Maniu și conspirația tăcută (1920-1928) Cum a reușit Iuliu Maniu să coaguleze opoziția în România Mare și să forțeze prima lovitură de stat din România Mare

Iuliu Maniu și conspirația tăcută (1920-1928). Cum a reușit să coaguleze opoziția în România Mare și să forțeze prima lovitură de stat din România Mare. Se întâmpla la 6 mai 1928.

Cine crede că politicianul a încetat după  1920 să comploteze, se înșală. Evident, Maniu nu avea decât Partidul Național Român, dar care era popular în Transilvania, aici Ionel Brătianu își fabricase Opoziția și-l va pune pe Averescu premier cu un partid fantomatic și pompos, Liga Poporului. Era perioada tratatelor de pace până în 1920, deci cam greu să dărâni guverne sau să faci opoziție. Conservatorii erau țăndări ca imagine, Slavici fusese acuzat pe față de spionaj, Alexandru Marghiloman, colaboraționistul era urât de toată lumea.

Iuliu Maniu nu votează Constituția din 1923!

Maniu decide să se miște repede. Se apropie de Take Ionescu, lider al conservatorilor democrați, desprinși de conservatori înainte de Marele Război, Ulterior, după ce conservatorii nu mai intră în Parlament în 1922, se apropie de Ion Mihalache și Partidul Țărănesc. Între timp, Reforma Agrară din 1921 și Constituția din 1923  vor aduce noi lauri pe fruntea lui Ionel Brătianu. Maniu nu semnează Constituția, nu este de acord cu ea, arătând așadar, faptul că dacă ar putea ar schimba-o.  Până una alta, în 10 octombrie 1926, constituie PNȚ cu Ion Mihalache.

Are partidul politic. Soarta pare să-i surâdă, atunci când ștulburaticul fiu al lui Ferdinand și Maria, după pocinogul de la Odessa cu Zizi Lambrino, din 1918,  încă din 1925 spune că renunță la tron. Are copil mic, are nevastă legală, dar i se aprind călcâiele după Marta Wolf, o damă bine a epocii, alias Elena Lupescu. Renunță la tron, iar în 1926, Ferdinand pisat de Ionel Brătianu își dezmoștenește fiul, care devine din prinț, cetățeanul Carol Caraiman, care avea interdicție în România. Lui Maniu, i-ar fi convenit un urmaș ca fostul prinț, format de Nicolae Iorga, dar acum, el era proscris...și totuși...

Maniu, comuniștii și puciul eșuat din 6 mai 1928

În 1924, comuniștii sunt scoși în afara legii pentru agitație anti-românească după convulsiile de la Tatar Bunar, Galilevka și Nerușai. În 1927, în iunie, apare Mișcarea Legionară, de extremă dreaptă. În iulie 1927 moare Ferdinand iar în noiembrie 1927, Brătianu. Maniu își mușcă mâinile de bucurie. Are un partid, are oameni neimplicați, PNL era uzat și fără lider, Constantin IC Brătianu nu era de talia fratelui Ionel.

Deja Carol se gândea să apară ( Brătianu reușuse chiar să blocheze numirea ca premier în 1926 a lui Maniu când Brătianu pierduse alegerile în 1926, pe fondul bolii lui Ferdinand) mai ales că mama lui Carol, regina Maria dorea să fie în Regență, idee abandonată după moartea lui Brătianu.

Maniu știa că Mihail Manoilescu deja discuta cu fostul prinț Carol. Regența nemulțumea pe toată lumea și la 6 mai 1928, Maniu organizează la Alba Iulia o Adunare de 100 000 oameni care să ceară instalarea lui Carol care urma să vină de la Londra unde trăia clandestin. Totuși, Gyvernul român obține expulzarea lui Carol care nu mai poate ajunge la Alba Iulia cu un avion din Anglia. Lui Maniu i se trage preșul. Comuniștii, mai ales minerii din Valea Jiului vor autonomia Transilvaniei și cer trenuri spre București. Apar steaguri roșii. Maniu e disperat. Voia o conspirație pentru România, se trezește în fruntea uneia contra României, deturnate de comuniști.

Maniu face apel la București. de acolo i se cere să lase manifestanții în trenuri, numai că după Vințu de Jos, trenurile sunt deturnate spre zone izolate, unde minerii, 2000 la număr sunt izolați. La fel și celelate trenuri. Maniu putea ajunge la închisoare, ca și în 1918, dar e lăsat în pace. la 10 noiembrie 1928, ajunge prim-ministru și jură pe Constituția din 1923.

Sursa foto: Memorialul Victimelor Comunismului