai construise de 50 de ani! Dar curând sateliții ESA au confirmat: e o lucrare nouă.

Și într-adevăr, pe imaginile din octombrie au apărut noi amplasamente de tragere și depozite de muniții, în spatele liniei de obstacole antitanc. Mirarea experților e de înțeles: în epoca dronelor și a loviturilor de precizie, să ții mijloace antitanc în amplasamente fixe înaintate este sinucidere curată. Au concluzionat că această ”linie fortificată” nu este o lucrare militară, ci una probabil executată de Grupul Wagner – care, în 2021, mai făcuse asemenea amenajări prin Siria. Și, într-adevăr, după câteva zile, fondatorul grupului de mercenari Wagner, miliardarul cu trecut penal Evgheni Prigojin, a confirmat la Zvedza TV (canalul TV al Armatei ruse) că el este autorul întregului proiect. ”Linia Wagner” ar urma să aibă peste 200 km lungime!

Declarația a fost considerată lăudăroșenie. Rusia își trimitea recruții pe front încălțați în teniși. Avea ea oare zeci de miliarde de dolari ca să construiască o asemenea lucrare genistică? Dar după câteva săptămâni de întrerupere datorită ploilor, în noiembrie construcția ”Liniei Wagner” a fost reluată, de-a lungul râului Donețul de Nord, mult în spatele actualei linii a frontului. A fost reluată cu o viteză nemaivăzută: la Popasna, întreaga rețea de fortificații a fost terminată în 11 zile! Iar comandantul Wagner Andrei Bogatov, Erou al Federației Ruse și suspect de crime de război prin Siria, a declarat la Zvedza TV că o linie similară va fi construită și în regiunea Belgorod – parte a Federației Ruse. Și, într-adevăr, în săptămânile care au urmat au apărut șiruri de obstacole antitanc pe vechea linie de demarcație, de dinainte de 24 februarie 2022. Iar amenajări similare au început să apară și în estul provinciei Herson, aproape de Crimeea.

Aceste lucrări – în care Rusia investește sume mari, mijloace materiale și umane însemnate -  arată că invadatorii iau în considerare că, după un an de război,  ar putea fi aruncați înapoi pe aliniamentele de plecare din iarna trecută. 

Defensivă sau ofensivă?

Unii analiști sunt de acord cu afirmațiile comandanților Wagner: scopul primar al liniei ar fi defensiv, pentru a preveni o eventuală rupere a frontului. Dar în Donbass forțele în confruntare sunt relativ echilibrate, de ceva vreme câștigurile, respectiv pierderile teritoriale sunt mici: nu există niciun semn că spargerea frontului ar fi iminentă. Și atunci de ce Marele Stat Major rus resimte nevoia să cheltuiască astfel resurse prețioase?

Alții apreciază însă că, prin construirea ”Liniei Wagner” și retragerea pe noul aliniament, Rusia pregătește o viitoare ofensivă, cu efectivele ce vor fi mobilizate în ianuarie. Într-adevăr, liniile fortificate au rolul de a economisi efective. Punctele de rezistență, cu garnizoane reduse, ar trebui să oprească ofensiva ucraineană o bună bucată de timp. Iar în ultimele săptămâni, în spatele barierelor anti-tanc au început să apară ”puncte de rezistență îndelungată”, DOT-uri, alcătuite din buncăre legate între ele prin tranșee. O retragere de bunăvoie a celor circa 40.000 mercenari Wagner în spatele acestei linii fortificate ar permite trimiterea înapoia frontului a zeci de mii de militari ai Armatei ruse, cu echipamentul aferent, pentru a instrui și încadra mobilizații din ”al doilea val”. 

În acest fel ar fi ”rezolvată” marea problemă cu care se confruntă Armata rusă: mobilizează greu resurse umane pe care apoi le risipește repede. Idea de a trimite pe front unități aproape exclusiv alcătuite din rezerviști s-a dovedit catastrofală: în confruntarea cu trupele ucrainene, călite de un an de lupte, sutele de mii de mobilizați au fost ”măcinați” în nici trei luni, astfel încât acum e nevoie de un nou val de mobilizare. 

În prezent, doctrina rusă de mobilizare pare a se fi schimbat: constituind unități mixte, din soldați mobilizați încadrați de gradați și cadre retrase de pe front, se contează pe o instruire mai bună și o capacitate de luptă superioară. Iar peste trei luni, când instruirea va fi terminată, o nouă Armată rusă, de 250.000 de militari, va răsări din spatele ”Liniei Wagner”, pentru a ataca spre Kiev.

Garaje de beton

Deja, în vederea acestei misiuni strategice, trupele  ”Wagner” au primit întăriri: printre altele, câteva dintre puținele tancuri ultra-moderne T-90M ”Prorîv” de care mai dispune Rusia. Dar nu este de ajuns pentru a rezista trei luni, cu efective reduse. Ar trebui ca ”Linia Wagner” să fie suficient de solidă ca să reziste, peste iarnă, oricărui atac ucrainean, pentru ca să poată servi, la primăvară, drept bază de plecare a unei noi ofensive ruse. Drept urmare, atenția analiștilor militari s-a concentrat asupra calității lucrărilor de fortificație. Iar constatările sunt uimitoare!

”Piramidele lui Prigojin”, miile de obstacole antitanc de beton, dispuse în șiruri paralele, ar trebui să fie solid ancorate, astfel încât să nu poată fi date de-o parte de lama buldozerului sau de focul artileriei. Dar aceste structuri sunt realizate prin ateliere locale, dotate pentru turnarea de borduri. Ca atare, obstacolele nu au fundație, sunt efectiv așezate pe sol cu macaraua. În plus, sunt insuficient protejate. Sub acoperirea perdelelor de fum, geniștii ucraineni n-ar avea nicio dificultate să se apropie și să arunce în aer șirurile de piramide, fiindcă acestea nu sunt protejate nici de mine și nici de sârmă ghimpată.

Din declarațiile liderilor Wagner și comentariile bloggerilor militari ruși rezultă că noua linie de fortificații ar fi alcătuită din ”lucrări permanente”. De fapt ”punctele de rezistență îndelungată”, DOT, sunt construite din elemente prefabricate în poligoanele locale de betoane. Concret, așa cum reiese din materialele difuzate de mass media rusă, pereții cazematelor sunt simple plăci de beton armat vibrat, cu grosime de circa 30 cm., parțial îngropate direct în sol, fără placă de fundație, și asamblate prin uluc și lambă. Iar arma de bază a transportoarelor blindate ucrainene, mitraliera KPV, calibrul 14.5mm, străpunge asemenea plăci de beton armat, din prima lovitură, de la distanța de 300 metri!

În realitate, în regulamentele genistice din epoca sovietică, cazematele din elemente prefabricate sunt considerate lucrări nepermanente, de tip ușor, oferind protecție numai împotriva schijelor și a armamentului ușor de infanterie (TM 30-430/1946, cap. VI). Pentru ca lucrările să fie considerate ”permanente”, ele ar trebui să reziste fie și la o singură lovitură de artilerie de calibrul 152mm. Conform normelor sovietice (copiate după tabelele naziste Regelbau 1943, nivel B1) pentru fiecare metru cub de beton ar fi trebuit folosite 275 kg. de ciment C40/GOST 10180 și 120 kg. de oțel marca 4340 HRC 38/GOST R 57357. Iar grosimea pereților și plafonului ar trebui să fie de minim 1 metru!

Respectând aceste norme, realizarea unei singure cazemate pentru mitralieră, de 5x5m, ar necesita 660 metri cubi de beton și 40 tone oțel: 100 de camioane! Fiind vorba de 200 km. de fortificații pe trei linii de apărare, aceste cantități depășesc cu mult capacitatea logistică a Armatei ruse. Ca atare, singura decizie posibilă este cea luată de Grupul Wagner: construirea unei așa-zise ”linii fortificate”, cum și din ce s-a nimerit.

Debandada ce va veni

Evident, domnul Prigojin este direct interesat să susțină pe la televiziuni că această linie fantomă este ”fortificație permanentă”: astfel încasează bani buni de la Guvern pe lucrări de mântuială, executate în condiții rudimentare. Iar dacă dânsul îi minte în față pe primul ministru Mișustin și pe ministrul Apărării, Șoigu, credeți că va avea scrupule să-și mintă propriile trupe?  Evident că zecilor de mii de mercenari scoși de prin pușcării li se servește aceeași versiune difuzată pe la televiziuni și pe Internet: ”raioane fortificate puternice”... 

Dar care va fi reacția wagneriștilor când, după o nouă retragere dificilă din fața ucrainenilor, în locul cazematelor promise, vor găsi șiruri de ... garaje prefabricate? Recent, Philip Wsielewski, expert al Foreign Policy Research Institute din Statele Unite, comenta în New York Times: „nu există nicio garanție că acești militari vor reuși să ajungă la respectivele fortificații sau că, odată ajunși, nu vor continua pur și simplu să fugă”. 

Poate de aceea, în ultimele zile, mai multe unități ale Rosgvardia, Garda Națională a Rusiei, au fost trimise în zonă, cu misiunea de a vâna dezertorii. De vreo zece zile, Rosgvardia caută degeaba prin sudul Rusiei, pe la Rostov, un grup de șase evadați wagneriști, înarmați. Și nu reușește să-l intercepteze! Oare cum vor face față unitățile Rosgvardia, dotate cu scuturi și bastoane, atunci când nu șase, ci treizeci și șase de mii de pușcăriași înarmați vor trece, cu tancul, frontiera rusă și vor intra în regiunea Belgorod? 

Dar oare domnul Prigojin nu cumva contează chiar pe asta? În toamnă, atunci când wagneriștii și Armata rusă au abandonat Hersonul, la Kremlin s-a aflat după câteva zile. Dacă s-ar întâmpla la fel și la Belgorod, zecile de mii de mercenari penali ar avea timp să ajungă în Rusia Centrală, fără ca regimul să aibă răgazul necesar pentru a le pune în cale forțe militare semnificative. O perspectivă îngrijorătoare pentru toată lumea!

Dar, fără risc, nu există șansă de câștig...