Noua stare de urgență în Republica Moldova: o soluție tehnică, politică sau electorală
- Denis Cenușă
- 15 decembrie 2024, 21:06
Începând cu 16 decembrie, situația din sectorul energetic din Republica Moldova va fi gestionată de Comisia pentru Situații Excepționale. Timp de cel puțin 2 luni, din decembrie 2024 până în februarie 2025, autoritățile moldovenești vor avea undă verde pentru deciziile adoptate în regim special privind achiziția și transportul resurselor energetice în vederea asigurării securității energetice.
După aproape un an, Chișinăul revine la un regim special de guvernare legat de energie. Este a doua oară în timpul majorității parlamentare controlate de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Din toamna lui 2021 până în iarna anului 2023, PAS a guvernat sub un regim special. Inițial, starea de urgență a fost cauzată de faptul că Moscova a instrumentalizat furnizarea de gaze împotriva Moldovei, iar ulterior regimul special a fost prelungit în contextul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei din februarie 2022.
La fel ca în cazul regimurilor speciale anterioare, reprezentanții guvernului acuză Rusia că intenționează destabilizarea Republicii Moldova ca urmare a întreruperii aprovizionării cu gaze naturale rusești către regiunea transnistreană, prin tranzitarea Ucrainei. Despre expirarea contractului de tranzit dintre Ucraina și Gazprom se știa cu minim un an în urmă. Unele țări, precum Ungaria, achiziționau deja gaze rusești prin „Turkish Stream”, crescând achizițiile de la 4,8 miliarde m3 în 2022 la 7 miliarde m3 în 2024. Aceste volume acoperă o parte bună din nevoile de consum intern ale Ungariei, care în 2023 au ajuns la 8,7 miliarde. m3.
Spre deosebire de Ungaria, Republica Moldova procură gaze naturale în două regimuri diferite. Pentru malul drept, controlat de Chișinău, regimul de achiziții presupune, cel puțin oficial, surse de gaze nom-rusești. În afara stării de urgență, gazele naturale se achiziționează sub egida furnizorului Moldovagaz și strict prin intermediari de pe piața europeană. În 2023, chiar și guvernul României anunța că va achiziționa un miliard de m3 de gaze pentru a sprijini Republica Moldova.
Celălalt regim de procurare a gazelor naturale este dedicat regiunii transnistrene, care este alimentată strict cu gaz natural rusesc (maximum circa 5,7 milioane m3 zilnic). Gazele naturale sunt importate în baza contractului din 2021, negociat de Chișinău.
Ca urmare a dezinteresului Ucrainei de a prelungi contractul de tranzit cu Rusia, regiunea separatistă va rămâne fără gaz rusesc, pentru care nu plătește, dar fără de care producția de energie electrică, vândută la Chișinău, s-ar scumpi sau ar fi imposibilă. Gazele către regiunea transnistreană pot ajunge doar prin intermedierea autorităților moldovenești, care nu s-au angajat în diplomație deschisă pentru a cere Kievului să mențină aprovizionarea cu gaze rusești pe teritoriul ucrainean. Probabil, Ucraina are propriile calcule cu privire la tranzitul gazelor rusești, care ar putea deveni un element semnificativ în viitoarele „negocieri de pace” cu Moscova, care par iminente în lumina revenirii la putere a lui Donald Trump.
Stare de urgență pentru ambele maluri ale Nistrului sau nu?
Starea de urgență introdusă de majoritatea PAS a fost justificată de Guvernul lui Dorin Recean din perspectiva gestionării unei crize energetice pe malul drept și a uneia umanitare în regiunea transnistreană. Din punct de vedere normativ, regimul special de guvernare vizează securitatea energetică a Moldovei și cea umanitară în regiunea transnistreană. În practică, lucrurile stau puțin altfel.
În primul rând, Chișinăul a ratat ocazia de a cumpăra gaze naturale ieftine pe o perioadă mai mare de cinci luni, asigurând astfel doar perioada rece 2024-2025. În lunile de vară prețul era mai ieftin decât la sfârșitul lui 2024, iar achiziția de volume mai mari de gaze ar fi putut asigura rezerve strategice pentru situația, deja previzibilă, în care gazul rusesc nu mai poate ajunge în regiunea transnistreană via Ucraina.
Moldovagaz a declarat că are suficient gaz pentru a acoperi nevoile malului drept al Nistrului pentru octombrie 2024-martie 2025, perioada rece a anului, într-un volum de aproape 748 milioane de metri cubi. În medie, prețul gazului cumpărat a fost de aproximativ 509 euro/1000 de m3. În prezent, aceste volume sunt prevăzute pentru Chișinău, dar nu este exclus ca, pe perioada stării de urgență, o parte din acest gaz să poată fi redirecționată în regiunea transnistreană pentru a produce energie electrică. Dacă Centrala de la Cuciurgan nu are gaz, atunci regiunea separatistă nu va putea genera și vinde energie electrică la prețul de 66 de dolari pe MWh către Chișinău.
A doua particularitate a stării de urgență se referă la domeniul umanitar. Pe de o parte, peste 300 de mii de cetățeni moldoveni din regiunea separatistă, dintre care mulți dețin și cetățenie rusă, vor necesita intervenția Chișinăului. Regimul separatist nu va împiedica intrarea ajutorului umanitar în regiune, dar l-ar putea politiza pentru a reînvia, măcar parțial, discursul despre utilitatea formatului de negociere internațional „5+2” abandonat în prezent. Rezervele de cărbune pe care le deține regiunea pot fi suficiente pentru câteva luni de iarnă, dar energia produsă în regiunea separatistă va acoperi consumul populației și pentru infrastructura socială (spitale, școli etc.).
Economia transnistreană va intra într-o hibernare fără gaz rusesc sau orice altă alternativă comparabilă după beneficii tehnice și finaciare. În realitate, autoritățile moldovenești nu sunt dispuse să se împrumute pentru a furniza gaz gratuit regimului separatist. Totuși, Republica Moldova poate achiziționa gaz din România, la prețuri speciale, pentru a-l livra Centralei de la Cuciurgan, plătind Tiraspolul pentru producerea energiei din acel gaz.
Partea română s-a arătat dispusă să ofere statului moldovenesc gaze naturale, contra cost (dar la un preț încă necunoscut), dar în funcție de volumele disponibile după asigurarea consumului intern în România. În orice caz, este foarte probabil ca propaganda rusă să împingă narațiunea că Chișinăul împreună cu Kievul se află în spatele unei „blocade energetice” împotriva populației trasnistrene. În acest sens, o criză energetică în regiunea separatistă poate duce și la o intensitate sporită a votului de protest al cetățenilor din regiune la alegerile parlamentare din Republica Moldova.
Într-o formă sau alta, criza energetică este inevitabilă, iar guvernul a elaborat „29 de scenarii” pentru a o gestiona. Întrebarea care persistă este utilitatea stării de urgență atunci când toate instituțiile statului sunt sub controlul politic al PAS. De asemenea, de ce să nu se operează pe baza celui mai negativ scenariu pentru a preveni costurile suplimentare și efectele în lanț asupra populației de pe ambele maluri ale Nistrului.
Cu toate acestea, introducerea unui regim special demonstrează un nivel ridicat de incertitudine și neîncredere în ceea ce privește funcționarea instituțiilor statului. Recenta amplificare a mesajului politic privind ingerința malignă în timpul alegerilor prezidențiale este folosită de guvernul de la Chișinău pentru a lega situația din sectorul energetic de amenințările Rusiei și, respectiv, eventuale acțiuni de sabotaj din interior.
Motivul din spatele deciziei de declarare a stării de urgență poate fi determinat de factori și raționamente tehnice, politice și electorale.
Scenariul 1. Starea de urgență este o soluție pur tehnică, care vizează pregătirea sistemului energetic pentru un deficit de surse energetice pe ambele maluri ale Nistrului. Guvernul a recurs la acest instrument excepțional de sincronizare a proceselor interne de luare a deciziilor în vederea depășirii crizei, prognozată după 1 ianuarie 2025. Regimul special va fi utilizat doar în sectorul energetic, fără a fi prelungit dincolo de mandatul atribuit, așa cum de multe ori s-a petrecut în perioada stării de urgență din 2021-2023, cu efecte inclusiv asupra libertăților fundamentale.
Scenariul 2. Instrument politic pentru menținerea stabilității în societate. Regimul special din sectorul energetic poate fi întotdeauna extins și în alte domenii, precum introducerea anumitor limitări ale libertăților fundamentale. Introducerea unui control mai riguros asupra spațiului media sau interzicerea demonstrațiilor politice pot deveni măsuri politice folosite pentru a gestiona nemulțumirea socială împotriva posibilelor șocuri inflaționiste. Sub umbrela stării de urgență, autoritățile moldovenești pot adopta decizii nepopulare, văzute astfel mai ales în rândul segmentelor social-politice de la Chișinău care condamnă orice formă de sprijin, direct sau indirect, pentru regimul separatist de la Tiraspol.
Scenariul 3. Pregătirea alegerilor parlamentare prin starea de urgență. Principala intenție a guvernului ar putea fi de a elimina obstacolele politice înaintea alegerilor din 2025 prin utilizarea surselor bugetare (achiziții, schimbarea destinației fondurilor bugetare, etc.), cu regulile de transparență suspendate temporar. Din cauza crizei, sporește probabilitatea unui alt val de sărăcire energetică a populației, după cel raportat în 2022-2023, care va ridica costurile electorale pentru PAS. De această dată, sărăcia energetică va include și cetățenii din regiunea transnistreană. Ultimele sondaje arată că fără votul diasporei, PAS va obține mai puțin de 40% din voturile celor care sunt hotărâți și, respectiv, mai puțin de 45 din totalul de 101 de mandate în parlament. Cu toate acestea, gestionarea ineficientă a crizei, inclusiv în contextul stării de urgență, poate transforma PAS într-un actor politic mult prea toxic pentru forțele politice, care vor fi abordate, inclusiv de partenerii externi, pentru a crea o coaliție de guvernare pro-UE cu PAS.