Evenimentul Zilei > Actualitate > Jurnal de călătorie în Turcia
Jurnal de călătorie în Turcia

Jurnal de călătorie în Turcia

Am sa incerc sa fac un jurnal de calatorie cu experientele mele in Turcia, detalii istorice si trasee se pot gasi si pe internet, plus ca orientarea mea e extraordinar de slaba (eu am doua stangi) si am stat in spate nefacandu-mi griji de drum.
Impresii de vacanţă trimise de Diana Slav, pentru concursul "Câştigă o vacanţă la Praga". Puteti participa şi voi trimiţând reportaje sau simple impresii, însoţite de imagini, la adresa [email protected]

Am fost cu un grup de prieteni foarte apropiati de etnie turca, care au inca rude acolo si au fost la cateva evenimente de familie astfel incat isi doreau foarte mult sa viziteze tara. Ce mi-a placut la ei in primul rand este ca sunt foarte nationalisti, mandri de faptul ca sunt turci, steagul era arborat peste tot unde era posibil. Si au o simpatie speciala pentru romani, mai ales dupa Hagi si Lucescu, care sunt venerati efectiv la ei. Iarasi apreciez strazile si autostrazile pe care le scot in folosinta foarte repede lucru care te ajuta pe tine ca turist sa te deplasezi mult mai usor si sa vizitezi cat mai mult. Iar taxele de autostrada nu au depasit 2 euro epntru 100 de km.

In total am fost 3 ani la rand in Turcia, am vizitat mare parte, dar inca mai sunt locatii nevizitate pe care le avem pe lista intr-un viitor apropiat. Anul acesta glumim cu totii ca ne-am saturat unii de altii si vom face vacante individuale.
Noi am fost la drum cu masinile, partial pentru ca iese mai ieftin , dar in principal pentru ca asa nu eram tinuti de altii si ne puteam organiza singuri.

Prima vacanta a fost de-a dreptul obositoare am vizitat ca nebunii o groaza de locatii, din 2 in 2 zile eram la drum iar, nici nu apucam sa desfac bagajul prea mult, astfel incat cand am ajuns in Antalya am cazut efectiv cu totii nu ne-am mai dorit decat sa ne odihnim.

Dar totusi cu totii consideram ca a fost si cea mai frumoasa vacanta de pana acum.

Noi am fost in primul an la sfarsitul lui septembrie – inceputul lui octombrie, pentru ca ne-am hotarat tarziu si am luat biletele tocmai in august, si deja incepuse sa se strice vremea, am avut parte si de ceva ploi, dar ziua erau temperaturi care bateau si spre 30 de grade, seara in schimb se cerea o maneca lunga, sau un sal in cazul fetelor.

Sa incepem:

Drumul

Am plecat dimineata la prima ora din Romania ca sa traversam Bulgaria pe zi, stiind atatea povesti cu furturi de masini nu am vrut sa ne riscam, ce e enervant este ca nu au rovignete de o zi ci de o saptamana, care oricum nu ne sunt valabile pana la intoarcere, intr-una din dati am preferat sa luam de o luna, ca ne fie luata deja si pentru intoarcere.

Soselele din Bulgaria sunt la fel de proaste ca ale noastre, plus ca mai e zona muntoasa cat de cat cu ceva serpentine, dar de obicei reuseam sa traversam Bulgaria cam in 8 ore.

Dupa amiaza pe la 4 ajungeam la vama apoi tineam intins spre Canakale (se citeste Chanakale) sa traversam cu feribotul. Canakale in sine este si el de vizitat, exista o replica a calului troian acolo, replica folostia si la filmarile la Troia – cu celebrul Brad Pitt, pentru amatoare 🙂
Tin minte ca ne-am intersectat pe drum la intrare in Turcia imadiat dupa vama si cu niste vanatori si aveau 2 mistreti in spate, am si acum pozele in amintire

Am ales varianta feribotului pentru ca podul de la Istanbul este foarte aglomerat si pentru ca nu vroiam sa petrecem noapte intermediara pe acolo, pensiunile sunt groaznice si o camera la un hotel de mai multe stele e nerentabila financiar.

Ce mi-a placut la Canakale de fiecare data este ca desi era septembrie, cam asa am fost in fiecare an, de fiecare data am gasit tarabagii cu porumb fiert la vanzare, dar era inca de lapte

Traversarea cu feribotul dureaza undeva la jumatate de ora, uneori poate sa dureze asteptarea mai mult, dar sunt curse regulate pana seara undeva la 8 sau 10 , nu stiu sigur.

Ajunsi acolo am incercat sa gasim cazare chiar in oras dar nu aveau parcari, de fapt si la ei asta e cat de cat o problema, tot felul de parcari improvizate, si pana la urma mai mergeam un pic mai intrebam am ajuns sa mai facem alti 40 de km pana la Kucukuy (se citeste Kuciukuy), unde am gasit niste moteluri foarte dragute si datorita vorbitorilor de limba turca au negociat si un pret mai ieftin si cina si micul dejun incluse, a doua zi oricum urma sa plecam mai departe.

Motelul se numea Gultur si avea niste alei superbe pline de verdeata, o piscina draguta, dar a plouat crunt si nu ne-am putut apropia de ea, si o mica iesire la Marea Egee. Cu ocazia asta am aflat si eu ca Marea Egee e rece chiar si vara.

Bergama

Prima oprire fusese stabilita sa fie la Cesme, dar inainte am vizitat vestigiile foste grecesti, dupa care plang si acum grecii, de la Acropole si Bergama.

Nu pot sa nu le recunosc turcilor meritul de a conserva si a promova foarte bine tot ce au. Amabilitatea lor este extraordinara, placerea de a negocia inca exista aproape peste tot. Serpentina care duce la situl de la Bergama este uimitoare, cu probleme pentru cei slabi de inima, cu greu incapeau 2 masini una pe langa cealata si la un moment dat la coborare noi eram chiar pe margine, nici un fel de perete de protectie si din fata venea un autubuz, iar amicul nostru sofer a preferat sa treaca pe contrasens sa se lipeasca de munte si sa-l lase pe soferul de autobuz sa mearga pe marginea prapastiei.

O alta amintire de acolo povestita si in una din poze, este ca eu atunci am aflat ca exista un Acropole si in Turcia, chiar daca e doar numele, nu si dimensiunile, si la sosirea in oras am vrut sa am o amintire cu indicatorul .Dar pentru o poza cat de cat reusita amicul fotograf trebuia sa se duca im mijlocul strazii care era chiar la intersectia a 3 strazi. S-a dus in ideea ca oricum era trafic destul de redus, logic ca au aparut masini din toate cele 3 stradute si noi am dat sa renuntam la poze ca sa nu incurcam traficul. Nici unul din soferi nu s-a enervat, nu a claxonat, injurat, ce vreti voi, ba chiar soferul unui microbuz de transport in comun ne-a facut semn sa continuam sa facem poze. La noi in tara ar fi fost durere ce ne-ar fi auzit urechile. Sau la noi sa opresti un microbuz si sa sa nu fie cel de care ai nevoie, acolo dimpotriva, iti explica ca trebuie sa scrie asa, si sa ne uitam la numerele cutare. Deci se poate… la altii deocamdata, din pacate.

Cesme

Am ajuns seara la Cesme, o statiune retrasa in capatul peninsulei Izmir, cazuta usor in uitare, cadva am inteles ca era Bodrumul de azi, toata luma buna mergea acolo, mai ales ca se organizeaza si acum croaziere directe in Grecia sau chiar in Venetia
Fiind multe pensiuni deja inchise, aici nu ne-am luat cazare din tara ci am mers la ce vine, am gasit pana la urma un motel dragut, la 2 pasi de plaja, care ne-a oferit si micul dejun. Cred ca l-am speriat pe bietul patron cand i-am terminat tot ce avea pregatit pt micul dejun, tinand cont ca mai avea alte 2 cupluri cazate acolo si mancarea aceea ar fi trebuit sa ajunga la toti si nici prietenii nostri nu coborasera toti. S-a dus repede si a mai cumparat.

Alt lucru interesant acolo toata lumea are mici afaceri de familie care se transmit din tata in fiu. Sotia sta in casa si are grija de toate cele, sunt familii in care sotia nu iese nici la piata fara sot, ii face cineva piata dupa lista data pe geam, iar cumparaturile se aduc tot pe geam.

Faleza era mai mult pietonala si foarte linistita, incat initial ne-a dat impresia de parasita statiunea. Cina nu a fost inclusa in pret, care oricum era undeva sub 10 dolari camera adica ce pretentii mai puteam avea, asa ca ne-am cautat singuri prin oras. Lumea foarte amabila, abia asteptau sa ne invite la ei pe terasa si pana la urma ne-am asezat la una care avea un sortiment de peste local proaspat facut cu salata de legume, era pretul la portie completa de persoana. Pestele se chema Cipura.

Iar in serile urmatoare am servit specialitati turcesti, kebap-uri de tot felul, in special din carne de vita, pentru ca la noi nu se fac asa.
Atunci am gustat prima data si inghetata turceasca, cu ritualul de rigoare, foarte simpatic jocul cand se face ca o scapa , cand te lasa cu cornetul gol si cum se intinde ea ca un elastic.

Tot atunci am devenit mare fan ayran, bautura lor racoritoare pe baza de iaurt. Exista un muzeu si in Cesme dar prinsi cu alte nimicuri am ratat o vizita pe la el. De fapt vestigii instorice de vizitat cred ca se gasesc la tot pasul dorinta sa ai sa le vezi pe toate.

In schimb am colindat oraselul a doua zi in lung si in lat, o parte din amicii nostri negociasera o croaziera dar nu am vrut sa merg stiind ca apa e rece si nu ma voi putea balaci in voie, acum regret partial dupa ce am vazut pozele prietenilor nostri, mai ales insula magarilor care veneau si mancau pepene rosu din palma. Si care din cine stie ce motiv erau foarteinfierbantati, amica mea cu fetita de un an era chiar un pic ingrijorata sa o lase pe cea mica in apropiere de ei ca sa nu cumva sa se joace copila cu ce nu trebuie.

Eu cu sotul meu si cu un prieten am vizitat orasul am descoperit ca paralel cu faleza era de fapt toata viata oraselului, strada plina de magazinase cu de toate.

Acum facand o comparatie peste tot pe unde am fost si ce am vazut, la Cesme am gasit cele mai mici preturi la toate, dar atunci nu ne-am aruncat in cumparaturi ca nebunii ca era abia prima oprire.

De acolo mi-am luat salba de banuti pentru orele de oriental aerobic de acasa de la sala, si vanzatorul apus mana pe o toba traditionala si a inceput sa cante zicand ca tebuei sa arat ca stiu sa o folosesc ca sa putem negocia la pret. Scaderea de pret nu era semnnificativa, pur si simplu am primit si un magnet de frigider gratis, dar a fost amuzant si e o amintire placuta.

Alta amitire funny la un magazin avea blugi, multi si toate firmele, fake binenteles, dar baiatul chiar ne explica cum face, in primul rand ca nu copiaza decat alte marci, marcile autohtone nu le copiaza. Intra, se uita pe situl brandului, ia modelele si se duce la fabrica si da comanda care sa respecte intocmai tiparul brandului. Cu eticheta cu tot. Am niste blugi Diesel care se pastreaza incredibil de bine si i-am luat cu ceva de genul 50 ron.

Initial ne-am dus la el doar noi 3, am negociat pentru ce am cumparat atunci folosind in special momeala ca mai aducem alti 10 prieteni seara la cumparaturi, pe care i-am si dus si i-au facut si ei vanzare, ca tin minte ca mi-am scos o rogojina de plaja foarte ieftina, iar afacerea fiind de familie erau tata si fiul, fiul tot negocia cu noi , doar tatal nu prea ar mai fi lasat din pret.

Daca ii prindeti in perioada de post de obicei totul se anima abia dupa ce apune soarele cu inca o jumatate de ora adaugata timp in care toata lumea mananca, chiar si in statiunile turistice sunt multe persoane care respecta cu sfintenie postul.

Bodrum

Bodrum este o statiune frumoasa, intinsa, cu mai multe statiuni satelit, fiecare cu un specific – statiuni pentru familisti, statiuni exclusiviste, statiuni pentru petrecareti.

Noi in cea pentru petrecareti am stat, Gumbet se chema, fiind indrumati si de verii amicilor nostri care sunt stabilit acolo. Strada unde aveam noi hotelul era paralela cu strada plina de baruri, se dansa foarte mult, se canta karaoke si se bea multa bere.

Am prins statiunea populata de multi englezi si un meci al echipei arsenal in una din seri. Stradutele lor inguste si cu niste pante cu un unghi mai mult decat mare mi se par o provocare pentru orice sofer, eu recunosc ca nu as fi in stare sa conduc pe acolo. Daca n-am fi fost asa de pensionari cu somnul asa de dezvoltat in noi vroiam sa vizitam celebra discoteca din Bodrum care e una din cele mai mari din Europa, Halikarnas se numea. Si daca ma fi ajuns mai in perioada de sezon mi-ar fi placut sa prind deschis Aquapark -ul de acolo.

Hotelul la care am stat era de 3 stele, curat, cochet si cu all inclusive, iar la mancaii de la noi din grupa era argumentul principal. Prietenii de acolo ne-au dus undeva la vreo 30 de km de Bodrumul propriu zis ca oras trecand prin niste sate superbe, regret ca nu le-am pozat si am ajuns la o insula la care se putea ajunge trecand prin apa, apa care ajungea undeva pana sub fund. Pentru cei din Bodrum era deja toamna , ei erau cu maneca lunga, noi in sort si costume de baie. Apa destul de rece dar suportabil asa ca ne-am facut curaj si am trecut inarmati cu paine si ardei sa hranim iepurasii. Iepurasii respectivi deja sunt domesticiti vin si mananca din palme, nu cunosc povestea cum au ajuns acolo si cum de a ajuns o atractie.

Pont – Turcia nu are plajele cu nisip ca la noi, de multe ori sunt pietre si pietricele si exista niste cipici de plastic care ajuta foarte mult, plus ca fiind temperaturi mai ridicate ca la noi e si mult mai fierbinte la picioare. Oricum eu am lasat acolo la fiecare vacanta cam 2 perechi de papuci facuti zdrente.

Kusadasi

Desi este o statiune renumita, mie nu mi-a placut, acolo e doar o statiune, parca e Mamaia de la noi, atituddinea localnicilor este de a scoate profit, nepasarea deja era mare pentru ca era sfarsit de sezon si isi cam fausera profitul pe acel an. Plus ca una din prietenele vorbitoare de limba turca i-a auzit vorbind intre ei ce mai vor si astia. Chestie care ne-a lasat un gust amar si nu ne-am mai intors acolo anii urmatori.

Amintire simpatica de aici totusi, la fel ne-am dus fara cazare luata anterior si am gasit undeva pe faleza un hotel frumos, Altinsaray, iar tatal unuia din amici, vorbitor si el de limba turca s-a dus sa vada camerele si sa negocieze. La negociere unul din argumentele lui a fost ca sunt multe femei, copii,si sa se uite la sotul meu cat e de slab, cat poate sa manance, iar apoi la cina sotul meu s-a ridicat de 3 ori si si-a umplut farfuria si apoi i-a fost rusine ca deja se uitau ospatarii stramb la el.

Am vizitat doar cetatea de pe malul marii si apoi ne-am dus la Efes.

Efes

Era obligatorie o vizita la un vestigiu atat de celebru. Nu voi intra in detalii de locatie si istorie ca le-am cam uitat, si asta asa cate intrasera din informatii, oricum se gasesc pe internet.

Si aici avem amintiri placute, ne-am dus pe una din intrari si am intalnit baietasi pregatiti sa ne agate care ne-au propus sa ne duca ei cu microbuzul de la locul de pornire de vizita si apoi am aflat ca probabil aveau vreo intelegere, dar s-a facut inainte o oprire si la un magazin de pielarie. Ideea lor probabil era ca cineva tot se agata pe acolo si se lasa cu ceva vanzare. Preturile afisate erau enorme, am aflat apoi ca erau asa doar pentru turistii englezi si nemti la noi se micsorau din start.

Alte amintiri placute:

– eu nu suport capsunile si la un super market am vrut sa ma dau viteaza ca sunt in stare sa-mi cumpar singura niste guma de mestecat, m-am tot uitat eu la ele, au cu tot felul de verdeturi, oribile, apoi era unele strong, unele cu cirese,visine, sau capsuni desenate, eu vroiam ceva clasic ;am vazut ca scria ceva cu stelute, m-am gasit ca e de albire, curatire, pe acolo, asa ca am luat-o increzatoare ;in microbuzul care ne ducea la magazinul de pielarie, am vrut sa iau o guma si m-a izbit aroma de capsuna, instantaneu nu mai stiam cum sa o scuip mai repede ca apoi sa intreb in gura mare “oare ce inseamna cilek?” si am aflat the hard way ca inseamna capsuni, printre hohotele de ras ale prietenilor.

– Normal ca ne-am agatat pe acolo la pielarie, un prieten la o geaca de piele , iar eu la o geanta din piele intoarsa foarte moale si simpla, am incercat sa evit fake-urile si mai ales cele cu sigla mare cat casa pe ele; pana la urma s-a hotarat o prietena si ea la o geanta si de la 160 de dolari – 100 a ei si 60 a mea am reusit sa le scoatem la 100 de dolari pe amandoua; am si acum geanta, este intacta si foarte practica si admirata.

La Efes a durat vizita undeva la vreo 2 ore, si acelea un pic zorite ca se tot chinuia sa ploua, impresionante locuri, pliante explicative la indemana la intrare, se putea lua ghid, sau casetofon cu casti cu explicatiile gata pregatite.

Undeva in apropiere de Efes exista si o pestera cunoscuta ca fiind a Fecioarei Maria, acolo s-au dus doar niste prieteni in vizita, as fi mers si eu dar nu mai era loc ca a mers o singura masina. Ce m-a impresionat acolo ca drumul era prin stanca, taiate perfect ca sa faca loc soselei.

Pamukale

De la Kusadasi am plecat direct la Pamukale, o statiune renumita pentru apele minerale care au format acel munte de calcar cu terase superbe. Din pacate omul a lasat amprente adanci acolo, astfel incat nu mai e chiar albul imaculat din vederi, multe portiuni au accesul interzis, se deviaza periodic cursul apelor ca sa se depuna calcar uniform peste tot. Pe portiunile unde e voie, este obligatoriu numai descult, s-au format ochiuri de apa, apa care este rece, si mai e doar un izvor micut cu apa calda, sau cel putin pe cel pe care l-am intalnit noi pe unde era permis. La cat s-a chinuit sa picure si pe acolo apa aceea calda era o placere la picioare. Traseul in sine incepe ori de jos si urci pe calcar, ori vicerversa, ideea e ca mai trebuie sa te si intorci unde ai lasat masina, asa ca plimbarea noastra a fost scurta.
Chiar langa formatiunea de calcar exista si asa numitele Bai ale Cleopatrei, nu stiu cand o fi ajuns Cleopatra pe acolo, este o incinta amenajata acum de om, cu o apa intr-adevar parca era apa minerala, acolo se platea alt bilet si scria ca poti sta doar 5 sau 20 de minute, nu mai retin, ideea e ca nu te mai verifica nimeni. Oricum eu am refuzat sa platesc taxa aia si sa intru in piscina pentru ca ma simteam ca un peste in acvariu de aglomerat ce era. Plus fast foodul din imediata apropiere strica cu atat mai mult senzatia de intalnire cu istoria, sau ideea de relaxare.

Si acolo exista un amfiteatru destul de bine conervat pe care l-am vizitat in anul urmator.
Pamukale ca si localitate are cateva pensiuni si moteluri chiar in sat/orasel si la vreo 4 km este o statiune inchisa cu mai multe resorturi de 5 stele cu toate conditiile. Acolo exista un alt izvor de apa termala care vine cu namol astfel incat fiecare hotel si-a creat un spa prorpiu si s-a racordat direct la izvor, iar de aici a tinut doar de imaginatia si banii fiecaruia.

Hotelul la care am stat noi se chema Pam, era organizat in jurul impresionantei piscine cu apa termala din mai multe corpuri de cladiri. Pe noi ne-a cazat intr-un corp care dadea chiar in piscina. Piscina era organizata in terase similare celor formate pe muntele de calcar.
Existau prosoape speciale de piscina termala si prosoape speciale de piscina normala plus rugamintea de te clati cand ieseai din piscina termala, daca vroiai sa intri si in cea normala.

Cea normala era criminal de rece pentru ca nu batea soarele in ea decat cateva ore dimineata, apoi era umbrita de cladirea principala a hotelulului, receptia si restaturantul.

Pe panourile informative cu proprietatile apei termale si namolului scria la indicatii sa se stea de 2 ori pe zi cate 20 de minute, noi, ghiolbanii, care parca nu mai vazusem asa ceva, am stat de la 9 dimineata la 12 noaptea intr-o zi, doar cu pauze de masa si toaleta. Senzatia a fost unica, noi in apa calda, fiind terasata piscina iti alegeai cam la ce temperaturi iti era bine si a fost cu atat mai deosebita senzatia cand afara ploua si noi stateam in apa calda si seara cand erau undeva la 13 grade.

Antalya

Ultima oprire a fost Antalya, singura pentru care ne rezervasem cazari inca din tara, stiam ca e hotel de 5 stele, ca va fi cu all inclusive si nu prea am dat importanta faptului ca hotelul fusese infiiintat in undeva prin anii '80. La vremea respectiva era crème de la crème, si se vedea inca opulenta specifica anilor '80, dar pentru acum era mult prea incarcat, dadea senzatia de prafuit, prea multe covoare, prea inghesuit.

2 amintiri funny de aici:
– cautand hotelul  Sera se cheama el  am ajuns chiar langa si vedem o cladire in constructie, mare, si un banner la fel de mare pe care scria GRAND OPENING APRIL 2007, iar noi eram in septembrie 2006; recunosc ca am cam inghetat toti cand am vazut asa, apoi am gasit hotelul functional imediat dupa si logic ca mult mai mic;

– a doua amintire a fost legata de baie, de fapt toata camera era invechita si ingusta si conditi cam slabe, dar in Pamukale aveam o cada imensa cu manere din alama, si cu un robinet special pentru apa de la izvorul termal; am vrut sa-mi fac o baie acolo si au inceput ca ce ma mai spal acolo, sa astept sa ajungem la cel din Antalya de 5 stele, Pam fiind de 4; am fost de acord cu ei si am avut un soc cand am vazut copaia numita cada de la hotelul maret de 5 stele.

Hotelul in sine nu avea plaja , ei doar amenajasera una artificiala cu iesirea la mare, o portiune cu apa de mica adancime special creata pentru copii, in rest erau doar betoane peste tot si sezlonguri si o scara ruginita care ducea la apa, curajosii puteau sari ca era direct adanca la vreo 20 de metri.

Pont – luati creme de protectie, soarele chiar e puternic si creme hidratante, pielea are nevoie.

Ca amplasare nimic de zis, era superb aranjat, cu foarte multa verdeata, restaurantele de cina si de pranz erau in aer liber, desi la pranz de cele mai multe ori am vrut fructe si ayran. La cina ne canta din cd, fiind sfarsit de sezon nu mai aveau formatie, dar ne-a cantat numai buddha bar, superb, eram fan si inainte am devenit fan infocat dupa, una din melodii e si acum sunet de apel la telefon la doi ani distanta de vacanta respectiva.

Amintiri funny:

– eram la masa de seara si in fiecare seara era alt gratar, la un moment dat fiind aripioare de pui, stiiind ca ei au placerea ardeiului iute, sotul meu a vrut sa intrebe bucatarul daca sunt iuti, si a intrebat œ are they spicy, raspuns genial chicken, sotul meu insista ca stie ca e pui dar el vrea sa stie daca sunt picante, raspuns in continuare  shaorma, mai ramanea sa dea din coate si sa faca cotocodac, amicul nostru turc era in spate si se prapadea de rand dar nu intervenea, a intervenit o alta amica a intrebat si i s-a raspuns in turca. Ca tot bucatarul sa mai tranteasca una de final  ii zice amicei noastre ca el stie sa vorbeasca engleza si germana, dar rusa chiar nu stie.
Oricum eram luati de rusi pe acolo, de la DA-urile multe pe care le avem in exprimare.

– a doua amintire funny  dupa cum ziceam la noi in grup lumea mananca cu placere si destul de mult, intr-o zi la pranz ne-am dus la masa eram doar eu, sotul si un prieten bun, cel turc care nu il ajuta cu chicken si shaorma, dar fiind sfarsit de sezon hotelul nu era foarte incarcat si ne stiau ospatarii ca suntem grup mai mare, asa ca ne-am asezat si am comandat si lahmagun (pizza lor turceasca ca nu o pot denumi altfel) si kebap, in total cam cate 2 portii de persoana si vreo 8 ayran-uri si 3-4 cola, ospatarul nu a comentat nimic, a venit cu mancarea la masa si ne intreaba cand vin si ceilalti, la care amicul nostru ii transmite ca nu suntem decat noi si ca sa lase totul pe masa. The look on his face  priceless 🙂

– o alta amintire funny, la una din cine a fost peste la gratar, cu lamaie, foarte bun, noi am mancat unul doi pesti, apoi ne-am infipt in deserturi, extraordinar de bune toate, iar tatal unuia din amicii nostri, tot din grupul nostru incerca sa ne explice sa manacam sanatos, peste ca e bun, el a mancat vreo 10. a doua zi a stat la pat i-a fost rau de la peste.

Am vizitat si orasul in special portul vechi, am doar poze peisaje de acolo si zona centrala pe unde trecea doar tramvaiul, in rest era pietonala, zone centrala incepea cam de la stadionul Antalya si e destul de lunga, numai magazine si terase dragute.
– amintire placuta de la shopping intr-un magazin oficial Adidas erau reduceri de preturi, si reduceri nu prostiile de la noi, si totusi seful de magazin ne-a mai oferit reduceri si pe loc la fiecare obiect cumparat, tin minte ca o sapca pentru fratele meu am scos-o cam gratis.

Tipsuri:

– cafeaua la ei e de fapt ness, singura cafea apropiata de a noastra este cea turceasca, noi ne aprovizionam si cu 3 in 1 ca parca era mai bun decat apa lor lunga

– mie mi-au placut foarte mult ceaiurile lor, exceptie ceaiul negru, mi se pare mult prea tare, in schimb ceaiul de mere (elma cay) este foarte bun si foarte parfumat

– gozlemele  sunt diverse pateuri si ce mai poate fi asimilat patiseriei lor, cu branza sau cu verdeata, oricum cu ayran alaturi sunt o gustare mai mult decat satioasa

tips pt fete nu va luati multe haine la voi, oricum veti cumpara o groaza

– tips tot pt fete, mai putin dar si pt baieti nu purtati bijuterii la plaja sau in apa, se pierd si e pacat de ele, in special cercei, am avut o prietena care nu s-a invatat minte si si-a desperecheat 2 perechi de cercei de argint si una de aur.

– tips pt shopping magazinele mele de suflet de unde nu am plecat niciodata cu mana goala, mai ales ca era si sezon de reduceri Ambar, Colezzione, LC Waikiki, plus magazinasele de briz brize Euromoda sau Prestige, dar nici bazarurile nu sunt de lepadat – produse din ulei de masline, pashmine, magneti, etc

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: