La 183 de ani de la naşterea scriitorului francez Jules Verne, motorul de căutare Google a gândit un logo special: un bord de navă care l-ar fi ajutat pe călătorul imaginar să parcurgă cele 20.000 de leghe sub mări ori alte expediţii în adâncurile apelor.

Jules Verne (8 februarie 1828 - 24 martie 1905) este văzut drept unul dintre părinţii literaturii ştiinţifico-fantastice. Acţiunea multor opere ale sale este proiectată în viitor şi/sau spaţiu. De asemenea, Jules Verne descrie călătorii care încă nu puteau fi întreprinse în vremea sa (cum este şi cea din romanul "20.000 de leghe sub mări"), dar nici în vremurile noastre ("Călătorie spre centrul Pământului", de exemplu). Deşi un autor talentat, marea şansă a lui Jules Verne, după cum chiar el a recunoscut, a fost întâlnirea cu editorul Pierre-Jules Hetzel, cel care a publicat şi opere ale lui Victor Hugo sau ale scriitoarei feministe George Sand (pseudonim). Tradus în România din 1897 Jules Verne este un autor cunoscut românilor. Prima traducere a autorului francez în română a avut loc în 1897. La acea dată, romanul "Castelul din Carpaţi" a apărut la Sibiu, la editura Cugetarea, în traducerea lui Victor Onişor. Următorul rendez-vous cu românii a avut loc în 1904, când romanul "Insula Misterioasă" era publicat, în foileton, în suplimentul revistei "Progresele ştiinţei".   Întreaga acţiune a romanului "Castelul din Carpaţi", publicat în 1892, are loc în Transilvania. Însă romanul nu este singurul în care apare spaţiul românesc (alte exemple sunt Keraban încăpăţânatul, Claudius Bombarnac şi Pilotul de pe Dunăre, ultimul fiind un roman postum). Logo-ul Google, dedicat lui Jules Verne Pe urmele lui Jules Verne, la Homorod

Există chiar o lucrare, "Pe urmele lui Jules Verne în România" (Simion Săveanu), în care era lansată ipoteza că, între 1882 şi 1884, Jules Verne ar fi avut o idilă cu o femeie originară din România (localitatea Homorod, Braşov), pe nume Luiza Muller. Potrivit acestei teorii, Jules Verne a făcut, la îndemnul Luizei Muller, o călătorie cu o navă pe Dunăre, până la Giurgiu, apoi a luat trenul spre Bucureşti, a mers la Braşov şi a ajuns într-un final la Homorod. În această călătorie, Jules Verne ar fi vizitat şi Castelul Colţ (presupusă sursă de inspiraţie pentru romanul "Castelul din Carpaţi").

Însă Jules Verne a făcut atâtea referiri la alte naţii încât este aproape normal că şi spaţiul românesc şi românii apar în patru din cele 65 de romane ale sale. O altă parte, mai puţin cunoscută a lui Jules Verne, este politica "inserată" în scrierile sale. IPOTEZE Printre rânduri: Jules Verne, anti-german şi anti-englez

Într-un articol publicat în Academia Caţavencu, este subliniată aversiunea lui Jules Verne faţă de englezi şi nemţi. Ar fi avut de ce să aibă această aversiune: erau vremuri când Anglia depăşea Franţa în lupta pentru colonii şi comerţul pe mare, iar Germania devenea o mare putere pe uscat, ale cărei ambiţii aveau schimbe decisiv lumea începând din secolul XX.

Câteva argumente şi contraargumente:

- În "20.000 de leghe sub mări", căpitanul Nemo se hotărăşte să renunţe la viaţa pe uscat din cauza englezului care a cucerit India şi i-a ucis familia. Deşi o fire paşnică, atunci când zăreşte nave de război englezeşti în faţa ochilor, Nemo se transformă într-un om furios şi le scufundă.

Aici, lucrurile sunt puţin mai complicate decât arată articolul din Caţavencu. Iniţial, Jules Verne a "planificat" ca Nemo să fie un polonez. Originea indiană a lui Nemo nu apare în "20.000 de leghe...", dar e dezvăluită într-un roman publicat mai târziu, "Insula misterioasă". Verne dorea să redea prin Nemo imaginea revoluţionarului strivit de o putere, indiferent care este această putere. Cât despre originea poloneză a lui Nemo, se pare că menţiunea a dispărut din roman prin "grija" editorului.

- În "Ocolul Pământului în 80 de zile", mesajul este mai bine ascuns. Phileas Fogg este englez, dar unul excepţional, deoarece el se luptă cu întreaga lume academică londoneză. Iar cel care îl ajută pe Fogg este valetul său, un francez inspirat şi bine intenţionat.

- În "Doi ani de vacanţă", doi puşti sunt prezentaţi oarecum în antiteză. În timp ce unul este simpatic, plin de iniţiativă, celălalt este o adevărată puşlama. Primul e francez, al doilea englez.

- În "Cele 500 de milioane ale Begumei", un om de ştiinţă german inventează un tun uriaş, cu care vrea să aibă puterea deplină în lume. Este împiedicat de un francez.    Mitul călătorului pe hartă

Despre Jules Verne s-a scris foarte mult că a călătorit mai mult pe hartă, imaginând oameni şi locuri. Dacă partea cu imaginaţia a jucat un mare rol, se pare că motivele de inspiraţie au fost, totuşi, reale. Într-o lucrare a profesorului Lucian Boia, acest mit (călătoriile "pe hartă") este oarecum demolat. Potrivit lucrării "Jules Verne", publicată la Humanitas la 100 de ani de la moartea scriitorului francez, Jules Verne nu a fost un mare explorator, dar a călătorit enorm. Alte mituri despre Jules Verne studiate în această carte se referă la orientările lui Jules Verne (rasist sau tolerant, progresist sau conservator, raţional sau mistic) şi la competenţele francezului (de exemplu, a fost un vizionar în tehnică sau un farsor?).