Luni, 14 ianuarie 2019, a fost o zi fericită pentru Klaus Iohannis, sau cum ar spune el, în deficit major de simț al limbii, o zi frumoasă. A avut ocazia să împartă niște tinichele. Îl fericesc astfel de momente, pentru că nimic nu-i mai pe rostul lui decît faptele de protocol, goale de conținut, ca o tobă spartă, dar în care o are alături, umăr la umăr, pe Delia Dinu, și pe de altă parte, pentru că vede micșorîndu-se nițel depozitul de decorații din beciurile Administrației prezidențiale.

La finele declarației de presă, prin nimic deosebită de alte și alte înșiruiri de clișee ostenite din fondul principal de clișee al mandatului, Klaus Iohannis a admis o miniconferință de presă. În cadrul ei, așa cum era de așteptat, s-a purtat un dialog despre conflictul dintre el și Guvern în chestiunea remanierilor a doi miniștri și numirea altora în locul lor. Citez din stenograma discuției: „

Reporter : Săptămîna trecută aţi motivat respingerea propunerilor făcute de PSD pentru cele două ministere: Ministerul Dezvoltării şi Transporturilor, iar între timp a venit un răspuns de la Palatul Victoria. Dna premier vă cere din nou să acceptaţi cele două propuneri pentru cele două ministere. Ce veţi face dvs, susţinînd în acelaşi timp că sînt două propuneri legale, care îndeplinesc funcţiile legale?

Klaus Iohannis: Da, aceste două propuneri vor fi refuzate în cursul acestei săptămîni. Întro zi, două vor fi finalizate documentele şi reexpediate la guvern.

Reporter: Care sînt motivele?

Klaus Iohannis: Astea o să le citiţi cînd o să vedeţi scrisorile.

Reporter: Dvs aţi motivat primul refuz pe care l-aţi avut în privinţa dlui Ilan Laufer. Aţi spus că este vorba despre motive de legalitate. Ce anume, ce condiţii de legalitate nu a îndeplinit Ilan Laufer?

Klaus Iohannis: Exact acelea care sînt înscrise în scrisorile pe care le-am trimis prim-ministrului. Sunt chestiuni juridice care trebuie foarte bine studiate şi recomand să se studieze. (...)

Reporter: Care sînt motivele pentru care i-aţi refuzat pe cei doi? Au condamnări penale? Sau care au fost motivele?

Klaus Iohannis: Sînt motivele invocate în scrisoare. Vă rog s-o studiaţi, rezultă totul de acolo.”

Nu știu cine a purtat din partea presei acest dialog. Nu cred că e vorba de vreun ziarist de la TV SRI Unu (Digi 24 ) sau TV SRI Doi (Realitatea TV). De fapt, n-are importanță cine a insistat ca președintele să se justifice. Are importanță că președintele României, cel care se dă huța la Cotroceni pe banii contribuabililor și e protejat de Garda pretoriană a lui Lucian Pahonțu, tot pe banii de la Buget, are obligația de a explica nu presei, nu PSD, nu Vioricăi Dăncilă sau lui Liviu Dragnea, ci opiniei publice de ce a refuzat mai nou pe Olguța Vasilescu și pe Mircea Drăghici. Tot ceea ce face el de vreo lună de zile în chestiunea revocării nu e un fleac, un fel de partidă de table în weekendul de la Sibiu. E o chestiune care interesează opinia publică. Întreaga opinie publică și nu numai cea întruchipată de electoratul PSD. Pînă la urmă Guvernul nu e al PSD, așa cum președinția nu e a familiei Iohannis, alături de multele case de la Sibiu și de aiurea. E Guvernul României. Repet ce am mai spus de atîtea ori. Ca parte a Puterii executive, Klaus Iohannis nu e obligat să semneze ca primarul. Principiul dublei chei îl obligă să cumpănească înainte de a semna propunerile de miniștri. Și dacă o face și dacă nu o face, el are însă datoria - una dintre datoriile minime de președinte - să se explice, să se justifice. Nu în fața Guvernului sau a PSD, ci în fața presei, purtătoarea de cuvînt a opiniei publice. Ce face Klaus Iohannis? La întrebarea pusă în numele opiniei publice el răspunde arogant, plin de el (nu e El Președinte cu p mare!) ca presa să studieze scrisorile trimise Guvernului. Presa independentă le-a studiat. Și în afară de argumente Așa vreau eu! Dacă nu vă convine, vă vîră SRI microfoane și în fund, iar Augustin Lazăr vă cheamă la Parchet!, presa independentă n-a găsit. Dar chiar și în aceste condiții, un președinte de republică democratică, un președinte de standarde europene, care știe că vremea lui Statul sînt eu! a apus de cîteva secole, un președinte conștient că nu e unsul lui Dumnezeu, ci un Înalt fucnționar, în slujba cetățenilor, catadicsește să se explice și să se justifice opiniei publice. Numai și pentru astfel de aroganțe insultătoare, de tip care nu dă doi bani pe propriul popor, Klaus Iohannsi trebuia suspendat de mult.

De ce se poartă așa de sfidător Klaus Iohannis?

E o întrebare legitimă într-un an electoral.

Din două motive.

Unul se referă la asigurările date de instituțiile de forță că-l vor face din nou președinte. Piară țara, dar Șeful trebuie să rămînă la Cotroceni. Prin urmare, pe candidatul PNL Klaus Iohannis îl doare undeva de ce spune opinia publică, de ce bombăne electoratul. Important e să nu bombăne Noua Securitate. Și din cîte se vede, răzgîiată de Klaus Iohannis, Noua Securitate nici vorbă să bombăne.

Un alt motiv ține de sacrificarea de către PSD a interesului național de dragul măruntelor calcule electorale.

La una dintre emisiunile lui Victor Ciutacu de la România TV, am dezvoltat o teorie a mea mai veche. Potrivit Constituției, singura instituție care-l poate sancționa pe Klaus Iohannis e Parlamentul. Președintele, beneficiar al unei imunități anticonstituționale conferite din vremea lui Traian Băsescu de CCR condusă de jurisconsultul de CAP Augustin Zăgrean, poate să comită orice infracțiune. Poate să ucidă un om. Din punct de vedere penal are imunitate. Va fi anchetat după expirarea mandatului. Și dacă îl obține și pe al doilea, Klaus Iohannis poate comite liniștit crime în serie. Va fi anchetat pentru ele abia în 2024, cînd va încheia al doilea mandat. Parlamentul e singura instituție însă față de care Klaus Iohannis n-are imunitate. La emisiune am reiterat teza obligației constituționale a Parlamentului de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. Cu orice preț. Chiar cu cel al pierderii puterii. Argumentele PSD-iștilor că o suspendare ar duce la creșterea capitalului electoral al lui Klaus Iohannis țin de mizeria politicianismului. Au fost în istoria României politicieni care au riscat plutonul de execuție fără a se gîndi o clipă că, dacă nu fac nimic, ar avea șanse să moară în patul lor, de bătrînețe.

Tot ceea ce face acum Klaus Iohannis stă sub semnul Puțin îmi pasă, nu vă puteți permite să mă sancționați. E ca un conducător auto care încalcă toate regulile de circulație știind că nare cine să-l fluiere, pentru că nimeni n-are curaj să-l tragă pe dreapta. Încurajat de lașitatea PSD-istă, el va spori numărul de gesturi aberante, de încălcări ale Constituției, ale statului de drept și ale bunului-simț. Nu e greu să ne imaginăm că fără a se teme o clipă de suspendare el va escalada conflictul cu Guvernul. Ar fi o imposibilitate să-l vedem intrînd în Guvern umăr la umăr cu Delia Dinu pentru a înlocui miniștrii cu proprii consilieri. Liderii PSD nu văd că nu mai e vorba de un conflict între președinte și Guvern, ci un conflict între Klaus Iohannis și minima responsabilitate. Cu orice risc, inclusiv cu cel al pierderii alegerilor, PSD are datoria de a-l suspenda pe Klaus Iohannis. O datorie patriotică.