Japonia și marea slăbiciune a democrației. Dezvăluirea existenței „unor fonduri negre” în cadrul puternicului Partid Liberal Democrat de guvernământ se adaugă la neîncrederea generalizată a japonezilor în sistemul lor politic.

Stabilitatea politică din Japonia este surprinzătoare: Partidul Liberal-Democrat a fost la putere aproape continuu din 1955. Dar această stabilitate are un dezavantaj: ea ascunde o rețea de corupție care a fost dezvăluită publicului larg de o vastă anchetă, și care a dus la urmărire penală privind „fondurile ascunse” ale aleșilor, scrie Le Monde.

Scandaluri politice în Japonia

Criza emergentă este „una din cele care se întâmplă o dată pe generație”, subliniază analistul politic japonez Tobias Harris.

„Epurarea” a patru miniștri și a cinci viceminiștri implicați în scandal, petrecută la mijlocul lunii decembrie, accentuează nepopularitatea premierului Fumio Kishida. Aproape 80% dintre cei chestionați într-un sondaj al cotidianului Mainichi îl dezaprobă pe premier -președintele PLD. Kishida, lipsit de sprijin public, are șanse mici de a putea impune reforme. Iar potențialii săi succesori iau atitudine.

Dezvăluirile privind legăturile a 179 de aleși liberal-democrați cu controversata Biserica Unificării (secta Moon) în 2022, precum și scandalul legat de existența „fondurilor negre” subminează și mai mult încrederea populației într-un sistem politic a cărui stabilitate se datorează parțial ratei ridicate de abținere în timpul alegerilor, dezvăluind neîncrederea alegătorilor. Aproape jumătate dintre japonezi nu mai merg la vot.

În trecut, politica japoneză nu a fost ferită de scandaluri financiare de amploare. De data aceasta, nu este vorba de îmbogățire personală sau de corupție, ci de finanțarea ascunsă a PLD-ului însuși, elementul central în funcționarea puterii politice.

Rivalitate și cooperarea

Născut în 1955 din fuziunea celor două partide conservatoare (liberal și democrat) pentru a se confrunta cu stânga puternică de atunci, PLD a pus în aplicare o mașinărie politică eficientă. Aceasta se bazează pe jocul facțiunilor formate în jurul unei figuri puternice din partid. Acest „facționism” este combinat cu o puternică complicitate cu administrația superioară și cu marile afaceri. Acest „triunghi de fier” a permis PDL să domine politica japoneză timp de decenii.

Reflectând diverse culori politice (de la dreapta revizionistă – care susține reabilitarea Japoniei imperiale – până la liberalismul ferm), facțiunile concurente alimentează o dezbatere internă. Concurând pentru poziții, ei cooperează pentru a menține puterea în PLD.

Membrii acestora mențin rețele de finanțare legate de clientele lor (donatori privați, afaceri, recepții de strângere de fonduri etc.): o parte din fonduri sunt folosite pentru „fertilizarea solului electoral”; alta, pentru a întări locul alesului în lupta pentru putere în cadrul facțiunii sale, sistem care presupune loialitate față de liderul său. Remanieri ministeriale asigură o rotație care reflectă echilibrul de putere dintre facțiuni, garantând un fel de alternanță internă. Conducerea PLD asigură repartizarea beneficiilor puterii între facțiuni, pentru a menține stabilitatea internă.

Acest tip de clientelism politic nu este în niciun caz o „supraviețuire feudală”, subliniază politologul Guibourg Delamotte, într-o carte care analizează democrația japoneză de la mijlocul secolului al XIX-lea și până azi (Democracy in Japan, singular and universal, ENS Editions, 2022). „Curentele” democrației creștine care au dominat scena politică italiană din 1942 până în 1994 sunt un exemplu al acestei practici într-o democrație occidentală. Dar, în Japonia, facțiunile au căpătat o dimensiune instituțională în funcționarea puterii.

S-a instalat laxitatea

Un document intern, datând din 1979, destinat formării membrilor PLD, menționa că partidul nu are „ideologie sau principii clare”. Potrivit politologului Ekiji Ryuen, „datorită capacității sale de a îmbrățișa o varietate de opțiuni politice prin jocul facțiunilor, LDP a reușit să atragă alegători din diferite clase sociale”. Eficientă din cauza acestui pluralism intern, această mașinărie politică este în același timp costisitoare.

Reforma sistemului electoral care a avut loc în 1994, ca urmare a scandalului Recruit – insider trading, care implică PLD și alte partide, a constat în reglementarea finanțării partidelor prin solicitarea publicării conturilor aleșilor atunci când banii provin din donații. Dar ea a lăsat neclară problema fondurilor strânse în numerar în timpul recepțiilor, care se află în centrul scandalului actual.

Scandal în interiorul partidului de guvernământ din Japonia

Aflat în fruntea Seiwakai, cea mai puternică facțiune de dreapta, Shinzo Abe – care a devenit prim-ministru în 2012 – a stabilit un concept vertical de putere care a subminat capacitatea PLD de a-și modera extremiștii prin arbitraj intern. În ceea ce privește finanțarea, laxitatea a revenit treptat.

Mulți dintre membrii Seiwakai sunt astăzi audiați de instanțe, unii au fost deja acuzați. „Practica [fondurilor negre] face parte din cultura noastră politică”, a declarat Junji Suzuki, membru Seiwakai, care a „demisionat” din funcția de ministru al managementului public în decembrie 2023. Cu alte cuvinte, această „practică” a fost mai mult decât răspândită...

Acest nou scandal riscă să accentueze starea de slăbiciune a unei democrații care a scăpat până acum de valul populist, de extremismul de stânga și de dreapta și de violența de stradă.

Este probabil să se deschidă o dezbatere în cadrul PLD între vechea gardă și reformiștii, nerăbdători să protejeze viitorul. Această controversă deschisă riscă să paralizeze guvernul, să creeze un sentiment de vid politic și să compromită impresia de stabilitate care caracterizează Japonia.

(Autori: Philippe Mesmer, Philippe Pons; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)