De la independența Kosovo din 2008, o parte a țării a scăpat de sub controlul Pristinei: în nord, minoritatea sârbă (aproximativ 120.000 de oameni din 1,8 milioane de locuitori) încearcă să mențină legături puternice cu Serbia. Sprijinită de Rusia, Serbia nu a recunoscut niciodată Kosovo, spre deosebire de Statele Unite și majoritatea țărilor UE.

Schimburi de focuri și aruncări de grenade, demisii ale primarilor, judecătorilor și polițiștilor, amânarea alegerilor locale... În câteva zile, acest conflict latent a reizbucnit.

Care a fost elementul declanșator?

În ciuda autonomiei relative pe care Kosovo o acordă câtorva localități din nord, guvernul încearcă să-și stabilească treptat toate prerogativele naționale acolo. Totul a început cu un simbol: la începutul lunii noiembrie, Kosovo a decis să înlocuiască numerele de înmatriculare sârbești cu ale sale, sub sancțiunea unei amenzi. „În ultimele luni, autoritățile din Kosovo au crescut presiunea pentru a face aceste plăcuțe de înmatriculare ilegale. Este cu adevărat simbolic, din moment ce vorbim de aproximativ 10.000 de vehicule, deci un fragment foarte mic din numărul de mașini înmatriculate în țară”, explică Ulrich Bounat, analist geopolitic specializat în Europa Centrală și de Est.

Pentru a protesta împotriva acestei decizii, care este sistematic amânată, sârbii din administrațiile locale și-au dat demisia: judecători, polițiști, primari. Guvernul sârb a sprijinit aceste demisii, oferind bonusuri care trebuiau să compenseze pierderea locurilor de muncă.

Ce s-a întâmplat?

Acest val de demisii a avut un efect de domino nociv. Pentru a umple golul, Kosovo a trimis la fața locului polițiști (din comunitatea albaneză) și a anunțat organizarea de alegeri municipale pe 18 decembrie. Aceste decizii au alimentat furia sârbilor kosovari: la începutul lunii decembrie au fost incendiate localurile care urmau să fie folosite pentru alegeri, iar o patrulă de polițiști albanezi kosovari a fost atacată.

Arestarea unui polițist demisionar, suspectat că a participat la aceste incendii, a agravat și mai mult situația: minoritatea sârbă a instalat blocaje pe două drumuri care duc la punctele de frontieră spre Serbia. Sâmbătă seara, poliția ar fi suferit trei atacuri succesive cu arme de foc. Protestatarii au avut un schimb de focuri cu poliția și au aruncat o grenadă paralizantă asupra forțelor de ordine din UE.

Ce rol joacă Rusia?

Rusia sprijină Serbia, cu care are vechi legături istorice și de credință. „Ne pronunțăm ca părțile să facă eforturi de natură pașnică pentru ca această situație să poată fi rezolvată prin mijloace diplomatice”, a declarat purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov.

„În timpul șederii mele la Mitrovița în 2017, steagurile sârbe și rusești decorau marele bulevard pietonal”, își amintește Ulrich Bounat. În imaginația populară, Rusia este fratele mai mare protector ortodox care garantează securitatea țării. Acest lucru este probabil mai puțin adevărat în practică. Potrivit acestuia, Rusia nu face nimic pentru a rezolva conflictul. „Dar nici mâna Moscovei nu o văd în evenimentele curente, ele sunt cauzate de protagoniști înșiși”.

Purtătorul de cuvânt al diplomației ruse, Maria Zaharova, a profitat de această știre pentru a critica „conivența” UE și SUA cu autoritățile de la Pristina, care, potrivit acesteia, poartă „întreaga responsabilitate pentru degradarea politică din Kosovo”. Rusia „va continua să ajute Belgradul să-și apere interesele naționale legitime cu privire la Kosovo”, a adăugat ea.

Acest conflict face parte din lunga listă de nemulțumiri ale Rusiei față de Occident. NATO a intervenit o singură dată într-o țară terță: a fost în 1999... în Kosovo. Alianța a invocat atunci urgența umanitară pentru a-și justifica intervenția. Pactul nu a avut mandat NATO, iar Rusia își amintește de asta. „Pentru sârbi, această intervenție a fost total ilegitimă și nejustificată”, subliniază geopolitologul. „Le alimentează sentimentul că occidentalii fac ceea ce vor cu dreptul internațional”.

Care sunt reacțiile?

Pentru a calma tensiunile, Kosovo a anunțat amânarea alegerilor pentru 23 aprilie 2023. Trupele europene (Eulex) și NATO (KFOR) s-au redistribuit. Poliția UE a fost vizată de o grenadă asomatoare, care nu a provocat răni în rândurile sale. „Acest atac, ca și cel împotriva membrilor poliției din Kosovo, este inacceptabil”, a transmis Eulex într-un comunicat.

NATO, care are, de asemenea, o misiune de 4.000 de membri în Kosovo sub mandat ONU, a considerat aceste atacuri „inacceptabile”. La fel și Parisul, care a reacționat luni: „Franța este foarte îngrijorată de situația din nordul Kosovo și condamnă cu fermitate atacul inacceptabil împotriva misiunii Eulex Kosovo, precum și toate actele de violență de pe teren”.

Se poate înrăutăți situația?

La conflictul teritorial se adaugă un antagonism etnic, amintește Patrick Martin-Genier, politolog specializat în Uniunea Europeană. „90% dintre kosovari sunt de origine albaneză, deci predominant musulmană, iar sârbii sunt creștini ortodocși. Această repliere identitară se poate transforma într-un butoi de pulbere. Amenințarea reapariției unui conflict etnic în Europa rămâne”.

Dar este puțin probabil ca aceste tensiuni recurente să ducă la un conflict deschis. „Principalii lor parteneri economici rămân occidentalii”, adaugă Ulrich Bounat. „Sârbii speră să adere într-o zi la UE. Prin urmare, Europa are mijloace de presiune pentru a stinge focarul. Ca de obicei, problema va fi amânată”, potrivit leparisien.fr

(Traducerea Rador)