Jurnalul unui fost XXL

AMBIŢIE. În 2006, la 25 de ani, Emanuil Rednic cântărea 126 de kilograme, iar în patru ani a ajuns la o greutate de 82 de kilograme după ce şi-a schimbat stilul de viaţă.

La 29 de ani, Emanuil Rednic, un maramureşean care de zece ani trăieşte în Bucureşti, se poate mândri cu o voinţă de fier, după ce a slăbit 44 de kilograme şi s-a transformat într-un pasionat al sporturilor. Acum se pregăteşte pentru unul dintre cele mai importante maratoane, cel al Saharei. Povestea lui începe în 2006, când şi-a dat seama că, din cauza kilogramelor în plus, are de pierdut pe toate planurile. "În orice domeniu ne lovim de aceeaşi superficialitate: evaluăm prima dată ambalajul şi apoi conţinutul, dacă mai avem răbdare, de multe ori nu prea mai avem răbdare, că devenim din ce în ce mai grăbiţi şi superficiali", spune tânărul maratonist. Şi atunci s-a decis să facă o schimbare. A început prin a frecventa sălile de sport, dar şi-a dat seama, în doi ani, că, fără o alimentaţie corectă, pierduse prea puţine kilograme. "Atunci am decis să intervin şi aici, nu i-am zis dietă, ci stil de viaţă, e ceva ce continui să aplic cât mă vor ţine balamalele", spune Emanuil Rednic, care povesteşte pe blogul lui experienţa slăbitului. Aşa a ajuns, în iulie 2008, să participe la primul maraton. Astăzi are în palmares două maratoane şi două semimaratoane, adică 126 de kilometri alergaţi în competiţii oficiale, la toate cele trei ediţii ale Maratonului Bucureştiului şi la Maratonul de la Paris. " Neoficial sunt 1.260 de kilometri, cam aceasta este, în medie, distanţa pe care trebuie să o alergi pentru astfel de competiţii, de zece ori cât ţi-ai propus ca obiectiv", explică tânărul. Iar o parte din pregătiri este dedicată psihicului care, spune Emanuil Rednic, e foarte important să fie puternic la începerea cursei. "Eu mai dau o fugă acasă, mai alerg, vizitez Maramureşul Istoric, îmi încarc bateriile de care am nevoie în cele mai critice momente din timpul unei astfel de curse". A ales sportul nu operaţia Acum nu numai că participă la maratoane, dar este şi antrenor de fitness la o sală de sport din Bucureşti. Cheia succesului în viziunea lui este consecvenţa. "Ea nu se realizează doar prin disciplină. Disciplină alimentară, disciplină sportivă, disciplină socială, ce mai, ai zice că viaţa îşi pierde gustul dar, din contră, după îi descoperi adevăratul gust şi îţi dai seama câte ai pierdut, trecut peste, nici nu credeai că pot exista". A vrut, într-un moment de rătăcire de la drumul sportului, să aleagă calea facilă a unei operaţii de micşorare a stomacului. După o vizită la medic a ales să continue să facă sport. "E mult mai sănătos şi, în plus, nu primeam certitudini pe care un bolnav se aştepta să le primească: care sunt efectele, ce voi face după. Nu pot să merg o viaţă înainte cu acelaşi handicap fizic, care în timp sigur s-ar fi transformat într-unul psihic", crede băimăreanul. Acum are un regim alimentar echilibrat, consumă carne de pui şi peşte la grătar, legume, fructe, lapte degresat, fresh-uri, cafea, fulgi şi foarte rar paste şi brânzeturi grase.  Efectul este că Emanuil are mult mai multă încredere în sine. "Mă simt un om renăscut, un om care vrea să creeze un curent de mişcare pentru sănătate, să devină  mişcarea ca o igienizare zilnică pentru corp şi psihic". Schimbarea de aspect l-a ajutat mult la serviciu, între prieteni, în familie unde acum este privit cu multă admiraţie. Aleargă pentru copiii bolnavi De când a decis să slăbească, Emanuil Rednic a devenit interesat şi a început să participe la maratoane în scop caritabil. Are deja două maratoane  şi două semimaratoane la activ şi acum se pregăteşte pentru o cursă intensă: Maratonul Saharei, care are o probă lungă de 42 de kilometri, pe lângă cele pentru copii şi semimaratoanele.  Înscris la competiţie, Emanuil va alerga pentru copiii care suferă de boli incurabile şi pe care îi îngrijeşte Hospice Casa Speranţei. Mai mult, el este un donator "euforic" de sânge, având deja la activ 18 donări.  "Donarea de sânge am pornit-o ca o abordare pentru schimbare. Empiric, m-am gândit, ce trebuie schimbat în primul rând: sângele. Şi cum donarea a fost soluţia, prima dată când am donat m-am simţit foarte euforic şi de atunci am ajuns, chiar de ziua mea, la numărul 18, totalul donărilor mele." În plus, planurile lui pe termen scurt includ şi alte maratoane, cum sunt cel de la Polul Nord sau de la Zidul Chinezesc. "Sahara e achitat deja, dar Maratonul de la Polul Nord costă cam 17.000 euro şi eu nu am banii aceştia", spune băimăreanul, care îl admiră pe Andrei Roşu, primul român care a făcut cursa. "Îmi place frigul enorm şi când laşi la o parte o treime din greutatea ta îţi vine să tai tot globul pământesc în alergări cât mai dificile şi cât mai lungi". În acest scop, tânărul se trezeşte în fiecare dimineaţă devreme, iar la ora 4.30-5 se pune pe alergat. Face şi yoga şi spinning, iar în weekend alocă şi mai mult timp alergatului, parcurgând până la 20 de kilometri. Un absolvent de Cibernetică, dar cu pasiuni ca numismatica, istoria şi filatelia, Emanuil Rednic este mândru că dincolo de locul de muncă - la o firmă românească de software - este şi instructor de fitness la un club din Bucureşti, un post la care nici nu îndrăznea să viseze în urmă cu patru ani. Jos dulciurile Tânărul maratonist a dus o luptă serioasă cu voinţa sa până ce a reuşit să renunţe la dulciuri şi produsele de tip fast food. "Jos dulciurile! Jos porcăriile! Jos pateurile şi merdenelele!" este sloganul după care se ghidează zilnic Emanuil Rednic. "Câteodată mi se face poftă de struguri şi încerc să-i mănânc până în prânz", spune acesta.  Recunoaşte însă că o poftă de care nu se putea lecui era îngheţata.  "Era vara lui 2008 şi nu mai puteam după îngheţată. Cu cât dorinţa mea să mă schimb era mai mare, cu atât pofta de îngheţată era şi ea. Aşa că am decis să cumpăr o caserolă, am lăsat-o în bucătărie şi după vreo 2-3 zile am verificat-o. Senzaţia a fost distrugătoare din punct de vedere olfactiv şi atunci mi-am dat seama la ce mi se făcea poftă, aşa am rezolvat cu îngheţata."