Jean-Claude Junker, killerul Europei

Jean-Claude Junker, killerul Europei

O imagine cutremurătoare după Juncker: Favoruri uriaşe multinaţionalelor. O mie de miliarde de euro pe an de evaziune fiscală şi ocolire a legilor. Asta în timp ce cetăţenii sunt supraîncărcaţi de taxe.

O prăpastie în conturile celor 28 de ţări ale Uniunii Europene: o mie de miliarde pe an, plecând de la evaziune fiscală şi terminând cu eludarea legilor. Multinaţionalele care nu plătesc impozite şi amestecă zeci de miliarde în profiturile lor, alocate prin operaţiuni financiare privilegiate, în Luxembourg şi alte paradisuri fiscale ''tax free''. State membre ale UE care-şi fac concurenţă neloială în privinţa taxelor şi bilanţul pe care îl lansează Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, sunt un dezastru. Asta în timp ce ''tatăl-patron'' al Marelui Ducat îşi târâie cu greu ultimul său an de mandat, în scadenţă după alegerile din 2019: drumul apusului său.

În fapt, zilnic numărul unu al UE trebuie să-şi încrucişeze ''spadele'' cu populiştii şi suveraniştii, gata să sfideze regulile, limitele şi constrângerile europene. În Italia, cel care-l atacă este mai ales Matteo Slavini, care o spune fără ocolişuri direct: ''Gândiţi-vă la paradisul său fiscal din Luxembourg''. Unde Juncker a fost preşedinte al Consiliului din 1995 până în 2013, dar deja fusese mai întâi ministru de Finanţe, debutând cu prima funcţie politică în 1982, la abia 28 de ani. Şi exact Luxembourgul este adevăratul nod gordian al cazului Juncker, de care acum profită duşmanii săi din Europa. Secretul unei ţări fondatoare a UE, care-i împinge pe cei foarte bogaţi să se sustragă taxelor..

L'Espresso publică o anchetă asupra preşedintelui Comisiei Europene şi asupra problemei structurale a sistemelor fiscale naţionale care favorizează marile companii, în dauna cetăţenilor împovăraţi cu taxe mari. Juncker a avut un rol central în politicile care au făcut Luxembourgul primul paradis fiscal al Uniunii europene. Un scandal dezvăluit începând din 2014, exact când Juncker era promovat la vârful UE, de ancheta ''LuxLeaks'' semnată de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ). Analizând mai mult de 28.000 de documente confidenţiale, jurnaliştii consorţiului au dezvăluit conţinuturile acordurilor fiscale privilegiate (Tax rullings) cu care Luxembourgul lui Juncker a garantat celor 34 de multinaţionale de la Amazon la Abbott, de la Deutsche Bank la Pepsi Cola, să plătească mai puţin de 1% taxe.

Ne puteți urmări și pe Google News

Acum, L' Expresso publică documentele interne ale lucrărilor celor două comisii speciale de investigaţii înfiinţate de Uniunea Europeană după scandalul LuxLeaks. Pe lângă Luxemburg, comisarii au examinat şi sistemele fiscale din alte ţări, care garantează reduceri foarte mari ale impozitelor pentru companiile multinaţionale, de la Olanda la Belgia, de la Irlanda la Malta, de la România la Spania. O concurenţă neloială între state, potrivit aceloraşi autorităţi europene, care a provocat un prejudiciu total, inclusiv fraudă şi evaziune fiscală, o cifră astronomică estimată la „1.000 de miliarde pe an“.

Ancheta documentează şi manevrele politice şi presiunile guvernelor, din care apare rolul important al Luxembourgului, pentru blocarea tuturor proiectelor de reformă fiscală. Dar şi pentru a ţine secrete faţă de cetăţeni acordurile privilegiate care de ani de zile garantează enorme avantaje fiscale imenşilor coloşi mondiali ai economiei. Se dezvăluie şi intervenţiile directe ale lui Juncker, ca şef al guvernului luxembourghez îm favoarea multinaţionalelor, ca Amazon, care acum se află în centrul cercetărilor europene în privinţa evaziunii fiscale.