Am mai reamintit în cîteva rînduri, cînd am trecut în revistă rolul şi locul României în Uniunea Europeană sau, mai precis, cînd am evocat discrepanţa stridentă dintre locul conferit ţării noastre de suprafaţă şi număr de populaţie şi locul real ocupat în dezbaterile şi deciziile din Uniune, răspunsul lui Klaus Iohannis, dat mie la un interviu din campania prezidenţială la întrebarea Ce părere aveţi despre locul şi rolul nostru în UE?

Atunci, Klaus Ionannis a definit locul şi rolul nostru în UE prin formula, nimerită ca plasticitate, Sîntem şi noi pe-acolo.

Întrebarea mea izvora dintr-o realitate strigătoare la cer după aderarea României în UE.

Spre deosebire de alte ţări din Est, România s-a rezumat la un rol de fată-n casă pe la Bruxelles. O fată-n casă cinstită, tăcută, harnică, dar prea cuminte faţă de Stăpîni.

Ce mai încolo şi-ncoace, o fată-n casă venită la Oraş de la ţară, copleşită de gîndul că în loc să spele rufe la pîrîu, spală rufe la maşina de spălat a Jupînei.

De la interviul cu pricina au trecut doi ani.

Doi ani şi de mandat al lui Klaus Iohannis.

Suntem azi diferiţi de ceea ce Klaus Iohannis definea drept Sîntem şi noi pe-acolo?

Răspunsul e categoric:

Nu diferim cu nimic.

Au fost în aceşti doi ani momente prielnice pentru ca România să se afirme în Uniunea Europeană dacă nu ca un actor de prim rang, atunci măcar ca un actor care joacă, pe scenă, fie şi un rol secundar.

Criza emigranţilor a fost unul dintre aceste momente.

România n-a avut nimic de spus în ampla dezbatere europeană privind poziţia Uniunii Europene faţă de emigranţi.

Întreaga noastră poziţie s-a limitat la reacţiile contradictorii faţă de cota impusă României.

Alte ţări – Ungaria, Polonia – au depăşit acest nivel de fată-n casă care are un cuvînt de spus doar dacă vrea sau nu să se lase violată de Jupîn, intervenind cu puncte de vedere răsunătoare în dezbaterea privind politica Uniunii în materie de emigranţi.

Indiscutabil, liderii Uniunii Europene se străduiesc din răsputeri să minimalizeze Criza enormă provocată în plan continental şi chiar mondial de Rezultatele Referendumului din Anglia.

Decizia englezilor e înfăţişată ca efect al unei turmentări colective şi nu ca efect al unor nemulţumiri profunde faţă de Proiectul european.

Aşa cum am mai scris, indiferent dacă Rezultatele au fost în favoarea Brexit sau în favoarea Rămînerii, faptul că peste 17 milioane de englezi au votat pentru Brexit ar trebui să dea de gîndit liderilor UE.

Şi dacă adăugăm premiera – Ieşirea şi nu intrarea unei ţări în UE – ascensiunea electorală a Frontului Naţional în Franţa şi a euroscepticilor în alte ţări, la nivelul Uniunii Europene ar trebui declanşată urgent o dezbatere privind schimbarea din temelii a Proiectului European.

Pentru România ar fi acum momentul de destin al afirmării ca actor important în Uniunea Europeană.

Asta ar însemna din partea liderilor politici români:

1) Luări publice de poziţie împotriva refuzului suspect al liderilor UE, dar şi al Germaniei şi Franţei, de a privi cu mai multă responsabilitate Brexitul.

2) Critica marilor slăbiciuni ale Uniunii Europene, slăbiciuni care au dus la Brexit ca punct culminant al Euroscepticismului.

3) Afirmarea în spaţiul public a soluţiilor româneşti de îmbunătăţire radicală a Uniunii Europene.

La Bruxelles s-a încheiat reuniunea Consiliului European dedicată Brexitului.

Nu ştiu ce-au susţinut şefii de guverne şi de state în şedinţa Consiliului.

Ştiu însă că Declaraţia de presă de după şedinţă a fost pentru fiecare lider momentul crucial de expunere a poziţiei adoptate în Consiliu de ţara sa faţă de Criză.

Dînd curs acestor Proceduri miercuri, 29 iunie 2016, la ora 15, după Reuniune a ţinut o conferinţă de presă şi Klaus Iohannis.

A răspuns Declaraţia sa de presă nevoii ca România să folosească momentul Brexit pentru a se afirma ca un actor important pe scena Uniunii Europene?

Nici vorbă.

Dincolo de impresia iritantă de măcăneală şi nu de spunere din întreaga personalitate, Declaraţia a fost o cumplită succesiune de idei de-a gata, tipice lui Klaus Iohannis,

Dacă ar fi să-l credem pe Klaus Iohannis, Declaraţia de presă a dezvălut opiniei publice lucrurile spuse de el în cadrul Consiliului.

Ce-a spus Klaus Iohannis, preşedintele celui de-al şaptelea stat al UE?

Citez din Declaraţie:

„Pentru că nu trebuie să uităm că Uniunea este un proiect destinat păcii, securităţii şi prosperităţii pe continentul nostru.

Acesta a fost şi mesajul pe care l-am transmis în numele României. ”

Pentru asta nici nu era nevoie ca Klaus Iohannis să se deplaseze la Bruxelles.

Putea să le trimită celorlalţi membri ai Consiliului ce se spune despre UE pe Wikipedia.

Despre poziţia României faţă de schimbările de esenţă din actualul proiect european:

„Am subliniat, în egală măsură, că este necesară o reflecţie aprofundată privind îmbunătăţirea modelului european, astfel încît să devină mai eficient, mai transparent şi mai apropiat de cetăţeni.

În opinia mea, recîştigarea încrederii cetăţenilor europeni în proiectul european este esenţială pentru continuarea şi durabilitatea acestuia. Nu putem să construim o Europă care să nu fie în avantajul şi pe înţelesul cetăţenilor noştri.”

„Este necesară o reflecţie aprofundată”.

Recunoaşteţi poziţia lui Klaus Iohannis din cei doi ani de mandat faţă de provocările din România şi din lume.

Urmăresc cu îngrijorare!

Urmăresc cu atenţie!

E nevoie de o reflecţie aprofundată!

Filosofii sunt recunoscuţi pentru înclinaţia lor de a reflecta în detrimentul lui a acţiona.

De ce nu s-o fi făcut Klaus Iohannis filosof?

Poate că România ar fi avut în fine un președinte în stare s-o afirme la Bruxelles și altfel decît o țară de mîna a treia!