Tonul cancelariilor occidentale față de Marea Britanie se schimbă: după ce, inițial, au tratat cu furie țâfnoasă Brexitul, amenințând că britanicii vor fi lăsați să moară pe insula lor, odată cu trecerea timpului începe să se observe o tentativă de „acomodare” cu situația.

Ideea că a cincea economie din lume poate fi izolată de capriciile unor politruci care suferă de prea-plin-de-sine lasă încet-încet locul unei abordări mai pragmatice.

Primele semnale au fost date de la Washington: după ce Obama amenința că, în urma Brexitului, Marea Britanie va trebui să stea la coadă pentru a negocia un acord comercial cu Statele Unite, care, pasămite, se concentrează pe tratatul de liber-schimb cu UE, alți oficiali americani au încercat să dreagă busuiocul feștelit de președinte.

Secretarul Trezoreriei, Jack Lew, a declarat la CNBC că nu exclude negocieri separate cu Londra, după ce aceasta se va fi înțeles cu Bruxelles-ul asupra condițiilor de separare.

„Este în interesul tuturor părților să păstreze relații comerciale deschise. Statele Unite și Marea Britanie au o relație strânsă, care va continua.”

Iar purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Eric Schulz, a completat pe același ton:

„Dacă trebuie să începem să negociem separat cu Marea Britanie, acestea vor începe de la un nivel mai înalt, dat fiind că avem în spate ani de progrese (în cadrul TTIP – n.r.).”

Pentru ca apoi să sublinieze:

„Relațiile cu Marea Britanie rămân puternice și calde, așa cum au fost ele, nu au avut de suferit din cauza votului.”

Și peste Ocean, în Europa, tonul față de Marea Britanie se schimbă de la o zi la alta. Imediat după Brexit, liderii europeni s-au răstit către Regat, cerându-i să demareze procedurile pentru a ieși „imediat” sau „cât mai repede” din Uniune.

„Out is Out!” a tunat președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Pe măsură ce mințile se mai răcoresc, pretențiile se mai nuanțează: britanicilor li s-a dat răgaz până în toamnă, când va fi numit înlocuitorul lui Cameron.

Iar înmuierea de ton este tot mai evidentă pe măsură ce profețiile catastrofale nu se împlinesc: lira sterlină începe să-și revină, iar bursele au sărit în sus ca artezienele..

La același summit de la Bruxelles, premierul britanic în exercițiu, Cameron, le-a pus în vedere liderilor europeni că țara sa dorește să rămână membră a Pieței Comune și că intenționează să impună restricții la frontierele sale, arătând că principala cauză a Brexitului a fost imigrația necontrolată.

Reacțiile au fost de respingere indignată: „Nu va fi nici un fel de piață liberă à la carte”, a răspuns tăios Donald Tusk, președintele Consiliului European.

El a precizat că statele rămase în UE au căzut de acord că Marii Britanii nu i se va permite să ia măsuri de control asupra imigrației din UE, dacă dorește să rămână parte a pieței unice.

Iar Angela Merkel s-a vrut și ea foarte tranșantă:

„Cine vrea să-și părăsească familia, nu ar trebui să se aștepte să scape de responsabilități, dar să-și păstreze privilegiile.”

Președintele Franței, François Hollande, a avertizat și el ritos:

„Dacă (Marea Britanie – n.r.) vrea să rămână în piața unică, va trebui să plătească prețul în toate sensurile cuvântului, inclusiv libertatea de circulație.”

Iată însă că miercuri seara, vorbind la BBC Newsnight, ministrul francez de Finanțe, Michel Sapin, i-a contrazis pe toți, inclusiv pe șeful Hollande, declarând că, la viitoarele negocieri cu Marea Britanie nu vor exista tabuu-uri și că vor fi abordate TOATE temele, inclusiv libertatea de circulație.

„Când negociem cu o țară, cu o terță parte, Norvegia, Elveția, pentru a numi țările care sunt foarte apropiate, discutăm toate subiectele: în ce condiții se realizează libera circulație a persoanelor, libera circulație a mărfurilor, a capitalului. Deci discutăm despre orice.”

Lesne de observat că, din țara ciumată, cu care nimeni nu mai voia să discute, Marea Britanie a fost promovată în rândul „țărilor foarte apropiate”: Norvegia și Elveția.

Sapin a adăugat, asigurând de bunele intenții ale UE:

„Toate subiectele vor fi puse pe masă, deoarece britanicii vor face propuneri, iar noi vom negocia toate aceste aspecte, cu dorința de a ajunge la o înțelegere.”