Editura Evenimentul si Capital

Jocuri și jucării de altădată (II). Istoriile lui Alex Ștefănescu

Autor: | | 1 Comentarii | 864 Vizualizari

CAPCANE. Într-un crâng se instalau diverse capcane: pietre ce se rostogoleau când erau atinse, crengi care se destindeau şi te loveau când treceai pe lângă ele, gropi camuflate şi altele. Copiii care o „păţeau” stârneau hazul celor care reuşeau să se strecoare cu abilitate.

CAPRA. Un copil stătea aplecat, iar ceilalţi trebuiau să sară pe rând peste el. Dacă vreunul, din cauza lipsei de dibăcie sau din neatenţie, îl atingea sau îl răsturna, devenea din săritor capră.

CATAPULTĂ. Pe un buştean se aşeza o scândură, la un capăt al ei se fixa un bolovan, iar pe celălalt capăt sărea un copil, aruncând bolovanul la mare distanţă.

CĂLĂRIE (I). Încălecând pe un băţ, copiii mici fugeau prin curte sau pe drum şi îşi închipuiau că ar călări un cal adevărat.

CĂLĂRIE (II). Copiii mai mari încălecau caii reali, care păreau uriaşi, şi călăreau până când, scuturaţi de animalele nărăvaşe, cădeau în iarbă.

CĂRUCIOARE. Confecţionate din lemn de părinţii copiilor, având roţi şi ele din lemn, erau folosite la concursuri de coborâre în viteză a unui deal.

CULORILE. Fiecare copil dintr-un grup se îmbrăca în altă culoare şi, prin schimbarea locurilor pe care le ocupau, realizau o mişcare de culori asemănătoare cu imaginea oferită de un caleidoscop.

DE-A PUIA GAIA. Copiii făceau un cerc, ţinându-se de mână, iar cel considerat gaie (pasăre răpitoare) încerca să-l prindă pe cel ce juca rolul de pui. Acesta se ascundea pe după ceilalţi, care îl protejau cu trupurile lor (sau îl trădau, ca să se amuze).

DATUL PE GHEAŢĂ. Cu patine de lemn sau fără, copiii îşi luau avânt şi alunecau pe o distanţă destul de lungă (şase sau şapte metri). Era mare veselie când unul dintre ei se împiedica şi făcea mişcări caraghioase ca să se redreseze.

DE-A BERBELEACUL. De pe un deal cu iarbă, copiii se rostogoleau la vale stând lungiţi, cei mai curajoşi dându-se peste cap.

DEGHIZĂRI. Un copil se deghiza, iar ceilalţi încercau să-l identifice.

DRESURĂ. Erau dresaţi de obicei căţei, dar şi alte animale. Apoi se prezenta un mic spectacol şi câştiga cel care prezenta figurile cele mai neobişnuite.

ESCALADARE. Se organizau întreceri de sărit garduri sau ziduri înalte, care păreau de netrecut.

ECOU. Într-o vale dintre două dealuri, copiii strigau şi dialogau cu propriul lor ecou, găsind replici dintre cele mai năstruşnice.

FELINAR DIN BOSTAN (DOVLEAC). Bostanul, golit de conţinut printr-un orificiu, era făcut să semene cu un cap de om, prin practicarea unor deschizături care să ţină loc de ochi, nas şi gură (uneori i se făceau şi dinţi din boabe de fasole). Apoi, în interiorul lui, era fixată o lumânare aprinsă, ceea ce noaptea era de efect.

FIGURINE (I). Din plumb topit, turnat în forme de lut, se alcătuiau diverse figurine (de obicei soldaţi, cu care se compuneau ulterior scene de luptă).

FIGURINE (II). În acelaşi scop, era folosită argilă, care, la soare, se usca şi se întărea.

FLUIER. Copiii îl confecţionau dintr-un băţ de soc, scoţându-i măduva, apoi încercau să interpreteze la el melodii cunoscute.

GEANDRA (ŢURCA). Un băţ scurt, ascuţit la ambele capete, era lovit cu alt băţ, mai lung, pentru a-l face să sară cât mai departe.

HOŢUL ŞI VARDIŞTII. Un copil (de obicei, cel mai isteţ!) juca rolul de hoţ, sustrăgea un obiect, iar ceilalţi, vardiştii, încercau să-l prindă şi să recupereze obiectul.

IMITAŢII. Întrecere între copiii care se străduiau să-i imite cât mai bine pe maturii cunoscuţi de ei. Uneori erau imitate doar sunetele scoase de animale.

IZITURI. Cu pietre şi pământ se stăvileau apele unui pârâu, dându-i alt curs sau creând mici lacuri în care copiii puteau să se scalde.

ÎMPLETITURI. Se organizau întreceri „cine împleteşte mai frumos” (paie, pănuşe, talaj).

LUPTE. Doi copii se luau la trântă, având dreptul să folosească şi diferite şiretlicuri, piedici sau simulări, câştigător fiind acela care reuşea să-şi trimită adversarul la pământ.

MERSUL CU GENUNCHII ÎNDOIŢI (BROASCA). Era o probă sportivă destul de grea, dar şi generatoare de veselie, întrucât cel care mergea astfel semăna cu o broască.

MERSUL ÎN MÂINI. Mergând în mâini, copilul îşi bălăngănea picioarele în aer, pentru a-şi asigura echilibrul.

MERSUL PE CATALIGE (PICIOROANGE). Copilul îşi prelungea picioarele cu două beţe solide, care îi permiteau să facă paşi uriaşi.

MINIATURI. Erau alcătuite din lemn cioplit cu briceagul şi imitau, la scară mică, diverse obiecte de folosinţă casnică.

MINGE. Se confecţiona din părul de vacă rezultat la ţesălare sau din cârpe legate cu o sfoară, în formă de plasă.

MORIŞCĂ. Se confecţiona dintr-o coală de hârtie, cu colţurile răsfrânte astfel încât să devină palete, şi se fixa cu un ac la capătul unui băţ. Copilul alerga ţinând acest dispozitiv ca pe un steag, iar alergarea lui făcea ca morişca să se învârtă.

Fenomen rar intalnit, in Romania! Ce se intampla peste doar doua zile!

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI