Potrivit Comunicatului, dar și unor precizări ulterioare venite atît de la Klaus Iohannis, cît și de la consilierul Andrei Muraru, sfetnicul de taină al președintelui, responsabil cu treburile murdare ale Cotrocenilor (e unul dintre autorii Diversiunii Traian Băsescu-colaborator al Securității), acțiunea izvorăște din constatarea că anul acesta se împlinesc „30 de ani de la Revoluția Română din decembrie 1989”. Faptul, cu putere de eveniment, neluat în seamă de Guvern, de Parlament, ba chiar și de istorici, trece în viziunea lui Klaus Iohannis prea important pentru a nu deveni temei de proclamare a anului 2019 drept Anul omagierii victimelor comunismului.

Mă număr printre cei care au atras atenția mai demult asupra importanței pe care o are împlinirea în decembrie 1989 a 30 de ani de la debutul perioadei istorice numite postdecembrism. Dacă ne gîndim la o altă perioadă istorică –, perioada care a început cu Marea Unire – sîntem în decembrie 2019 la capătul a 30 de ani de istorie intensă, spectaculoasă din toate punctele de vedere, – într-un moment corespunzător anului 1948 pentru cei care au trăit perioada interbelică. Istoricii studiază azi timpul trecut din 1918 pînă în 1941, ca pe una dintre cele mai bogate, în fapte și evenimente, perioade din istoria țării. Dacă luăm drept punct de plecare pentru interbelic, 1918, avem în 1941, doar 23 de ani. Dacă luăm drept punct de plecare, 1920, avem în 1941 o istorie de numai 20 de ani. R

aportînd atenția acordată de națiune perioadei interbelice, de doar 20 de ani de Istorie, la atenția acordată perioadei postdecembriste, de 30 de ani de Istorie, vom sesiza imediat o diferență de mărimea unei prăpastii în defavoarea perioadei postdecembriste. Cu rare excepții, postdecembrismul nu e studiat din punct de vedere istoric. N-avem un institut de studiere a postdecembrismului, n-avem pînă acum nici o amplă acțiune de strîngere de documente, de culegeri de texte fundamentale, de treceri în revistă al principalelor momente, de publicare de memorii. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la debutul perioadei postdecembriste. Orice națiune care se respectă găsește în această aniversare un prilej de recapitulare a principalelor momente, de dezbatere a marilor probleme și a marilor soluții din această perioadă, de trecere în revistă a principalelor instituții ale democrației în evoluția lor.

S-a gîndit președintele, în postura sa de om deasupra partidelor, deasupra răfuielilor politico-mafiote, că națiunea trebuie să ia în seamă uriașul eveniment întruchipat de împlinirea a 30 de ani de la debutul democrației în România?

Nu, nu s-a gîndit.

Noua acțiune ține de chelfăneala electorală la care s-a coborît, abia întors din concediul de lux care i-au fost cei cinci ani de mandat, Klaus Iohannis, acest Carol I cu înlocuitori. Astfel, potrivit Comunicatului, Klaus Iohannis consideră anul 2019 anul împlinirii a 30 de ani de la Revoluția Română. Nu demult, același Klaus Iohannis elogia Rechizitoriul de trimitere în judecată a Dosarului Revoluției. Rechizitoriul, dosarul, reprezintă, așa cum am mai scris și cum am mai spus, asumarea oficială de către statul roman a aprecierii că în decembrie 1989 a fost o Lovitură de stat, dat de Grupul prosovietic, condus de Ion Iliescu, și nu o Revoluție. Termenul de Revoluție a fost și este susținut tocmai de cei trimiși în judecată pentru Lovitura de stat din decembrie 1989, membrii grupului condus de Ion Iliescu. Prin elogierea Dosarului, Klaus Iohannis a fost de acord cu asumarea de către statul român a termenului de Lovitură de stat în locul celui de Revoluție. Comunicatul din 14 mai 2019 invocă însă împlinirea a 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Cum însă potrivit asumării oficiale de către statul român, în decembrie 1989 a avut loc o Lovitură de stat, practic președintele ne propune să sărbătorim 30 de ani de la Lovitura de stat dată de Ion Iliescu. Aberația asta ar fi fost evitată dacă președintele propunea anul 2019 ca anul împlinirii a 30 de ani de la debutul democrației postdecembriste.

Admițînd însă că președintele poate uita azi ce a zis ieri, și poate linge azi unde a scuipat ieri, vom observa că el ne propune să aniversăm cei 30 de ani de la Revoluția din decembrie prin proclamarea lui 2019 drept „Anul omagierii victimelor comunismului”. Hodoronc-tronc.

Ce legătură e între Lovitura de stat din decembrie 1989 și anul omagierii victimelor comunismului?

De ce vrea Klaus Iohannis să aniverseze cei 30 de ani de la decembrie 1989 ca un prilej de a omagia victimele comunismului?

Cum de ce?

Din motive de strict electorale:

Potrivit Comunicatului „La 30 de ani de la Revoluția sîngeroasă din 1989, Președintele Klaus Iohannis consideră prioritare asumarea corectă a trecutului traumatic, condamnarea abuzurilor și crimelor comunismului, precum și consolidarea democrației”.

Intenția electorală pentru 26 mai 2019 e străvezie. Aniversarea va fi pentru Klaus Iohannis, și pentru partidul care-i trage cizmele, PNL, un nou pretext de a denunța PSD ca întruchipînd Ciuma Roșie. PSD va fi din nou identificat cu partidul moștenitor al partidului comunist și prin urmare responsabil de crimele stalinismului. Anul Omagierii debutează cu organizarea la Cotroceni pe 20 mai a Ceremoniei solemne 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. 2019 – Anul omagierii victimelor comunismului, anunțată ca o „ceremonie la care vor participa foști deținuți politici, disidenți anticomuniști, revoluționari, urmași ai familiilor eroilor martiri din Decembrie 1989, reprezentanți ai autorităților publice centrale, reprezentanți ai societății civile, precum și jurnaliști”. De luat aminte la tochitura aiuritoare care e momentul de la Cotroceni.

Mai întîi va fi vorba de o Ceremonie solemnă dedicată Loviturii de stat din decembrie 1989 date de ceea ce Rechizitoriul numește Grupul prosovietic condus de Ion Iliescu. Apoi la Ceremonie vor fi invitați și revoluționari. Revoluționari sînt și Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu. Vor fi invitați și ei? La Ceremonie vor fi invitați foști deținuți politici? Va fi invitat și Călăul acestor deținuți, fostul procuror general Augustin Lazăr?

Vine apoi data de 20 mai 2019. De ce pe 20 mai 2019? Klaus Iohannis a răspuns la lansarea cărții sale la Ploiești:

„Săptămâna viitoare voi declara anul 2019 – Anul recunoştinţei, este anul în care vreau să ne arătăm recunoştinţa faţă de cei care au făcut posibilă marea schimbare în Decembrie ’89 şi unii mai cîrcotaşi m-au întrebat: şi atunci de ce începeţi în mai? Eu vreau să declar anul 2019 ca An al recunoştinţei care se încheie în decembrie cu o mare sărbătoare în cinstea Revoluţiei din Decembrie ‚89 şi încep atunci cînd a început votul democratic în România. Primele alegeri libere în România au avut loc pe 20 mai 1990. De aceea în mai”. 20 mai 1990 – alegeri libere în România? Klaus Iohannis își bate joc de noi.

Pe 20 mai 1990 , FSN și Ion Iliescu au organizat o parodie de alegeri.

Desigur, ele au fost libere în sensul că românii au putut alege fără constrîngerile dictatoriale. Da, dar pentru a vorbi de alegeri libere, trebuie să ținem cont de posibilitatea garantată de democrație a tuturor competitorilor de a se exprima. A fost acest lucru posibil în campania din 1990?

Nici vorbă.

În 20 mai 1990 au avut loc alegeri de tip gorbaciovist, concepute de adepții Perestroikăi, drept o confirmare prin vot a regimului comunist, dat nițel cu fard democratic.

Datele de istorie sînt doveditoare.

Decizia de organizare pe 20 mai e anunțată în 23 ianuarie de CFSN-ul condus de Ion Iliescu, într-o ședință în care se decide transformarea Frontului în partid și în competitor electoral. Pe 14 martie 1990 CPUN votează Decretul-lege nr. 92 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României.

Alegerile prezidenţiale şi legislative vor avea loc la 20 mai 1990.

Din 14 martie 1990 pînă pe 20 mai 1990 rămîn doar două luni. Cînd să se audă vocea Opoziției, mai ales cînd singurul post tv e TVR-ul Puterii ? Partidele de Opoziție n-au avut timp să se consolideze în teritoriu, acolo unde FSN, partid-stat, domina zdrobitor. Campania electorală, cea care arată dacă un scrutin e sau nu liber, a fost marcată de ceea ce printr-un Comunicat din 11 mai 1990, Ambasada SUA la Bucureşti, exprimînd „îngrijorarea Departamentului de Stat”, denunța” iregularităţile apărute în procesul electoral: intimidarea şi hărţuirea Opoziţiei, controlul Guvernului asupra mijloacelor media”.

Nu e nici o surpriză că alegerile consacră victoria spectaculoasă a FSN şi a lui Ion Iliescu (66,31% voturi pentru Adunarea Deputaţilor şi 67,02% pentru Senat; PNL obţine 6,41% din voturile pentru Adunarea Deputaţilor şi 7,06% pentru Senat, iar PNŢCD, 2,56% voturi pentru Adunarea Deputaţilor şi 2,50% pentru Senat.

Cum să începi Omagierea victimelor comunismului pe 20 mai 2019 cînd se aniversează Duminica Orbului, un moment de alegeri perestroikiste?

Întrebarea e retorică.

A fost pusă pe 20 mai, pentru că data asta pică în campania electorală pentru europarlamentare și Referendum.

 Ce altă dovadă mai e nevoie pentru a semnala compromiterea unei acțiuni necesare – aniversarea a 30 de ani de la debutul democrației în România – din motive strict electorale?

 

Te-ar putea interesa și: