Preşedintele Klaus Iohannis coboară din maşina prezidenţială, printre tufe şi boscheţi, pe un câmp din nordul Capitalei.
Peste 30 de biciclişti, pictaţi pe obraji în culorile tricolorului, îl aşteaptă, la ora prânzului, să dea împreună câteva ture de bicicletă. Vor să-i ajute pe militarii români răniţi în războaie să strângă bani să participe în Canada la Jocurile Mondiale Paralimpice din 2017.
„E o mare plăcere pentru mine. Îi admir pe eroii noştri răniţi care vor să continue prin sport. Vă îndemn să mergeţi mai departe”, le spune Iohannis participanţilor, printre care un fost militar în scaun cu rotile şi un altul fără jumătate de picior stâng. Șeful statului s-a echipat cu adidași, pantaloni lungi, curea și tricou. Se urcă pe bicicletă. „Voi mă însoţiţi toţi?”, glumeşte Iohannis şi apasă pe pedală. „Go, go, go!”, strigă în cor bicicliştii. După un circuit de 5 kilometri, Iohannis se opreşte. Se întoarce cu spatele la camerele de luat vederi, se şterge pe faţă cu o batistă, îşi aranjează părul şi exclamă: „A fost excelent!”.
Mărturiseşte că în tinereţe pedala până la 120 de km pe zi. „S-a antrenat pentru această cursă?”, vrea să ştie un reporter. „Nu. Asta este starea mea naturală”, îi răspunde Iohannis. „Sunt bine mersi”, mai spune despre starea lui de sănătate. Organizatorii îl roagă să semneze pe cadrul unei biciclete. „Nu am mai semnat niciodată pe o bicicletă”, spune preşedintele, amuzat. „Dar toate încep undeva”, adaugă şefului statului şi „decorează” bicicleta.
Recomandările noastre
