Evenimentul Zilei > Social > Josh Brolin: „Cu fraţii Coen, filmul devine un teren de joacă”
Josh Brolin: „Cu fraţii Coen, filmul devine un teren de joacă”

Josh Brolin: „Cu fraţii Coen, filmul devine un teren de joacă”

EXCLUSIV. Actorul nominalizat la Oscar a explicat pentru EVZ de ce nu trebuie să citească vreun scenariu al fraţilor Coen înainte să accepte rolul, de ce actoria e un joc de lego pentru el şi de ce westernul aduce la cinema americanii leneşi.

Astăzi are loc premiera ultimului lungmetraj al fraţilor Coen, "True Grit/Adevăratul curaj", care poate fi văzut la Bucureşti (Hollywood Multiplex, Movieplex, Patria, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza), Cluj (Odeon şi Cinema City), Constanţa (Cityplex), Arad, Iaşi şi Timişoara (Cinema City).

Acţiunea filmului – o ecranizare a romanului lui Charles Portis – este plasată în 1870, imediat după Războiul Civil. Când tatăl ei e ucis de Tom Chaney (Josh Brolin), un zilier angajat la ferma familiei, Mattie Ross (Hailee Steinfeld), o fată de numai 14 ani, porneşte în căutarea ucigaşului, hotărâtă să-i dea de urmă şi să se răzbune. În drumul ei întâlneşte un şerif despre care se spune că nu e altul mai dur decât el. E Reuben J. "Rooster" Cogburn (Jeff Bridges), alcoolic, pierde-vară, cu un caracter imposibil, dar Mattie îl angajează şi insistă să meargă cu el, în ciuda împotrivirii acestuia. În drumul lor înspre rezervaţia indienilor unde au auzit că s-ar ascunde Chaney, li se alătură LaBoeuf (Matt Damon), un ranger care îl caută şi el pe criminal, dar din propriile sale motive. Cei trei au de înfruntat pericole şi surprize care pun la grea încercare adevăratul curaj al fiecăruia.

Aflat la Berlinală, actorul Josh Brolin, nominalizat la Oscar pentru rolul din "Milk" (2009) a vorbit pentru EVZ despre relaţia cu tatăl său, despre valorile promovate de western şi despre cum s-ar simţi el împlinit din punct de vedere creativ.

EVZ: Aţi lucrat şi înainte cu Joel şi Ethan Coen la "Nu există ţară pentru bătrâni" şi aţi interpretat un personaj pozitiv. Acum au pocnit din degete şi au zis "Haide, acum joci personajul negativ!"?
Josh Brolin:
Au pocnit din degete şi eu am acceptat instantaneu, cam aşa s-au petrecut lucrurile. Acum îi cunosc bine, sunt profesionişti în tot ceea ce fac. Mi-au spus "Uite, avem un rol. Credem că ai fi foarte potrivit pentru el". Dialogul ăsta e foarte diferit de conversaţiile noastre normale. Îmi vine să le zic "oameni buni, de când vorbiţi voi aşa cu mine?!". Ei mă întreabă dacă sunt interesat de rol, eu răspund că da. "Bine, păi îţi trimitem scenariul". Eu le spun "nu e neapărată nevoie să îl citesc, e ok aşa".

Pentru mine să lucrez cu fraţii Coen… Nu o fac pentru că sunt cei buni regizori existenţi în branşă, ci pentru că e mereu o experienţă minunată, pentru că sunt oameni buni la suflet. E un proces simplu: se duc într-o cămăruţă, scriu un scenariu, ies, se întâlnesc cu artiştii care vor face storyboard-ul, aleg actori buni sau potriviţi pentru rol, despre care ştiu că pot veni cu o contribuţie interesantă şi gata!

Pentru rolul lui Mattie Ross, care i-a revenit într-un final lui Hailee Steinfeld, fraţii Coen au dat probe cu 5000 de fete! A fost extrem de frustrant pentru ei, mult mai frustrant decât a fost să mă găsească pe mine pentru rolul din "Nu există ţară pentru bătrâni". Cred că în mintea lor trebuie să existe un actor atât de necesar pentru acel rol încât iese perfect. Au oftat de uşurare când au descoperit-o pe Hailee şi încă cum! Mai ales că era în Los Angeles, chiar în oraşul în care începuseră să dea probe de la bun început! Să lucrezi cu fraţii Coen este o experienţă incredibilă. Aş putea să fac numai filme cu ei până la finalul carierei mele şi aş fi pe deplin mulţumit din punct de vedere creativ. Ăsta e adevărul.

Cum arăta iniţial Tom Chaney?

Când am început să lucrăm la "True Grit/Adevăratul curaj", am venit cu un personaj cu totul şi cu totul diferit de acel Tom Chaney pe care îl vedeţi acum. Vrei să mulţumeşti regizorii, dar, totodată, ne putem uita unii în ochii celorlalţi şi să ne spunem "Nu, asta chiar nu merge", sunt într-atât de deschişi!

Apoi începi să te joci cu personajul, iar, cu fraţii Coen, filmul devine un teren de joacă: hai să încercăm asta, şi cealaltă, şi tot aşa. Sau hai să încercăm să dăm o altă voce personajului, să îl facem mai primitiv, mai neanderthalian, aşa. Asta îmi place, să construiesc personajul de-a lungul filmului! Trebuie să ai o revelaţie în privinţa lui Tom Chaney şi este o provocare să alegi ce vrei ca spectatorul să descopere.

Cred că, din punct de vedere cinematic, fraţii Coen au făcut o treabă grozavă! Îl vezi pe Tom din spate, se întoarce şi începe să vorbească… e atât de nedezvoltat intelectual, nimic nu se petrece în capul lui. Te uiţi în ochii lui şi e un copil! Din punct de vedere emoţional a rămas la vârsta de opt ani. Poţi să vezi că a fost bătut în copilărie sau cel puţin, eu pot vedea asta. Aşa că dacă am făcut ceva bun în "True Grit/Adevăratul curaj", scena asta a fost! Şi modul în care au filmat-o o face şi mai pregnantă.

Şi dv., şi fraţii Coen aţi văzut multe western-uri la viaţa dv. Ne puteţi spune ce aţi făcut ca să evitaţi clişeele?

E de datoria dv., a criticilor, să spuneţi asta. Cred că a fost ceva instinctiv sau ceva legat de natura mea rebelă. Anumite tendinţe adolescentine care se manifestă şi acum (Râde). Părea prea evident să construim un tip viguros – se spune că e nevoie de doi oameni ca să îl pună la pământ -, dar nu să facem un astfel de personaj care să fie înfrânt de un copil. Când îl vezi că e atât de patetic, stând acolo şi plângându-se că toţi sunt împotriva lui, pare atât de trist şi apoi într-o manieră tipică sociopaţilor, observi cum ea îl încolţeşte din ce în ce mai strâns, iar fraţii Coen îl filmează de sus în jos, îl vezi ridicând capul şi atunci îşi arată colţii adevăratul criminal! Atunci vezi un om care a devenit ucigaş pentru că este atât de neîmplinit. Ar face orice ca să umple golul din interiorul lui. De fapt, inventez toate astea (râde)!


Josh Brolin, în "True Grit"

Aţi vrut să intraţi în industria cinematografică din cauza faptului că tatăl dv., actorul James Brolin, a avut succes în acest domeniu?
Ei, se zice că dacă tatăl a avut succes, şi fiul va avea (râde). Nu, din motivul contrar. N-am vrut niciodată să fiu actor pentru că succesul tatălui meu a fost atât de evaziv. Ba avea bani, ba nu. La vremea aceea succesul nu se cuantifica în bani ca în prezent. A jucat în serialul "Marcus Welby, M.D." şi era plătit cu câteva mii de dolari pe săptămână, pe când oamenii care joacă acum în seriale se aleg cu sute de mii de dolari.

Eu voiam să fiu avocat, îmi plăcea dreptul, în special codul penal. Dar apoi mi-am dat seama că actoria, dincolo de evazivitatea succesului, este fascinantă. Nu există nimic perfect, nimic perfect adecvat. Este studiul sociologic şi psihologic perfect. Poţi să vorbeşti cât vrei despre genuri şi metode, dar eu sunt actor pentru că mă fascinează comportamentul uman. De ce fac oamenii ceea ce fac, de ce iau anumite decizii în defavoarea altora.

Tocmai am terminat de recitit cartea "Cocoşatul din Notre Dame" şi te gândeşti "Oh, Doamne, asta a fost ecranizată de 13 ori şi există atât de multe perspective diferite. De ce? Păi persoana asta vrea să accentueze acele aspecte, şi cealaltă persoană, altele şi tot aşa".

E incredibil de fascinant! Eu mă simt ca un copil cu un joc de lego: construiesc asta, îmi iese, o dărâm şi o iau de la capăt cu altă construcţie. Aşa stau lucrurile în ceea ce mă priveşte.

Aveţi vreo slăbiciune pentru acest personaj sau pentru cel pe care l-aţi interpretat în "Wall Street 2"?

Nu, nu. Nu am în general aşa ceva. Ceea ce am făcut cu două – trei roluri – cred, nu sunt sigur – este să caut partea umană, ataşantă, a personajului negativ. De ce recurg oamenii la crimă? Sunt sociopaţi pe bune sau e consecinţa unei experienţe din copilăria lor? Cred că e mai interesant să vezi un film în care am cinci mame care vor să îmi vindece personajul negativ decât dacă toată lumea detestă acel personaj, înţelegeţi ce vreau să zic? Dar nu cred că trebuie să îţi placă un personaj ca să îl joci.

Ce sfaturi v-a dat tatăl dv.?

Omule, ai făcut o obsesie apropo de tata. Îţi dau numărul lui de telefon, poţi să îl suni (râde). Nu mi-a dat sfaturi, nu e extrem de încântat că sunt actor. Nu îl deranjează. Cred că şi el, ca toată lumea, toţi prietenii mei de altfel, a fost extrem de surprins că am optat pentru actorie. Ţin minte că Laura Dern povestea că prima dată când şi-a văzut tatăl (pe actorul Bruce Dern – n.r.) pe ecran, capul i se rostogolea pe nişte scări. Cred că acolo e o traumă…

Şi eu ţin minte că tata a jucat în "The Amityville Horror" (1979) şi că mi-am zis "Uau. Ăla e tata. E ciudat. N-are cum să fie tata. Ba da, e". Fiica mea e o actriţă incredibilă, e uimitor s-o văd în piese şi nu spun asta numai pentru că e fiica mea, chiar e mai bună decât eu sau tatăl meu am fost vreodată. Serios! Dar am acelaşi instinct protector ca şi tatăl meu.

Procentul de oameni care devin actori de succes este extrem de mic. Există actori minunaţi care joacă doar într-un episod dintr-un serial pe parcursul unui an întreg. Dar tata nu-mi dă sfaturi de genul "Ştii ce trebuie să faci acum? Neapărat să joci în «True Grit/Adevăratul cura»!" (Râde).

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/CUiCu-zuAgM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Şi "True Grit/Adevăratul curaj", şi "Nu există ţară pentru bătrâni" sunt filme clasice – cu peisaje panoramate, cu urmăriri, cu împuşcături – când ne aflăm deja în era cinemaului digital…
Da. E mai simplu, cred. Ceea ce le place cel puţin americanilor la "True Grit/Adevăratul curaj" este această idee romantică a unei vieţi mult mai simple. Sigur, există şi faza evidentă cu virilitatea şi violenţa. Dar există loialitate, integritate, multă muncă şi toate aceste elemente contează pentru că în S.U.A. am devenit răsfăţaţi şi leneşi. Cred că aici intervine reversul acestei medalii, faptul că li se reaminteşte ce greu era să duci la capăt activităţile de zi cu zi. Te uiţi la "True Grit/Adevăratul curaj" şi te frapează modul cum bărbaţii adulţi se comportă cu fetiţa. Ai personajele lui Jeff şi lui Hailee, iar restul personajelor constituie o paletă de nuanţe de gri. Aşa arată planeta western!

Mă uitam în avion la "Zile în paradis" (1978), ador acel film. Îmi dă acelaşi sentiment ca şi "True Grit/Adevăratul curaj", chiar dacă rolul meu în ultimul film al fraţilor Coen e mic.

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/YBqmKSAHc6w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

  • Celebrul actor cu Jeff Bridge a vorbit recent, într-un interviu exclusiv EVZ, despre provocările implicate de realizarea "True Grit/Adevăratul curaj".  Citiţi AICI mai multe