Preşedintele Klaus Iohannis îşi va anunţa, în următoarele zile, decizia privind soarta şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Este o decizie grea pentru că se află în faţa a două „galerii” de votanţi.
Unii o vor plecată mai degrabă pentru că aşa înţeleg ei că este bine de la personalităţile pe care le apreciază, jurnalişti şi lideri politici. Cealaltă parte a societăţii o susţine pe Kovesi necondiţionat. Pentru ei nu contează argumentele că Kovesi nu este DNA şi nu se termină cu ea lupta anticorupţie, ci este un manager care a coordonat procurori care au instrumentat nişte dosare într-un mod cel puţin îndoielnic.
Aţi fost vreodată pe un stadion la un derby? Există trei zone importante. Două sunt reprezentate de peluze, locurile unde stau de obicei galeriile celor două echipe. În aceste două zone nu există argumente pentru adversari, nu există gol frumos al echipei adverse, ci doar noroc, deciziile arbitrilor în defavoarea echipei favorite nu sunt niciodată considerate juste, ci furăciuni. Şi mai au o caracteriscă aceste două zone: sunt primele care îşi înjură propria echipă când este condusă şi ar avea mai degrabă nevoie de susţinere. A treia zonă la un meci de fotbal este reprezentată de oamenii de la tribune, care sunt de obicei puţin mai echilibraţi şi mai puţin pasionali decât cei de la peluze. Sunt cei care în general au puterea să recunoască superioritatea echipei adverse sau un penalty acordar just împotriva propriei echipe. În peluze sunt oamenii care apreciază un jucător din propria echipă pentru că a simulat un fault în urma căruia echipa a marcat un gol, în timp ce în tribune ai mai multe şanse să găseşti oameni care să recunoască faptul că nu aşa se face performanţă.
Iohannis se află pe acest stadion în calitatea de arbitru. Este chemat în aceste zile să rezolve o situaţie tensionată din societate. O „peluză” acuză că lupta anticorupţie s-a dus cu metode care nu ţin de un stat de drept, dar aceeaşi „peluză” evită cu graţie acuzaţia că din România s-a furat mult, mult prea mult, şi suntem mult în urma unor ţări cu resurse infinit mai mici. A doua „peluză” susţine că dosarele de corupţie trebuie făcute oricum, numai să scăpăm de nişte oameni pe care îi urâm de moarte, dar acceaşi „peluză” nu poate identifica vreo zonă din lumea asta în care abuzurile să fi dus la ceva bun.
Din păcate între cele două grupuri electorale radicalizate nu pare să existe cale de dialog şi motivul este unul extrem de simplu: nici unii, nici ceilalţi nu susţin o teorie sau alta pentru că aşa gândesc ei că este bine, ci pentru că altcineva le spune în ce să creadă. În aceste condiţii, Iohannis trebuie să decidă. O demitere a Laurei Codruţa Kovesi i-ar îndepăra o parte din susţinători, aşa cum s-a întâmplat şi la finalul lunii ianuarie când a desemnat-o pe Viorica Dăncilă premier. Atunci susţinătorii săi s-au declarat dezamăgiţi, deşi era evident că preşedintele nu are o alternativă parlamentară la coaliţia PSD-ALDE.
Astăzi suntem în aceeaşi situaţie. Ieri liderul PNL, Ludovic Orban, a anunţat că decizia preşedintelui este una cunoscută, împingându-l pe arbitrul Iohannis spre soluţia de a închide ochii la abuzurile comise de anumiţi procurori DNA sub managementul lui Kovesi.
Iohannis, dacă este preşedintele tuturor românilor, va trebui să ia o decizie care să nu fractureze şi mai mult societatea. El ar trebui ca în aceste zile să se ridice desupra intereselor „galeriei” electorale care îl susţine şi să ia cea mai bună decizie pentru societate. Paradoxal, soluţia în această situaţie imposibilă este în mâna lui Kovesi. O demisie a acesteia îl va păstra pe Iohannis în poziţia unui preşedinte echidistant, iar „galeria” care susţine necondiţionat DNA îi va oferi un nou sens: susţinerea unui proiect care să o aibă pe Laura Codruţa Kovesi ca vector de imagine.
Recomandările noastre
