CAPRA. Un copil stătea aplecat, iar ceilalţi trebuiau să sară pe rând peste el. Dacă vreunul, din cauza lipsei de dibăcie sau din neatenţie, îl atingea sau îl răsturna, devenea din săritor capră.

CATAPULTĂ. Pe un buştean se aşeza o scândură, la un capăt al ei se fixa un bolovan, iar pe celălalt capăt sărea un copil, aruncând bolovanul la mare distanţă.

CĂLĂRIE (I). Încălecând pe un băţ, copiii mici fugeau prin curte sau pe drum şi îşi închipuiau că ar călări un cal adevărat.

CĂLĂRIE (II). Copiii mai mari încălecau caii reali, care păreau uriaşi, şi călăreau până când, scuturaţi de animalele nărăvaşe, cădeau în iarbă.

CĂRUCIOARE. Confecţionate din lemn de părinţii copiilor, având roţi şi ele din lemn, erau folosite la concursuri de coborâre în viteză a unui deal.

CULORILE. Fiecare copil dintr-un grup se îmbrăca în altă culoare şi, prin schimbarea locurilor pe care le ocupau, realizau o mişcare de culori asemănătoare cu imaginea oferită de un caleidoscop.

DE-A PUIA GAIA. Copiii făceau un cerc, ţinându-se de mână, iar cel considerat gaie (pasăre răpitoare) încerca să-l prindă pe cel ce juca rolul de pui. Acesta se ascundea pe după ceilalţi, care îl protejau cu trupurile lor (sau îl trădau, ca să se amuze).

DATUL PE GHEAŢĂ. Cu patine de lemn sau fără, copiii îşi luau avânt şi alunecau pe o distanţă destul de lungă (şase sau şapte metri). Era mare veselie când unul dintre ei se împiedica şi făcea mişcări caraghioase ca să se redreseze.

DE-A BERBELEACUL. De pe un deal cu iarbă, copiii se rostogoleau la vale stând lungiţi, cei mai curajoşi dându-se peste cap.

DEGHIZĂRI. Un copil se deghiza, iar ceilalţi încercau să-l identifice.

DRESURĂ. Erau dresaţi de obicei căţei, dar şi alte animale. Apoi se prezenta un mic spectacol şi câştiga cel care prezenta figurile cele mai neobişnuite.

ESCALADARE. Se organizau întreceri de sărit garduri sau ziduri înalte, care păreau de netrecut.

ECOU. Într-o vale dintre două dealuri, copiii strigau şi dialogau cu propriul lor ecou, găsind replici dintre cele mai năstruşnice.

FELINAR DIN BOSTAN (DOVLEAC). Bostanul, golit de conţinut printr-un orificiu, era făcut să semene cu un cap de om, prin practicarea unor deschizături care să ţină loc de ochi, nas şi gură (uneori i se făceau şi dinţi din boabe de fasole). Apoi, în interiorul lui, era fixată o lumânare aprinsă, ceea ce noaptea era de efect.

FIGURINE (I). Din plumb topit, turnat în forme de lut, se alcătuiau diverse figurine (de obicei soldaţi, cu care se compuneau ulterior scene de luptă).

FIGURINE (II). În acelaşi scop, era folosită argilă, care, la soare, se usca şi se întărea.

FLUIER. Copiii îl confecţionau dintr-un băţ de soc, scoţându-i măduva, apoi încercau să interpreteze la el melodii cunoscute.

GEANDRA (ŢURCA). Un băţ scurt, ascuţit la ambele capete, era lovit cu alt băţ, mai lung, pentru a-l face să sară cât mai departe.

HOŢUL ŞI VARDIŞTII. Un copil (de obicei, cel mai isteţ!) juca rolul de hoţ, sustrăgea un obiect, iar ceilalţi, vardiştii, încercau să-l prindă şi să recupereze obiectul.

IMITAŢII. Întrecere între copiii care se străduiau să-i imite cât mai bine pe maturii cunoscuţi de ei. Uneori erau imitate doar sunetele scoase de animale.

IZITURI. Cu pietre şi pământ se stăvileau apele unui pârâu, dându-i alt curs sau creând mici lacuri în care copiii puteau să se scalde.

ÎMPLETITURI. Se organizau întreceri „cine împleteşte mai frumos” (paie, pănuşe, talaj).

LUPTE. Doi copii se luau la trântă, având dreptul să folosească şi diferite şiretlicuri, piedici sau simulări, câştigător fiind acela care reuşea să-şi trimită adversarul la pământ.

MERSUL CU GENUNCHII ÎNDOIŢI (BROASCA). Era o probă sportivă destul de grea, dar şi generatoare de veselie, întrucât cel care mergea astfel semăna cu o broască.

MERSUL ÎN MÂINI. Mergând în mâini, copilul îşi bălăngănea picioarele în aer, pentru a-şi asigura echilibrul.

MERSUL PE CATALIGE (PICIOROANGE). Copilul îşi prelungea picioarele cu două beţe solide, care îi permiteau să facă paşi uriaşi.

MINIATURI. Erau alcătuite din lemn cioplit cu briceagul şi imitau, la scară mică, diverse obiecte de folosinţă casnică.

MINGE. Se confecţiona din părul de vacă rezultat la ţesălare sau din cârpe legate cu o sfoară, în formă de plasă.

MORIŞCĂ. Se confecţiona dintr-o coală de hârtie, cu colţurile răsfrânte astfel încât să devină palete, şi se fixa cu un ac la capătul unui băţ. Copilul alerga ţinând acest dispozitiv ca pe un steag, iar alergarea lui făcea ca morişca să se învârtă.

NASTURE CU AŢĂ. Se trecea o aţă prin găurile unui nasture (astfel încât în final semăna cu un mic disc cu două axe paralele). Prin învârtirea nasturelui, erau răsucite cele două corzi, apoi, prin destinderea acestora, se realiza o învârtire foarte rapidă a nasturelui în sens invers. Se auzea şi un sfârâit ca de motoraş.

OCHIURI PE APĂ. Se arunca o pietricică plată în aşa fel încât, înainte de a se scufunda, să atingă de mai multe ori suprafaţa unui râu sau a unui lac.

OM DE ZĂPADĂ. Se construia din zăpadă adunată prin rostogolirea unui prim bulgăre care, cu fiecare mişcare, devenea tot mai mare. Omul de zăpadă era completat cu o mătură scâlciată drept mână, un morcov drept nas, o oală veche drept căciulă etc.

PATINE DE LEMN. Se confecţionau din lemn de fag şi se legau de ghete, cu sfori. Alunecau pe gheaţă la fel de bine ca patinele de fier.

POARCA. Un os era aşezat în poziţie verticală în apropierea unei gropi. Prin aruncări cu un băţ de la distanţă trebuia făcut să cadă în groapă.

POCNITURI (I). Se făcea un fel de plic, din hârtie, se umfla suflând în el printr-un mic oricifiu, apoi, astupându-se gaura, era lovit puternic cu palma, pentru a-l face să explodeze.

POCNITURI (II). O frunză, de obicei de tei, se aşeza pe mâna rotunjită, între degetul mare şi arătător, apoi, cu cealaltă mână, i se aplica o lovitură bruscă, ceea ce producea un zgomot puternic.

PRAŞTIE. Armă a copilăriei noastre, alcătuită dintr-o crăcană în formă de Y tăiată dintr-un copac, o gumă legată de cele două braţe şi un petec de piele prins la mijlocul gumei. În acest locaş de piele se punea o pietrică şi, prin întinderea gumei şi eliberarea ei bruscă, pietrica era aruncată până foarte departe.

PUŞCĂ DE CUCUTĂ. Ca material era folosit un băţ de cucută, golit de conţinut. La un capăt se introducea un dop, care avea un mic orificiu, iar la celălalt un băţ compact, bine şlefuit, cu funcţie de piston. Drept muniţie era utilizată apa.

PUŞCĂ DE SOC. Un băţ de soc, şi el golit de miez, era astupat la un capăt cu un dop de câlţi. Un alt băţ (huludeţ), servind drept piston, era introdus prin celălalt capăt şi împins energic pentru a comprima aerul dinăuntru. Când dopul de câlţi sărea, se auzea un pocnet ca de împuşcătură.

RIŞCA. Se arunca o monedă în sus şi câştiga cel al cărui ban, ajuns pe pământ, avea pe faţa de sus pajura.

ROSTOGOLIRE (I). Un copil întra într-un poloboc şi se rostogolea cu el de pe un deal.

ROSTOGOLIRE (II). Un copil se suia în picioare pe un poloboc şi înainta făcându-l – cu mişcări iscusite ale picioarelor – să se rostogolească.

SĂNIUŞ. Cu sănii de lemn, confecţionate de maturi, copiii făceau întreceri „Cine coboară mai repede, şi fără să cadă în zăpadă, o pantă”.

TELEFON. Două capace de cutii de cremă legate între ele cu o sfoară lungă erau folosite ca telefoane. De altfel, dacă sfoara era bine întinsă, sunetele chiar se propagau prin ea şi făceau să vibreze capacele de tablă.

TIRIBOMBA. Se făcea, din hârtie umplută cu rumeguş de lemn, o mică minge, care, legată cu o gumă, sărea într-un mod hazliu.

TITIREZ. Într-un ban cu gaură se introducea un beţişor. Apoi, pe o masă lucioasă, i se imprima, prin răsucirea între două degete, o mişcare de rotaţie, care trebuia să dureze cât mai mult.

TURCULEŢ. O figurină de hârtie, prevăzută cu o coadă. Trăgând-o de o sfoară, în timp ce alerga, copilul o făcea să se ridice în văzduh. Se spunea că turculeţul zboară.

VIOARĂ. Dintr-un strujean (cocean) de porumb se desprindeau patru „corzi”, li se asigura susţinerea cu un „căluş” de lemn. La atingere, corzile emiteau sunete.

ZMEU. Era confecţionat din hârtie şi şindrilă şi avea zbârnâitori. Când era înalţat în văzduh, i se trimiteau „telegrame” (hârtii găurite, care alunecau pe sfoară în sus împinse de curenţi de aer).

 

Te-ar putea interesa și: