Ieri, la DNA a fost audiat domnul Dan Barna, vice-prim-ministru la acea vreme. Cu un tupeu de neimaginat, la ieşire ne-a dat un exemplu prin care ori ne-a luat de proşti, ori domnia sa nu înţelege ce i se întâmplă. A spus că nu este nimeni vinovat dacă o ţară aflată în război cumpără 100 de tancuri, iar a doua zi se semnează pacea şi rămâne cu ele.

Aşa e la război. Unde greşeşte în explicaţia halucinantă domnul Barna. România, de la Al Diolea Război Mondial încoace, nu s-a mai aflat în niciun fel de război. Cu excepţia războiului româno-român pe care îl purtaţi voi, cei care nu vă daţi duşi de la putere, deşi aţi fost demişi, deşi aţi fost trimişi acasă, a bătăliei pentru a mai prădui ce mai este de prăduit în ţara asta.

În al doilea rând. Să zicem că domnul Dan Barna are dreptate. Ne-am aflat în război şi a trebuit să cumpărăm urgent tancuri. Păi dacă tu nu ai tanchişti, combustibil şi muniţie decât pentru 20 de tancuri, nu cumperi 100, pentru simplul motiv că rămâi în garaj cu restul de 80, pentru că nu ai combustibil şi muniţie pentru ele şi nici nu are cine să le conducă.

E clar, domnule Barna?