DIALOG CU O ZIARISTĂ. O ziaristă cu năsuc obraznic și păr arămiu Mi-a luat ieri un interviu.

− Ați auzit ce a declarat Traian Băsescu?

− N-am auzit, îl citeam pe Eminescu.

− Vă spune ceva numele lui Mihai Tudose?

− Îmi sună în urechi muzica sibilinicei „Glosse”.

− Poate fi numită Carmen Dan din nou la Interne?

− Mi-e dor de freamătul pădurii eterne.

− Ce credeți despre relația noastă cu NATO?

− Frumoasă ziaristă, veșnic adorato, Mai lasă-mă cu murmurul lumii de azi, Întreabă-mă de lună și vârfuri de brazi!

− Vai, domnule Alex. Ștefănescu, deloc nu vă pasă De tragedia din țara noastră frumoasă?

− Ba, da, domnișoară, dar nu Liviu Dragnea ne poate salva... Numai Ștefan cel Mare dacă...

− Dacă?

− Dacă la Putna n-ar mai sta.

MI-AM CUMPĂRAT UN TELESCOP

Mi-am instalat un telescop german pe terasă (Singurul loc metafizic din casă) 

Și noaptea mă uit la craterele de pe Lună.

Și la sateliții lui Jupiter, cum se despart și se-adună.

Număr cu nesaț stelele din imensul nimic,

Universul fără margini e în degetul meu mic.

Aseară, rotind lent telescopul, am prins în obiectiv

Un avion cu lumini, care-i dădeau un aer festiv.

La ferestrele lui rotunde puteau fi văzuți călători

Statuari, visători și camuflați din când în când de nori.

Am mai mișcat telescopul și – involuntar tupeu –

L-am văzut pe neașteptate pe Dumnezeu.

Era chiar El, Dumnezeu, și, urmând un ritual de seară,

Se uita atent la fiecare țară.

La Franța, la Germania, la Japonia, la Rusia fără hotar,

La Africa de Sud, la America și la Zanzibar.

La toate se uita atent, uneori zâmbea, alteori se-ntrista,

Numai la România nu se uita.

I-am făcut semne disperate, am agitat și-o batistă,

L-am amenințat că n-o să mai cred că există,

Dar nicio clipă privirea nu și-a întors-o spre noi.

Ce telescop imposibil! O să-l arunc la gunoi.

O SUTĂ DE ANI DE LA MAREA UNIRE

Peste mormântul lui Avram Iancu Unii calcă apăsat cu bocancu’ (Și speră să intre cândva cu tancu’).

La o sută de ani de la Marea Unire Se practică zilnic marea despărțire

A unora de alții, a tuturor de toți,

A părinților de copii, a bunicilor de nepoți.

Nici Eminescu nu este lăsat să-i fie somnul lin,

Acuzat de șovini că ar fi fost șovin.

Cum ar putea fi iertat? Cum ar putea să rămână

Nepedepsită dragostea lui pentru limba română?

Acum, când unii terfelesc până și mitul lui Eminescu

Avem nevoie de Adrian Păunescu.

Adrian, cu elocvența ta,

Tu în ceruri nu mai sta,

Lasă lui Apolo

Grija cenaclului de acolo.

Și vino să lupți, cu spada poeziei

Împotriva dușmanilor României!

ÎN STILUL LUI DĂNILĂ PREPELEAC

Am cunoscut, în apropiere de Bran, Un țăran.

Un țăran de-al nostru, cu fața suptă,

Cu pălăria decolorată și cămașa ruptă.

Muncește de dimineața până seara,

Dar munca nu i-o primește țara.

Vacile lui, bine țesălate,

Când se întorc de la păscut pe înserate

Dau lapte atât de mult din ugerele lor calde

Încât și-o prințesă ar putea în el să se scalde.

Livada de meri revarsă sute de mii de fructe roșii.

Pentru găinile lui grele și moțate se bat toți cocoșii.

Este o plăcere să-l vezi cum muncește

Și cum atins de mâinile lui pământul exultă și-l răsplătește.

Dar nimeni nu vine să cumpere „fructele pământului”,

Când scârțâie poarta, e doar șuierul vântului.

Iar el să le vândă la oraș nu se pricepe. (În stilul lui Dănilă Prepeleac ar lua pe două iepe două cepe.)

În fiecare seară, cu un mers obosit și egal

Duce laptele la stradă și-l varsă în canal.

Și străduindu-se să nu-i tremure mâinile

Ouăle le dă să le mănânce câinele.

Cât privește merele... i le cumpără în fiecare an

Cu zece bani kilogramul un italian.

Un TIR întreg umplut cu mireasmă de vară

Pleacă greoi din trista, dar profitabila noastră țară.

LOVE STORY

M-am îndrăgostit de o prim-ministră,

Dragostea mea, știu, e sinistră

Pentru că pare interesată,

Dar eu mă știu cu inima curată.

Cred că și ea mă iubește, dar sigur nu e,

Am o primă dovadă, renunță la SPP

Ca să o pot vizita oricând, la sediu

Sau ca să o pot însoți, ca body-guard, în concediu.

Pentru mine se îmbracă așa cum se îmbracă Vrând să-mi atragă atenția și să-mi placă

Pentru mine aduce Irakul și Pakistanul în UE

Ca să văd cât de zăpăcită de dragoste e.

Pentru mine se refuză să învețe engleză sau chiar română

Ca să nu mă simt complexat când ne vom ține de mână.