Este sosul preferat al americanilor și nu numai, dar istoria lungă a ketchup-ului datează din China imperială. Toată lumea știe că ingredientul de bază este roșia, însă atunci când a apărut nu conținea deloc acest fruct. Ele erau considerate otrăvitoare în anii 1.500.

Ketchup-ul se găsește în 97% din casele din SUA, însă el este mult mai mult decât un sos pentru hamburgeri sau hot dog. Are un trecut istoric care datează din China imperială, unde era preparat cu măruntaie de pește, carne sau boabe de soia. A început să aibă ca ingredient principal roșia abia în 1812.

Ketchup-ul are o istorie mult mai veche decât crezi

Puțini sunt cei care știu că ketchup-ul nu a avut la început ca ingredient roșia. Aceste fructe au fost aduse în Anglia din America de Sud în anii 1500 însă nu erau consumate. Timp de secole se credea că roșia este otrăvitoare, asta din cauza materialului din care erau confecționate farfuriile la acea vreme. Acidul din fructe transfera plumbul în mâncare, astfel producându-se otrăvirea.

Inițial, acest sos atât de celebru astăzi, a fost făcut de locuitorii din sudul Chinei din pește fermentat. Încă din anul 300 î.Hr., textele au început să documenteze utilizarea pastelor fermentate făcute din măruntaie de pește, din carne sau soia. Atunci acest tip de sos era numit „ge-thcup” sau „koe-cheup” și era ușor de depozitat în călătoriile lungi pe ocean.

Sosurile create în sudul Chinei au început să fie răspândite de-a lungul rutelor comerciale către Indonezia și Filipine. Acolo comercianții britanici au dezvoltat gustul pentru condimentul sărat până la începutul anilor 1700. Au luat mostre acasă și au început să transforme radical ketchup-ul.

Perioada de glorie a acestui sos

Secolul al XVIII-lea a fost o epocă de aur pentru ketchup. Cărțile de bucate prezentau rețete pentru acest sos având ca ingrediente stridii, midii, ciuperci, nuci, lămâi, țelină și chiar fructe precum prune și piersici. Acestea erau fie fierte până la o consistență asemănătoare unui sirop, fie lăsate să stea cu sare pentru perioade lungi de timp. Ambele procese au dus la un produs final foarte concentrat. Avantajul acestui sos era aroma deosebită, dar și perioada de valabilitate mare.

În anii 1700 era popular ketchup-ul de stridii. Pentru al prepara era nevoie de 100 de stridii, trei halbe de vin alb, coji de lămâie, mac și cuișoare. La acea vreme exista și un sos comemorativ, denumit „Prințul de Wales”, făcut din fructe de soc și anșoa.

Aproximativ 100 de ani mai târziu, în 1812, a apărut prima rețetă de ketchup care avea la bază roșia. Rețeta a fost acreditată de James Mease, un om de știință din Philadelphia. Acesta a scris că cel mai bun ketchup provine din „merele iubirii”, așa cum erau numite atunci roșiile.

Ketchup-ul de roșii era greu de conversat

Ketchup-ul făcut în sudul Chinei a devenit popular nu doar pentru aromă, ci se pentru conservarea sa pentru o perioadă lungă de timp. Rețeta cu roșii avea o problemă. La acea vreme nu exista oțet, așa că pasta era greu de conservat, fructele descompunându-se rapid.

O companie relativ nouă, numită Heinz, a introdus celebra sa formulă în 1876. Rețeta conținea roșii, oțet distilat, zahăr brun, sare și diverse condimente. Ei au fost și pionieri în utilizarea sticlelor de sticlă, astfel încât clienții să poată vedea ce cumpără. Heinz este renumit pentru cele „57 de varietăți”, dar în momentul în care compania a început să folosească acest număr avea deja peste 60 de produse. Acesta este, de fapt, compus din numerele preferate ale lui Heinz și ale soției sale, 5 și 7.

Odată cu trecerea timpului, ketchup-ul pe bază de roșii a devenit cea mai populară formă în SUA și Europa. Heinz este cea mai bine vândută marcă de ketchup din Statele Unite, cu peste 650 de milioane de sticle vândute în fiecare an. Odată cu ascensiunea comercială a sosului au dispărut aproape complet rețetele de făcut acasă. Din acest motiv sunt puțini cei care știu că, la începuturi, sosul nu conținea deloc roșii, potrivit Wikipedia.