Dintre jefuitorii de lemne prinşi la furat în codru, doar 1% sunt condamnaţi de instanţele de judecată. Ceilalţi 99% care au protecţie se reîntorc la furat. Cu toate acestea, suprafaţa pădurilor a crescut

Se taie mult lemn, se fură şi mai mult. Există riscul să rămânem fără păduri? Cristian Apostol, ministru secretar de stat în Ministerul Mediului este categoric: "Nu este adevărat. Nu se fură chiar atât de mult pe cât există impresia. Marea majoritate a tăierilor sunt legale. Nu există deloc riscul să rămânem fără păduri."

La păduri suntem mai catolici decât FAO

România are 6,5 milioane hectare de pădure, potrivit definiţiei pădurii din Codul Silvic 2008: 0,5 hectare suprafaţă, 0,4 consistenţă şi 5 metri înălţime. Însă, după normele FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Hrană şi Agricultură) avem 7,1 hectare. FAO acceptă o densitate mult mai mică".

Turcia are între 50 şi 60% din suprafaţă considerată împădurită, adică vreo 20 milioane hectare. Dar potrivit definiţiei româneşti, Turcia este egală cu noi. Adică avem acelaşi volum de lemn. "Nu numai suprafaţa e importantă, ci şi calitatea pădurii. Ce cantitate de CO2 fixează pădurea."

Dar probleme chiar nu sunt deloc? "Doamne fereşte. Avem o grămadă de probleme. De exemplu, partea de sud a ţării, câmpia, are sub 5% cotă de împădurire. Acest lucru este dramatic pentru noi."

Încerc să-l readuc la tăieri şi la furturi.

"Au fost trei legi ale retrocedării. În 1990 a fost o lege, clar electorală, s-a dat înapoi până la 1 ha de pădure, oriunde, aiurea, cu martori sau fără martori, cu sau fără documente. Efectul: omul a venit şi a tăiat hectarul . A zis: ‘E hectarul meu!'. În 2000, cu Legea 1, - s-a ajuns la 10 hectare. Iar Legea 247 a dat tot."

Se fură 9000 de camioane de lemn pe an

În România se taie legal 17 milioane de metri cubi. La nivel naţional, în ultimii cinci ani, tăierile ilegale descoperite sunt de circa 175.000 - 180.000 de metri cubi pe an. Într-un camion încap cam 20 de metri cubi. Deci, în total se fură vreo 9000 de camioane de lemn pe an.

"Lumea a început să înţeleagă că în momentul în care nu plantezi ce ai tăiat (legea prevede un termen de doi ani) pierzi. Fiecare an neplantat e un an de creştere pierdut. Noroc că în zonele de deal şi munte ne-a dat Dumnezeu o climă care asigură regenerarea pădurilor şi pe cale naturală. Încercăm printr-un program de educaţie prin primării să-i facem pe proprietari să înţeleagă că dacă nu replantează, copiii lui sunt cei care pierd. Au mai puţin volum de pădure. Pentru că nu pot schimba categoria de folosinţă a terenului. Pădure este, pădure rămâne."

Suprafaţa pădurilor a crescut anul trecut

România este semnatara Convenţiei de la Rio şi s-a angajat că va creşte suprafaţa împădurită. Institutul Naţional de Statistică a anunţat anul trecut că suprafaţa fondului forestier a crescut cu 0,3%.

Deci nu se mai fură? Oftează. "Amenzile pe păduri au crescut de 10 ori. Noi întocmim procese verbale împreună cu cei de la MAI, iar la soluţionare nu avem nici 1% condamnări. «Nu există pericol social», «nu există faptele pentru a pronunţa o condamnare penală »... Aşa motivează instanţele şi hoţii se întorc la furat."

ÎNGRIJORARE

Un milion de hectare de păduri cu probleme

Situaţia proprietăţilor nu e încă limpezită. 500 mii hectare aşteaptă în instanţă. În acest moment, 51% dintre păduri sunt la stat, iar 49% private.

"La stat a rămas nucleul de bază de profesionişti. Oameni cu experienţă şi mai puţin dornici să rişte. Pe partea privată a fost incertitudinea locului de muncă. Ca la patron. S-au dus mai mult tineri, ambiţioşi să demonstreze ceva. Eu sunt foarte mulţumit la ora actuală de structura privată. Sunt aproape 140 de ocoale silvice private, există o asociaţie a proprietarilor de păduri private şi se văd efectele. Pădurile care au administraţie silvică nu suferă. Indiferent că sunt de stat sau private."

Apostol este îngrijorat şi de alte 500 mii ha de pădure, retrocedate, care la ora actuală nu au administraţie, nici de stat, nici privată: sunt nepăzite, neadministrate şi neîngrijite.

SUDUL ŢĂRII A RĂMAS FĂRĂ VÂNAT

O invenţie diabolică face ravagii: braconajul cu ogari

"Crescătorii de câini cresc ogari antrenaţi special pentru a prinde vânat. Pleacă la o acţiune cu câte zece câini. Sunt foarte bine organizaţi şi antrenaţi. Mizează pe faptul că nu deţin arme de foc şi deci n-ar putea fi acuzaţi că fac braconaj. Singura soluţie e să-i prindem «cu raţa-n gură», cu vânatul în maşină," declară Cristian Apostol.

Zeci de asociaţii de vânătoare se plâng că au prins braconieri cu ogari, dar instanţa a hotărât că nu există pericol social. "Dar în lege scrie că este pericol social. Nu ai voie să scoţi ogarul la vânătoare. Nu pot înţelege cum un judecător a dat o asemenea rezoluţie. Decât pe un interes local". O vorbă mai elegantă pentru corupţie.

Ogarii nu se opresc până nu omoară tot

"Braconajul cu ogari se poate face călare sau cu maşina. Ia câinii în maşină, cu toate geamurile deschise, sau în portbagajul lăsat deschis. Când a văzut cioporul de capre, dă drumul la câini. La unul, doi, până la zece. Un câine nu se mulţumeşte să ia o capră şi gata. Nu se opreşte până nu le omoară pe toate. Stăpânul vine cu maşina din urmă şi încarcă vânatul. Efectul dezastruos este similar celui la peşte cu curent electric. E incredibil ce amploare a luat fenomenul. Înainte era izolat, acum tot sudul ţării a fost prins de patima braconajului cu ogarii. Se vede. Dacă mergi în câmpie nu mai vezi neam de iepure, nici vreun alt fel de vânat mic. Pentru că pe ăsta îl prinde primul."

În Teleorman, în 1989, se exportau o mie de capete de căprior. Acum nu se mai exportă nimic. LICITAŢIE

Bătaie pe terenurile de vânătoare

Tarifele de gestionare a fondurilor cinegetice au crescut de circa o sută de ori, dar tot au existat o mulţime de amatori pentru a le închiria

România are în jur de 2150 de fonduri de vânătoare. Contractele pentru gestionarea lor se încheie pe 10 ani. Înainte se plătea un tarif de gestiune în funcţie de cota de recoltă, explică Cristian Apostol. Efectivul de vânat se evalua de fiecare gestionar, apoi anunţa cam cât estimează că va recolta.

"Rezultatul a fost catastrofal. Fiecare gestionar anunţa cât mai puţine efective, ca să plătească cât mai puţin." Verificări se puteau face greu, doar câteva, prin sondaj. "Gândiţi-vă că sunt 2150 de fonduri, iar suprafaţa e toată România! În mod normal, se pornea de la ideea că fiecare îşi face o evaluare corectă, ca să poată împuşca corect. El avea nevoie de la an la an să aibă ce împuşca. Nu-ţi iei un fond de vânătoare să împuşti tot, ci să-l dezvolţi, să mai ai ce împuşca şi pe viitor. Era o situaţie ilară: îţi luai 100 de fazani de la o crescătorie, îi puneai pe fond, şi atunci trebuia să plăteşti un tarif mai mare. Cu cât aveai mai multe animale, cu atât plăteai mai mult. Erai penalizat că te îngrijeşti să ai animale, să dezvolţi fondul..."

Câţiva euro pe an pentru un teren de zeci de mii de hectare

Acest sistem a dus la nişte tarife ridicol de mici. Câteva exemple: pentru Fondul Cinegetic Ciuperceni, AJVPS Dolj plătea numai 423 de euro pe an. Pentru o suprafaţă de 10.500 de hectare! Sau pentru Fondul Husnicioara, cu o suprafaţă de 16.000 de hectare, AJVPS Mehedinţi plătea pe an doar 586 de euro. Iar la Logreşti, în Gorj, pentru o suprafaţă de vânătoare de 11.000 de hectare se plăteau 79 de euro pe an! Şi tot aşa.

"Acum, plăteşti pe bonitatea fondului de vânătoare. Pe calitatea locului: ai apă, ai pădure etc. Indiferent dacă investeşti sau nu. Deci plătind la fel, ai tot interesul să ai mai multe efective."

În noile condiţii s-au mai găsit amatori? "A fost bătaie. La început toţi s-au văitat, că o să fie prăpăd. Noi am vrut să demonstrăm că nu o să fie nici un prăpăd. După noua metodologie, fondul de 79 de euro a ajuns la 2542 de euro." Tot mi se pare puţin, zic. "Nu, pentru că apoi le-am scos la licitaţie. Pe 440 de fonduri de vânătoare, am pornit cu 756.000 de euro, valoarea după noua lege. Apoi, în urma licitaţiei, am obţinut 3,2 mil de euro."

Creşterea e spectaculoasă. De pildă, Fondul Gâlgău de 10.000 de ha, pe care AJVPS Sălaj plătea anual 314 euro, a fost reevaluat la 2016 euro, după care, scos la licitaţie, a ajuns la 42.941 de euro anual!

Cristian Apostol consideră că spargerea monopolului AGVPS şi introducerea concurenţei reprezintă un foarte mare pas înainte.