„În ceea ce priveşte remanierea, i-am consultat pe colegii mei cînd cred că este bine să fie făcută şi, aproape în unanimitate, au zis după referendum. Asta înseamnă că pînă atunci… Oricum doamna prim-ministru începuse o evaluare miniştrilor, care este în desfăşurare, şi după referendum vom avea un Comitet Executiv Naţional, care va hotărî cine din partea Partidului Social… Sau pe locurile Partidului Social Democrat cine va mai rămîne în Guvern, cine nu.

Reporter: În opinia dumneavoastră, Paul Stănescu ar trebui să mai rămînă sau să nu mai rămînă în Guvern?

Liviu Dragnea: O să-mi spun opinia atunci. Ce este foarte important, din punctul meu de vedere şi o să cer în mod imperativ la acel Comitet Executiv şi o să o rog şi pe doamna prim-ministru, ca una din calităţile pe care… Din calităţile obligatorii pe care trebuie să le aibă membrii Guvernului trebuie să fie buna comunicare. Buna comunicare.”

Teoretic, remanierea apărea ca dictată de necesitatea unei perfecționări a guvernării, de care se preocupă, indiscutabil, orice partid aflat la putere. Practic, însă, anunțul contrazicea această intenție:

Cu prilejul remanierii din 19 noiembrie 2018, Mediafax ținea să observe:

„De la câștigarea alegerilor parlamentare în decembrie 2016, PSD a schimbat în trei guverne un număr de 21 miniștri, șase în Cabinetul Grindeanu, patru în Guvernul Tudose și 11 de când a fost învestit Executivul condus de Viorica Dăncilă, pe 29 ianuarie a.c.”

Impresia de administrare nesigură, de bîjbîială, de politică gen încercare-eroare, numim miniștrii și apoi vedem dacă sînt buni, ca și cum desemnarea unui guvern e un fel de loterie națională, se adîncea prin noul anunț făcut de Liviu Dragnea în 21 septembrie 2018.

Remanierea a avut loc în 19 noiembrie 2018, la două luni după anunț. În toată această perioadă în ministere n-a mai avut nimeni chef de lucru. Miniștrii n-au fost siguri că nu vor fi remaniați sau mutați la alte ministere. Aparatul funcționăresc s-a ocupat cu studierea zvonurilor despre șeful ministerului. Dacă mai rămîne sau nu, cine vine în locul lui, dacă va fi remaniat. Știindu-se că la PSD remanierea are drept criteriu calculele misterioase ale lui Liviu Dragnea, nici un ministru n-a fost sigur că va rămîne după remaniere, plecarea sau rămînerea fiind fără nici o legătură cu prestația sa în fruntea Departamentului. Anunțul a fost făcut după Ședința CExN în care s-a discutat nu prestația Guvernului Dăncilă, ci Puciul din PSD. Reuniunea a adus cu sine victoria lui Liviu Dragnea. Era de presupus că remanierea anunțată de președintele partidului ținea nu atît de perfecționarea guvernării, ci de preocuparea lui Liviu Dragnea de a face față rebeliunii din partid. Impresia asta a devenit certitudine în clipa în care, întrebat de Pucistul Paul Stănescu, vicepremier și ministru greu al Guvernului, Liviu Dragnea a dat drept criteriu al remanierii comunicarea publică. La acest capitol, Paul Stănescu era tufă de Veneția. S-a văzut limpede că remanierea anunțată nu era altceva decît o reglare de conturi în cadrul PSD. De altfel, deși în 21 septembrie 2018 Liviu Dragnea critica deficiențele miniștrilor în materie de comunicare, după această critică nu s-a înregistrat nici o tentativă a miniștrilor cu tăceri de dulapul de pe vremea bunicii să îmbunătățească comunicarea.

Așadar, deși a fost anunțată ca dedicată remanierii, parte a unei dezbateri mai largi despre Guvernarea PSD-ALDE la doi ani de la venirea la putere, Ședința CEXN a avut alt scop:

Securizarea de către Liviu Dragnea a funcției sale de președinte al PSD.

Presa dușmană lui Liviu Dragnea, neghioabă ca orice presă care are sentimente și nu rațiune, a pus toate deciziile CExN pe seama răzbunării. O astfel de presupunere e nu numai neghioabă, dovedind încă o data că ce naște din Securiști în veci securist va fi, adică neghiob, dar și dăunătoare luptei pentru răsturnarea PSD de la Putere. Alături de profeția zilnică a Realității TV și a Digi 24 privind sfîrșitul lui Liviu Dragnea, reducerea șefului PSD la postura de răzbunător orb, un fel de Conte de Monte Cristo de Teleorman, întreține iluzia unui ins ușor de doborît. Liviu Dragnea n-o fi el Cicero al oratoriei. N-o fi el Ionel Brătianu al PSD. E însă maestru al bătăliilor politice din România și din PSD. Nu întîmplător mă grăbesc să precizez: al bătăliilor politice de la noi și nu al bătăliilor politice în general. Bătăliile politice de la noi stau de secole sub semnul intrigilor fanariote, al confruntărilor prin restaurante și boscheți, al înfigerii cuțitului în spatele celui pe care tocmai îl săruți. Al acestor bătălii politice e maestru Liviu Dragnea și nu al celor din țările dezvoltate din punct de vedere democratic. Poate că în alte țări, mai de soare democratic pline, Liviu Dragnea ar fi fost scos din joc de mult de adversari de mare spectacol public, acționînd în fața electoratului ca un actor pe o scenă postată în mijlocul Arenei Naționale. În România și mai ales în PSD Liviu Dragnea pare nemuritor în șefia partidului. Și unul dintre motive îl reprezintă incontestabila capacitate a lui Liviu Dragnea de a trece peste sentimente cînd vine vorba de șefia PSD și de a subordona tot ce face țelului de a supraviețui în fruntea unui partid în care răsturnările de șefi sînt una dintre legități.

Din acest punct de vedere trebuie să privim conținutul reuniunii de luni.

Ședința a cuprins două puncte – Remanierea și măsurile pe linie de partid. Și remanierea și măsurile organizatorice au avut drept scop securizarea șefiei lui Liviu Dragnea. În nici un caz răzbunarea lui Liviu Dragnea.

Un șef de partid, chiar și cînd partidul e în Opoziție, dispune de un sac de cadouri de tip Moș Crăciun. Concentrarea puterii în mîna Șefului, prin nimic deosebită de concentrarea puterii în mîinile secretarului general al PCR, dublată de caracterul partidelor noastre postdecembriste de găști formate pe bază de interese și nu de credințe, dă președintelui partidului puteri absolute. De Șeful partidului, chiar și în Opoziție, depind funcțiile în Parlament, și ele aducătoare de privilegii, sinecurile în organisme a căror conducere e aleasă pe criteriul repartiției parlamentare, prezența pe listele electorale în primele rînduri, ba chiar și sanșa de a apărea la televizor. Se înțelege că, în cazul unui partid aflat la putere ca PSD, sacul de Moș Crăciun al lui Liviu Dragnea e cît Carpații. Remanierea de luni nare nici o legătură cu perfecționarea guvernării. Are legătură cu răsplătirea baronilor care i-au fost aproape în bătălia cu puciștii. Asemănător se explică și promovările în conducerea PSD. Nou promovații devin guri de foc ale lui Liviu Dragnea împotriva dușmanilor săi. Evident, fără ca Liviu Dragnea să le-o spună.

Crucial pentru supraviețuirea lui Liviu Dragnea e realitatea moldo-valahă a politicii de la noi. În istoria partidelor postdecembriste n-au existat momente de confruntare în fața opiniei publice. Au existat doar lucrături de culise. Din acest punct de vedere, PSD e un partid românesc tipic. Confruntarea dintre Gabriela Firea și Liviu Dragnea a fost cîștigată la scor de Liviu Dragnea dintr-un motiv simplu. În timp ce mijloacele lui Liviu Dragnea au fost adaptate perfect la moravurile fanariote ale PSD, cele ale Gabrielei Firea au fost tipice confruntării din partidele occidentale. Înzestrat cu un talent deosebit al intrigii, al lucrăturii de tip otoman, al sugrumării cu șnurul de mătase în întunericul cald al haremului, Liviu Dragnea a învins-o pe Gabriela Firea evitînd confruntarea publică, jucînd teatrul Tătucului uimit, dar și surîzător față de ieșirile fiicei rebele. În același timp i-a pregătit loviturile. Toate pe linie de partide, lovituri care rămîn deoparte de interesul opiniei publice, dar care într-o formațiune ca PSD dau adevărata putere.

Va fi învins vreodată Liviu Dragnea? Excluzînd înfrîngerile prin intervenția Sistemului, Liviu Dragnea va fi învins de un lider care știe să-și mascheze mai bine ca el interesele, un lider despre care nu știm nimic la ora actuală, dar care, așa cum s-a întîmplat cu Mircea Geoană, cu Victor Ponta, cu Liviu Dragnea chiar, va țîșni cînd nu te aștepți și plin de surîsuri, ba chiar și sărutîndu-l pe Liviu Dragnea în stil oriental îi va înfige cuțitul în spate.

N.B. Tocmai cînd în opinia publică se adîncea imaginea unei noi remanieri de prisos, făcută numai și numai pentru securizarea funcției lui Liviu Dragnea, cînd creștea tema instabilității guvernamentale ca esență a regimului PSD, cînd, așadar, remanierea devenea un moment periculos pentru partidul de guvernămînt, a venit anunțul făcut de Klaus Iohannis că el refuză două dintre propunerile trimise de Guvern. Imediat agenda media, dar și a opiniei publice, s-a schimbat în chip spectaculos. Nu s-a mai discutat despre rotația proștilor la PSD, ci despre gestul prezidențial, schimbare de agendă cu atît mai mare, cu cît președintele n-a catadicsit să-și explice decizia. Prin asta, președintele a sărit în ajutorul PSD. Și astfel Klaus Iohannis s-a dovedit încă o dată principalul agent electoral al PSD.

 

Te-ar putea interesa și: