Observ că Mugur Isărescu a devenit în ultimul timp țapul ispășitor, pe fondul luptei dintre palate privind Codul fiscal. Nu am citit de mult timp atâtea scroluri la tv pe care apărea numele guvernatorului, însoțit de critici. Totul pornind de la faptul că a avut „tupeul” de a critica Codul fiscal.

Președintele Iohannis a trimis Codul fiscal spre reexaminare, arătându-se vădit nemultumit, dar nu a creat un val atât de mare nemulțumire ca Isărescu, care a atras discret atenția ca ne-ar putea paște niște derapaje, pe ici pe colo, pe la buget, mai ales că prevederile din Cod sunt însoțite de creșteri generoase de venituri pentru diverși bugetari.

În schimb, după ce guvernatorul a argumentat împotriva Codului fiscal, criticile împotriva sa au căpătat toate formele.

Astfel, din octombrie 2014 se știa că Isărescu va conduce mecanismul de macrostabilitate, deoarece este un rol care revine șefului BNR. Lumea a uitat, dar și-a amintit subit odată cu abrobarea efectivă a actului normativ, adică recent. „Nu vrem să conducă Isărescu Guvernul, ne e teamă de deciziile lui Isarescu", au sărit oamenii de afaceri la unison.

S-au născut și diferite ipoteze, legat de interesele guvernatorului. Că ar vrea să fie premier, de pildă. Cine are puțină răbdare, și curiozitate, va scăpa urgent de temeri. Să le luăm pe rând.

Pentru cine se teme realmente de guvernatorul BNR în calitate de șef al mecanismului de stabilitate, care s-ar instaura ca un for tutelar deasupra Guvernului, amintesc că mai există un mecanism numit în virtutea cerințelor UE, de al cărui aviz este nevoie în politica fiscală a Guvernului. Se numește Consiliul Fiscal și  a emis zeci de opinii incluzând semnale de alarmă cu privire la deciziile guvernului, care nici măcar nu au fost luate în seamă.

Joacă Isărescu tare pentru că este un candidat la poziția de viitor premier? Trebuie doar să ne amintim că, până acum, Isărescu a jucat un rol low profile când numele său a fost vehiculat drept potențial premier, deși sunt convinsă că multe guvernări și-ar fidorit sporul de credibilitate adus de Isărescu.

Cum de a ajuns Isărescu să critice Codul Fiscal, coroborat cu creșterile salariale tocmai în ceasul al 12-lea, tocmai când președintele Iohannis a ieșit la rampă? Atfel spus, poate fi interpretat gestul său ca al unui guvernator care face politică? Cu siguranță. Dar nu e oare politica este aceea care i-a garantat integritatea în fruntea BNR? Ultimele alegeri ale staff-ului BNR, în care până și ultima poziție de viceguvernator al BNR care rămăsese neocupată de politruci a capitulat în cele din urmă, prin înlocuirea lui Cristi Popa, cel mai titrat dintre vicii BNR, cu Liviu Voinea, fost ministru de Buget, a dovedit cu vârf și îndesat cât de mari sunt ingerintele politicului la BNR. Așa că, puțin pragmatism din partea lui Isărescu, pentru a păstra cât de cât integră BNR, nu strică.   

Cred mai degrabă însă că Isărescu este victima unei conjucturi și a faptului ca apele politicii sunt foarte amestecate.

Susținătorii din umbră ai stângii, care nu vor însa un conflict frontal cu Iohannis, de teama felului în care s-ar outea configura pe viitor scena politica, îl atacă vehement pe Isărescu, care a avut în ultimul timp opinii comune cu președintele, și trimit în acest fel un semnal și către palat. Un fel de „bate șaua să priceapă iapa”.

Iarăși, susținători ai Dreptei, care apucaseră să sprijine Codul fiscal, și care îl sprijină și pe Iohannis, găsesc în Isărescu un țap ispășitor, neavând curajul de a arăta direct cu degetul spre președinte.  

Însă, oricât de vehementă ar fi fost opoziția lui Isărescu, nu putea bloca promulgarea Codului fiscal, ceea ce a făcut Iohannis. Așadar, cine vrea să arate cu degetul spre vinovatul pentru respingerea Codului fiscal ar trebui să aibă curajul să indice în direcția care trebuie. Dar mai întâi ar trebui să se întrebe și dacă criticile vis-à-vis de Cod sunt atât de nejustificate.