Spune fără ezitare că iubeşte ceea ce face: actorie la cel mai înalt nivel, atât în teatru, cât şi în studioul de film. Actorul britanic a povestit despre cum s-a pregătit pentru rolul său de Papă, Biserica Catolică şi televiziune.
Jeremy Irons este una dintre cele mai mari vedete britanice. Un împătimit al teatrului, el a cucerit imediat şi marele ecran cu vocea sa inconfundabilă şi mimica expresivă. Cele mai multe roluri ale sale sunt din zona dramatică, personaje controversate, personaje care îi plac şi pentru care este deseori căutat. Pentru EVZ, el a vorbit, la o zi după încheierea filmărilor la al doilea sezon al serialului "Familia Borgia", despre rolul său controversat în calitate de Papă corupt, cum se identifică cu personajul pe care îl interpretează şi ce părere are despre biserica catolică şi istoria controversată a acesteia. EVZ: Când ai aflat că vei juca un bărbat cu reputaţie proastă care devine Papă, care a fost prima ta reacţie? Jeremy Irons: Prima mea reacţie a fost să spun că nu prea semăn cu el. Şi atunci regizorul a spus: "nu contează, pentru că ştii cum să joci ceea ce trebuie el să fie". Sunt mereu interesat de cei care au o reputaţie proastă, să aflu de ce, cine le-a provocat acea reputaţie, dacă o merită. Eu sunt mai interesat de un personaj cu adevărat fascinant decât de reputaţia acestuia. Aşa că nu m-a îngrijorat deloc şi mi s-a părut că e un personaj foarte interesant. Atât de mulţi oameni au spus atât de multe lucruri diferite despre el, în trecut. Mi-a plăcut la nebunie să încerc să găsesc omul din spatele acelei reputaţii. Ce crezi că ai în comun cu Rodrigo Borgia? Jeremy Irons: Oh, nu ştiu. Are aceeaşi înălţime ca mine. Mi-ar plăcea să cred că am ceva în comun cu majoritatea oamenilor, majoritatea personajelor. Asta e nu înseamnă că semăn cu ele neapărat, dar pot empatiza. Întotdeauna găsesc ceva într-un personaj cu care pot empatiza. Sper că nu am apetitul său atât de mare. Nu mănânc atât de mult pe cât mănâncă el, ştiu asta. Cred că aici ar trebui să mă opresc. Cum te-ai documentat pentru acest rol? Am citit în jur de cinci cărţi despre familie şi am încercat să descopăr ce este de încredere, ce mi se pare mie de încredere, ce este poate din auzite, un zvon. Apoi, bineînţeles, te adânceşti în rol şi te gândeşti: "ce este acolo?". Pentru că nu imit alte persoane, încerc să găsesc ceea ce îmi stârneşte interesul, cum mi se potriveşte asta şi cum pot deveni acea persoană. Rodrigo Borgia era un om foarte mare, un spaniol, foarte multe lucruri ale lui la mine...trebuie să faci şi compromisuri, facem o dramă, nu facem un documentar.
Care a fost cea mai mare provocare când l-ai interpretat pe Rodrigo Borgia? Să îl joci rolul Papei sau un personaj atât de ambiţios ca el? El este ambele, nu? Este un personaj ambiţios şi este Papă. Cred că ceea ce trebuie să ne amintim este că în Evul Mediu Papii erau mai mult monarhi decât cei de astăzi. Papii au fost foarte diferiţi, în funcţie de perioada istorică, dar atunci erau monarhi şi cred că Rodrigo era interesat să unifice şi să întărească Italia în faţa pericolului spaniol de la sud de Napoli şi al celui francez din nord. Era un politician, un militar, care a ajuns la conducerea unei organizaţii puternice, care era la fel de puternică precum orice monarhie din Europa de la acea vreme. Cu toate acestea, probabil nu erau la fel de bogaţi. Cred că aveau probleme în acest sens. Deci, pentru mine, el este în acelaţi timp un Papă şi un monarh şi asta gândea şi el despre rolul său.
Abordezi un personaj din viaţa reală la fel ca pe un personaj ficţional? Este foarte greu, deseori, cu personaje istorice, pentru că pe istorie nu te poţi baza întotdeauna. În cazul lui Rodrigo Borgia este o istorie în mare parte scrisă de Papa Iulius al II-lea, care îl ura foarte rău şi a fost contrazis în multe din argumentele sale. Aşa că atunci când citeşti istorie trebuie să ai în minte şi cine scrie acea istorie şi să încerci să găseşti adevărul în personaj. Există surse diferite dacă este o personalitate din viaţa reală. Dacă persoana este încă în viaţă, bineînţeles că poţi vorbi cu persoanele care o cunosc. Dar este un proces în care trebuie să încerci să intri în inima şi sufletul personajului. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/rW1jDMT156I" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Curiozitatea lui Jeremy Irons - cum a murit Rodrigo Borgia
Dacă ai putea călători în timp şi să-l cunoşti pe Rodrigo, ce anume l-ai întreba? Ce l-aş întreba? E o întrebare foarte bună. Probabil l-aş întreba care a fost cauza morţii lui. Nimeni nu ştie asta cu certitudine. Câţi ani îl vei mai juca pe papă? Am terminat acum a doua serie şi se poartă discuţii referitor la încă două. Aşa că probabil vor mai fi patru ani. El a fost papă timp de 12 ani, adică trei ani per serie. Mi se pare foarte rezonabil. Multe s-au întâmplat în timpul acelor 12 ani, aşa că mă bucur să mai lucrez la acest personaj doi - trei ani. Să fii papă e o meserie pe viaţă. Până la ce vârstă crezi că vei juca? Să fii papă e o meserie pe viaţă? Da, e o meserie pe care o practici până când mori. Sper că nu-l voi juca Rodrigo Borgia până mor. Sper că mai am nişte ani după ce-l joc.Dar, iată o diferenţă între noi doi. Ai încercat vreodată să te foloseşti de puterea pe care o ai ca vedetă de film pentru a obţine ceva ce nu ai fi obţinut dacă nu ai fi vedetă? Ai fost vreodată tentat să foloseşti puterea asta? Sunt plătit într-un mod în care nu aş fi plătit dacă nu aş fi vedetă de film. Bănuiesc că asta este un fel de corupţie până la urmă, suntem plătiţi foarte bine în comparaţie cu alte persoane. Şi chiar iubesc munca pe care o fac. Dar sper că nu sunt corupt de ea, sper că înţeleg responsabilitatea. Sunt un povestitor, un povestitor plătit foarte bine. Şi încetul cu încetul îţi formezi un public, orice actor face asta. Simt o oarecare loialitate faţă de publicul meu. Sper ca multe dintre alegerile pe care le fac să fie alegeri pe care ei să fie bucuroşi să vină să le vadă. Cred că, la fel ca toată lumea, am avut din când în când nevoie de bani pentru un anumit proiect şi am făcut proiecte de care nu sunt mândru. Cred că acesta este un mod prin care am fost corupt de poziţia mea. Dar în mod normal îmi place să fac lucruri de care să fiu mândru, pe care îmi doresc ca publicul meu să vină să le vadă, proiecte care sper că vor deschide mintea, imaginaţia şi sufletul publicului. "Familia Borgia" se referă la oameni care cred că nu au niciodată suficientă putere sau avere. Îmi poţi spune ce nu ţi-a ajuns niciodată ţie? Nu m-am săturat niciodată de companie plăcută. Niciodată... De fapt, am avut parte de orice altceva în cantităţi suficiente. Sunt destul de mulţumit, să ştii. Nu tânjesc după mai mult sau după altceva. Cred că am avut o viaţă foarte norocoasă. Am prieteni grozavi, am făcut o muncă interesantă. Sunt sănătos. Bănuiesc că mi-aş dori mai mult timp, totul pare să treacă atât de repede. Dacă mi-aş mai dori altceva, ar fi timp. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/TWbkBmN5dy4" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Care sunt rolurile tale preferate din filmografia ta? Cele mai bune trei interpretări ale mele? Păi, nu ştiu, nu depinde de mine, ci de public. Probabil cel din "Misiunea" trebuie să fie în top 3, "Inseparabilii" şi "Lolita". Dar, ştii, au fost roluri provocatoare şi filme interesante. Dar în ipostaza de critic de film nu ţi-aş putea răspunde, sunt prea aproape de mine. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Y-l2-Q7vODc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/zkYGwrPDBgw" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Îşi doreşte un rol într-o comedie
Ce rol ai vrea să joci? Oh, ştii, oamenii mă întreabă asta şi eu nu ştiu niciodată ce să răspund. Lucrul grozav la meseria mea este că citeşti romane şi scenarii şi te gândeşti "Oh, da, mi-ar plăcea să joc în ăsta" şi apoi încerci să faci asta. Bănuiesc că mi-ar plăcea să joc într-o comedie, nu sunt cunoscut pentru acest gen de filme. Dar ce comedie anume, nu ştiu. Dacă ne uităm la cariera ta în ultimul deceniu, pare că ai făcut mai multă muncă în televiziune decât în trecut. Este un anumit motiv pentru care faci asta acum? Nu am mai făcut un serial de la "Brideshead" până la "Familia Borgia". Şi cred că am mai făcut poate vreo două…Doamne, nu îmi mai pot aminti ce am mai făcut. Câteva filme de televiziune şi vreo două seriale. Cred că asta se întâmplă, probabil, dacă exită vreun motiv, din cauză că industria filmului se schimbă şi producţii ca "Georgia O'Keeffe", care a apărut la televizor la HBO, nu mi le mai amintesc. Lifetime. Lifetime. Este adevărat. Şi un film de Scott Fitzgerald acum câţiva ani, care a fost difuzat, cred că la Showtime. Şi astea sunt lucruri care acum 20 de ani ar fi fost transformate în filme. Dar publicul s-a schimbat şi televiziunea s-a schimbat şi filmele s-au schimbat. Acest gen de filme sunt făcute acum. Şi cred că sunt atras de poveşti nu neapărat de mediu. Deci nu este foarte important pentru mine unde este difuzat, dacă este prezentat ca un lungmetraj sau la televizor. Dacă o poveste este interesantă şi merită, atunci îl voi face. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/VvVjBPVAkeI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Ce s-a întâmplat la Hollywood? După ce au apărut seriale precum "Clanul Soprano", "Roma", "Breaking Bad - Pe căi greşite", "Imperiul din Atlantic City", "Mad Men - Nebunii de pe Madison Avenue" şi "Sons of Anarchy", actori şi regizori de film ca Glenn Close, Martin Sheen, Steven Spielberg au început să ajungă pe micul ecran. Pot fi privite aceste seriale şi sunt ele cele mai bune filme din vremea noastră? Cred că unele dintre ele sunt cele mai bune filme din vremea noastră. Ce vreau să spun este că serialele par să fi înlocuit filmele medii, care cu greu obţin un buget actualmente. Probabil asta se întâmplă pentru că numărul telespectatorilor este mai mare decât al celor care merg la cinema. Trebuie să aibă de-a face cu consideraţii financiare. Şi ce vedem în termeni de scenarii la televizor... multe dintre serialele pe care le-ai menţionat au scenarii extraordinare. Al nostru, "Familia Borgia", are scenariile scrise de Neil Jordan, care, în opinia mea, e un regizor şi un scenarist excelent. Regizorii cu care lucrăm sunt regizori de film. Filmările merg ca pe platoul unui lungmetraj costisitor. Aşa că e clar că poveştile sunt acolo, calitatea e acolo, şi că ele atrag actori şi regizori buni. Dar există o schimbare. Probabil legată de gustul publicului, asta e ceea ce publicul e pregătit să urmărească. Eşti unul dintre cei mai populari actori din lume. Cum te simţi în această postură? Este greu câteodată? Este foarte drăguţ din partea ta să spui asta. Îmi pare bine că simţi asta. Nu este nimic dificil în a fi plăcut. Ca actor, îţi dă posibilitatea de a face mai mult din ceea ce îţi place când vine vorba de muncă. Bineînţeles, zilele astea este din ce în ce mai greu să găseşti genul de filme pe care sunt eu obişnuit să le fac. Şi mă uit şi văd multe dintre aceste seriale americane şi îmi dau seama că mult din munca de calitate se poate găsi acolo. Deci sunt fericit să pot fi implicat în asta şi să lucrez cu un regizor de film de top, cum este Neil Jordan, la un serial care este…cred că suntem foarte norocoşi că îl facem pentru Showtime, pentru că ar fi fost foarte greu să facem un lungmetraj cu atât de multă susţinere.
PĂRERI
Jeremy Irons a abordat şi probleme mai delicate: lupta pentru putere şi influenţa Bisericii Catolice Orice comunitate are povestea ei de corupţie. Actorul a vorbit, plecând de la societatea din vremurile familiei Borgia, despre cum unele motivaţii ale celor care vânează puterea sunt la fel de valabile în zilele noastre. Cum crezi că povestea despre corupţie, putere în secolul al XVI-lea este relevantă pentru vremurile noastre? Cred, şi cineva poate realiza foarte uşor asta, şi este relevant pentru "Familia Borgia", că puterea corupe şi efectul pe care puterea îl are asupra oamenilor şi modul în care aceştia se folosesc de ea nu s-a schimbat deloc. Vreau să spun că armele s-au schimbat, dar motivaţia nu. Deci cred că există nişte paralele foarte mari cu lumea de astăzi. În trecut ai exprimat un mare respect pentru Biserica Catolică. A schimbat realizarea acestui serial, personajul tău şi descoperirea acestor lucruri despre el, perspectiva pe care o aveai asupra Bisericii Catolice? Să mă gândesc... Respect unele principii ale Bisericii Catolice, poate nu atât de mult pe cât respectă alte persoane. Cred că biserica în nordul Europei şi în Europa şi-a cam pierdut relevanţa în vremurile noastre moderne, cred că a rămas în urmă acum câteva secole. Şi asta nu pentru că nu există câţiva oameni fantastici, foarte buni, care lucrează în interiorul bisericii, dar cred că, în calitate de organizaţie, se lasă pradă multor critici la foarte multe niveluri. Dar poate că nu este acum momentul să intrăm în această discuţie. În ultimul episod al primului sezon, susţinătorii lui Rodrigo salvează Roma. Crezi că politica poate salva întotdeauna lumea? Cred că politica şi diplomaţia sunt, cel mai probabil, cea mai bună speranţă a noastră. Ce perspectivă mai poate oferi o dramă de epocă asupra societăţii noastre contemporane? Cred că îi permite societăţii noastre să sesizeze contrastele şi similitudinile şi felul în care foarte puţin s-a schimbat. Am mare încredere că a înţelege istoria e util pentru a înţelege situaţia în care ne aflăm acum. Ajută mult o cunoaştere a istoriei. Nu spun că "Familia Borgia", plasată în Evul Mediu, este corect din punct de vedere istoric mereu. Facem o dramă, nu un documentar. Dar cred că oamenii se bucură de poveşti plasate în orice perioadă, nu doar pentru că îi implică în stilul de viaţă din acea vreme sau într-un stil de viaţă puţin diferit, ci şi pentru că ceea ce are mereu priză la public sunt relaţiile dintre personaje. Personal, nu cred că oamenii s-au schimbat deloc. Putem face alte lucruri, avem internetul, avem alte posibilităţi decât cei din trecut, dar, în opinia mea, structura noastră umană nu s-a schimbat cu nimic. Şi probabil lucrul care interesează publicul este cum se purtau oamenii unii cu alţii pe fundalul unei perioade istorice diferite. Crezi că există escapism în filmele de epocă? Sigur că da, în toate poveştile sau în multe dintre ele.Adică spunerea poveştilor ţine de escapism. E ca şi cum ai merge într-o vacanţă mentală, plecând din viaţa ta privată către o alta. Cred că, fie că e vorba de cărţi, dramă, film sau teatru, asta e una funcţiile spunerii poveştilor. Şi cred că, după cum avem nevoie de o duminică de odihnă pentru a ne întoarce la lucru cu entuziasm lunea, avem nevoie de poveşti pentru a lua o vacanţă de la problemele noastre sau pentru a afla mai multe despre problemele noastre urmărindu-le pe ale altor. Escapismul mi se pare foarte valoros. SERIAL
Filmările pentru al doilea sezon "Familia Borgia" Actorul a stat de vorbă cu jurnaliştii la finalul filmărilor pentru sezonul doi al serialului difuzat de HBO. Nu a vrut să spună prea multe despre sezon, dar a dezvăluit că producţia TV va avea cel puţin patru sezoane.
Pe ce perioadă a istoriei se va concentra al doilea sezon? Va respecta realitatea istorică sau va fi mai multă ficţiune în acesta?
Nu, acoperim numai câţiva ani de unde am rămas la ultimul sezon. Şi păstrăm destul de mult adevărul istoric. Oamenii trebuie să îşi amintească, realizăm o dramă, nu un documentar şi tocmai de asta Neil (Neil Jordan) trebuie să mai apuce din când în când şi drumul mai greu şi oricum foarte mult nu este documentat oricum şi există câţiva paşi care se îndepărtează de adevăr din când în când, dar asta este tot. Dacă vreau să vă spun ce se va întâmpla? Nu chiar, dar presupun că vă imaginaţi familia, acum că am pus bazele situaţiei în prima serie. Acum vedem familia cum se mută şi cum se defragmentează.
Rodrigo Borgia a fost în culmea carierei sale în primul sezon. Cum se schimbă poziţia şi averea lui la Vatican în această parte?
Stă în vârf destul de mult, iar apoi se împiedică puţin. Nu ştiu sigur cât de mult vreau să dezvălui din poveste telespectatorilor. Dar cred că acest sezon va avea un ritm puţin mai rapid. Am petrecut foarte mult timp sezonul trecut să punem lucrurile în context şi cred că sezonul acesta începe să se mişte ceva mai repede, cu mai multă forţă, şi Cesare continuă pe acelaşi drum şi Juan… Bineînţeles, toţi au poveştile lor. Dar cred că ritmul va fi mai rapid acest an.
Ce ai filmat astăzi, înainte de acest interviu?
Am filmat ultima scenă din al doilea sezon astăzi. Dar, din păcate, nu pot să-ţi spun ce se întâmplă în ea, pentru că ar strica "jocul", l-ar da de gol. Dar e ceva spre care se îndreaptă tot sezonul şi e o secvemţă destul de cataclismică. Dar n-am de gând să spun despre ce e vorba şi să stric surpriza. Va trebui să aştepţi şi să vezi.
Ai filmat "Familia Borgia" în Ungaria. Cum ţi se pare ţara şi cum percepeţi schimbările care s-au petrecut acolo?
Văd că s-au obişnuit cu capitalismul. Văd că unii artişti regretă asta. Artiştii erau încurajaţi mai mult în perioada comunistă. Şi mai cred că multora le lipseşte acea perioadă. Dar, desigur, consider că, pentru mulţi, lucrurile stau mai bine acum. Întotdeauna mi-a plăcut Ungaria. Mi s-a părut că oamenii sunt calzi şi prietenoşi. Bănuiesc că sunt obişnuiţi cu străinii, cu cei care îi invadează. Adică i-au avut întâi pe turci, apoi pe austrieci, apoi naziştii, apoi ruşii. Sper că sunt mai binevenit decât toţi cei pe care i-am enumerat.
Revenind la filme, cu ce provocări te-ai confruntat la "Familia Borgia"? Filmările sunt diferite de cele pentru un lungmetraj?
Filmările sunt foarte, foarte similare. Marele lux, nu provocare, marele lux de a lucra la un serial constă în faptul că ai posibilitatea de a asimila în interpretarea ta contradicţiile personajului. Într-un film care durează cam două ore nu ai timpul necesar pentru a face asta. În prima serie a "Familiei Borgia" avem nouă ora, în cea de-a doua, 10, pentru a juca acelaşi personaj şi pentru a include toate inconsecvenţele lui: faptul că e un om căruia îi place sau care iubeşte puterea, căruia îi plac femeile, vinul şi cântecele, dar totodată un om religios, care crede în Dumnezeu şi e totodată foarte pragmatic.Nu ai avea timp într-un lungmetraj să explici şi explorezi amplitudinea unui astfel de personaj. Aşa că ăsta e luxul de a lucra la un serial. Bănuiesc că provocarea este că îţi consumă cinci luni dintr-un an. Dar, când eram la începutul carierei mele actoriceşti, lucram patru luni la un lungmetraj, aşa că nu e realmente o provocare, zic eu.
Ţi se pare vreodată că tot ce face Familia Borgia - lăcomie, sex, crimă - e atât de exagerat încât nu ar fi putut să se petreacă cu adevărat, ci să fie scris de Shakespeare, de exemplu?
Într-adevăr, multe din întâmplări nu seamănă cu cele contemporane. Viaţa era destul de sălbatică pe atunci. Şi cred că viaţa unui om nu era la fel de preţioasă. Valoarea vieţii nu era atât de mare ca acum. Viaţa era dură, era grea. Şi într-adevăr, Shakespeare scria despre vremuri extrem de similare şi unele dintre piesele lui chiar aduc a Borgia. Noi îl avem pe Neil Jorday, nu-l avem pe Shakespeare să ne scrie scenariile, dar o mare parte din imaginaţia lui provine din poveştile concepute de Shakespeare.
Mai există un serial dramatic numit "I Borgia", o producţie internaţională creată de Tom Fontana, în care Rodrigo e jucat de John Doman. Este o pură coincidenţă sau familia Borgia este foarte atrăgătoare din punct de vedere istoric?
Cred că este o coincidenţă extraordinară. Când ambele seriale au intrat în producţie împreună, nu mi-a venit să cred. Lucruri precum acesta se mai întâmplă în televiziune sau în film. Sunt doar idei asemănătoare care le vin oamenilor în acelaşi timp. Sunt puţin uimit că există două producţii, dar asta e. Nu ştiu dacă ei vor face un al doilea sezon sau nu.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/MFs6B5cP1QY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
LONGEVIV. Jeremy Irons ar mai putea interpreta rolul lui Rodrigo Borgia încă două sezoane
Recomandările noastre
