Olhei Kharlan a fost deseori considerată una dintre cele mai bune la scrimă din lume, contribuind la popularizarea acestui sport în Ucraina și la nivel internațional.

A fost decorată cu diverse distincții și premii în Ucraina pentru contribuția sa la sport și pentru promovarea imaginii țării sale pe plan internațional.

Jocurile Olimpice de la Paris 2024

Aceasta a fost pentru Ucraina. A fost pentru oamenii de acasă, unde fiecare victorie, de orice fel, este încărcată de semnificații pe care puțini din afară le pot înțelege. A fost pentru cei care și-au pierdut viața în timp ce luptau pentru a se asigura că sportivii țării rămân liberi să concureze. A fost pentru familia Olhei Kharlan din Mykolaiv, unde părinții ei au petrecut luni întregi trăind în subsolul lor sub atacul continuu al Rusiei. Și a fost pentru demonstrația de principiu care aproape că i-a refuzat șansa de a trăi această experiență.

Kharlan s-a prăbușit la pământ în lacrimi după ce a învins-o pe Choi Sebin, sud-coreeana plină de energie, în moarte subită, pentru a câștiga bronzul la sabie feminin. Ea a sărit în brațele antrenorului său, Andrea Terenzio, înainte de a săruta masca colorată în albastru și galben prin care a văzut istoria. În timp ce spera să dea anii înapoi cu aurul în ceea ce este aproape sigur ultima sa Olimpiadă, cât de frumos se potrivește ca o adevărată icoană națională să aducă Ucrainei prima medalie de la Paris 2024.

Olhei Kharlan a reușit o performanță uimitoare

„Acesta este un mesaj pentru întreaga lume că Ucraina nu va renunța niciodată”, a spus Kharlan, epuizată, care tocmai a demonstrat acest lucru în mod spectaculos. Seara ei părea că se va încheia cu o notă de regret atunci când Choi, la 23 de ani o perspectivă uriașă în acest sport, s-a întins în față cu șase puncte. „Haide, Olha!”, s-a auzit un strigăt din mulțime, iar ceva uimitor s-a întâmplat.

Ei au început să cânte pentru Kharlan, de șase ori campioană mondială, care avea deja patru medalii olimpice în palmares. Un deficit de 11-5 a devenit un avantaj de 12-11 și, într-un set final de schimburi imposibil de tensionat, o răsturnare decisivă a dus la scorul final la 15-14. „Sunt doar recunoscătoare că am reușit”, a spus ea. „Această medalie este total diferită. Este specială pentru că este pentru țara mea. Toți sportivii de aici trec prin război. Arătăm că putem lupta, iar eu am arătat-o cumva”.

Cavernosul Grand Palais a fost un loc de desfășurare magnific. O altă utilizare ingenioasă a recuzitei pariziene care a conferit acestei ocazii un sentiment de venerație autentică. Două tribune în cascadă coborând spre podium de sub acoperișul cu boltă de sticlă. Înainte de meciurile de prezentare ale serii. Concurenții s-au anunțat în mod regal pe un balcon cu vedere la scenă. Aceștia au coborât pe o scară curbată înainte de a se cufunda în luptă.

Kharlan a înfruntat obstacole mari

Pentru a ajunge aici, Kharlan a avut de înfruntat obstacole mai mari decât o mulțime locală entuziastă. Cu toate acestea, zgomotul a scos fiecare decibel din acustica supremă a acestei săli. Într-un context olimpic restrâns, aceasta a sfârșit prin a fi seara Franței. O zi de distracție extrem de captivantă încheiată cu victoria lui Apithy-Brunet în fața compatrioatei sale Sara Balzer.

În urmă cu un an, Kharlan a fost descalificată de la campionatele mondiale pentru că a refuzat să dea mâna cu Anna Smirnova, adversara sa rusă învinsă. A fost devastator. S-a simțit distrusă, lipsită de suflet, neînțeleasă. Cu toate acestea, știa că excluderea ei va face imposibilă calificarea la Jocurile Olimpice. O intervenție personală din partea lui Thomas Bach, președintele CIO și fost scrimer, a făcut ca bunul simț să prevaleze. Astfel, drumul spre Paris s-a deschis.

A existat mai mult decât o pâlpâire de curiozitate în timpul după-amiezii. Astfel, după ce a navigat până în ultimele 16, ea a fost repartizată pentru a se confrunta cu reprezentanta Azerbaidjanului, Anna Bashta. Până în 2019, Bashta a concurat pentru Rusia. Fiind locul unde s-a născut. Sportiva în vârstă de 28 de ani și-a schimbat naționalitatea. Cu scopul de a ocoli coada de scrimeri ruși din fața sa în ceea ce, atunci când a apărut în culorile noii sale națiuni la Tokyo 2020, a devenit o mișcare controversată acasă.

Confruntarea dintre Kharlan și Balzer

Kharlan a depășit-o cu ușurință înainte ca cele două să dea o strângere de mână și să se îmbrățișeze scurt. Bashta explicând ulterior că erau cunoștințe de lungă durată. Dacă Bashta și-ar fi schimbat naționalitatea după invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, situația ar fi putut fi tratată diferit.

Premiul suprem a pâlpâit tantalic până când, în semifinala sa, Kharlan s-a confruntat cu o Balzer viguroasă. Precum și cu acel zid de mândrie franceză. Dacă acesta a fost un miracol prea departe, în meciul pentru medalia de bronz, Klanlan urma să provoace un paroxism de încântare în rândul numeroșilor suporteri ucraineni.

„O mulțime de presiune pentru că vrei să o dedici”, a spus ea despre greutatea purtată în acel decisiv. „Vrei să o faci pentru familia ta, pentru tine. Toate sacrificiile, toate știrile, toate momentele tragice când Rusia a bombardat și a ucis oameni. Cu toții le luăm, așa că de aceea este greu”.

Figura amblematică în lumea scrimei

Pentru Kharlan, această dorință pentru o plecare scăldată în aur va persista până la proba feminină pe echipe de sâmbătă. Ar fi nevoie de ceva efort pentru a depăși imaginea de eliberare, ușurare și emoție pură care i-a marcat seara. A reușit să ajungă la Paris prin toate, și cum.

Olha Kharlan rămâne o figură emblematică în lumea scrimei, fiind un exemplu de excelență sportivă și de comportament etic în competițiile internaționale.