„Vă vom coloniza profitând de legile voastre democratice”, este avertismentul direct adresat țărilor occidentale de clericul egiptean Yusuf al-Qaradawi, președintele Uniunii Internaționale a Învățaților Islamici.

Și, într-adevăr, cei care vor să impună sharia în Vestul Europei profită din plin de legile democrației liberale pentru a-i distruge pe cei care îndrăznesc să se opună islamizării. Din 2000 și până în prezent, mulți dintre cei mai virulenți critici ai Islamului au fost aduși în fața justiției.

Acuzați de incitare la ură rasială dau fost, printre alții. celebrii scriitori Michel Houellebecq și Renaud Camus, filosoful Pascal Bruckner și ziaristul Eric Zemmour, ca să dăm numai câteva exemple.

Jurnalistul Yves Mamou numește „jihadul prin instanță” această încercare de a reduce la tăcere pe oricine critică Islamul sau pe musulmani. Valentina Colombo, profesor la Universitatea Europeană din Roma crede că „jihadul prin instanță este un jihad intermediar”, o formă modernă și agresivă.

De multe ori, țintele sunt aceleași cu ale teroriștilor. Exemplul cel mai pertinent îl reprezintă Charlie Hebdo. Înainte de măcelul din redacție, Uniunea Organizațiilor Islamice din Franța a dat în judecată revista satirică pentru că a îndrăznit să publice caricaturile daneze care își băteau joc de Profet.

Nimeni nu mai crede că teroriștii care ucid prin orice mijloace sunt singuri în încercarea lor de a instaura Islamul și legea sharia în Occident. Extrem de multe alte organizații fac același joc, dar cu mijloace diferite. Aliindu-se cu puternicele organizații anti-rasiste sponsorizate de Soros și amicii săi, ONG-urile islamiste îi dau în judecată pe toți cei care îndrăznesc să respingă imigrația de proporții și totalitarismul pe care islamiștii vor să îl impună în Europa.

Plângerile nu au ca prim obiectiv vreun câștig de cauză în instanță. Mai curând e vorba de a-i intimida și de a-i demobiliza pe adversari. Chiar și când aceștia reușesc până la urmă să-și dovedească nevinovăția, costurile sunt uriașe ca bani și timp. Mai mult, efectele asupra carierei și reputației lor sunt devastatoare.

După cum spune Steven Emerson, specialist în lupta împotriva terorismului, „acțiunea legală a devenit un mijloc de a-și intimida și liniști criticii pentru organizațiile islamiste radicale”. Și metoda funcționează în cele mai multe cazuri.

Costul financiar de a spune adevărul e uneori prea mare, hărțuirea continuă, așa că mulți renunță să mai spună ce gândesc. Din păcate, instituțiile europene, naționale și unionale, se lasă și în acest caz manipulate de promotorii jihadului.

Chipurile ca să apere pacea în Europa, establishmentul pare să fi hotărât să meargă până la capăt cu concesiile și să renunțe la libertatea de expresie.

Un caz elocvent vine de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a hotărât pe 25 octombrie anul curent că justiția austriacă a avut dreptate să o condamne pe Elisabeth Sabaditsch-Wolff pentru denigrarea unor credințe religioase.

În fapt, Elisabeth Sabaditsch-Wolff nu făcuse decât să-și spună părerea, într-un ciclu de conferințe pe tema pericolului islamist, despre un fapt istoric- căsătoria Profetului Mahommed cu o fetiță de 5-6 ani.