Viziunea generalului Iulian Vlad asupra conflictelor din jurul României. În urmă cu 8 luni, în decembrie 2016, la Galați a avut loc dezbaterea „România în ecuația geopolitică – trecut și prezent”, organizată de Departamentul de Literatură, Lingvistică și Jurnalism din cadrul Facultății de Litere (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați). Discuțiile s-au axat în special pe evoluția situației din regiune după revoluția din 1989, dar au fost abordate și evoluțiile din Europa și relațiile dintre Statele Unite și Rusia, precum și situația din Moldova de peste Prut. Invitați au fost generalul colonel în rezervă Iulian Vlad, fostul șef al Departamentului Securității Statului în perioada 1987- decembrie 1989 și generalul de brigadă SRI (r) Aurel Rogojan. Iulian Vlad a ținut o prelegere pe care o redăm, întrucât actualitatea ei este frapantă.

 Iulian Vlad: „Dacă  serviciile secrete ale celor care ne-au redus la condiția de experiment geopolitic,  ar trebui să explice ce fac în România, opiniez că  ar trebui să înceapă cu previziunea, de pe la 1840 a lui Alexis de Tocqueville, potrivit căreia secolul al XX-lea  (s-a adeverit) a fost dominat de națiunile americană și rusă. Previziunea a fost actualizată  la începutul secolului următor, în anul 1904, de Sir Harlford Mackinder, în sugestivul său studiu de 23 de pagini, Pivotul geografic al istoriei,  cu o nouă predicţie vizionară privind echilibrarea raporturilor de forţe mondiale, în sensul că dacă se va forma în spaţiul eurasiatic  un singur centru dominant de putere - în original Heartland- echlibrul se va realiza prin controlul de către puterile opuse acestuia a zonelor periferice ale Eurasiei – în original rimland.   Mackinder a avut în vedere, în prima ipostază, Germania şi Rusia și Marea Britanie în a doua.                                 

După primul război mondial   în politica lumii s-au afirmat marile puteri : Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Franța, Germania, Italia și Uniunea Sovietică.

Cel de al doilea război mondial a creat  Coaliția Națiunilor Unite, care a învins și a deschis o nouă epocă în relațiile internaționale. Noile roluri și statuturi ale principalilor actori ai Coaliției Națiunilor Unite impuneau respectul, speranța, dar pe alocuri și teama celor care îi priveau. Coaliția a fost net dominată de voința și potențialul miliar al triumviratului Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. O stare de lucruri care și-a făcut efectul după încheierea  conflagrației. La foarte scurt timp, după 1945 situţia devenise alta, singura  putere situată excentric faţă de Eurasia a rămas Statele Unite, iar Heartland-ul, centrul dominant, numai Uniunea Sovietică. Marea Britanie a ieșit dintre cei trei mari ai lumii.

Condominiumul  Statele Unite – Uniunea Sovietică a deschis Kremlinului noi și mari oportunități  strategice, care au reprezentat cel mai important atu al liderilor de la Moscova.  Cu Marea Britanie, Franța, Germania, Italia  și Japonia trecute în plan secund, U.R.S.S. a devenit factorul-putere de referință în Europa.

Capacitatea de regenerare a Rusiei a mai fost demonstrată. Sacrificiile ciclice de milioane de vieţi, începând cu 1917 , i-au marcat pentru totdeauna viitorul, iar acele pierderi imense de populaţie, dublate de pierderile incalculabile de patrimoniu au fost tocmai premisele accederii la statutul de superputere.

Antagonismul ruso-american a devenit parcă mai puternic și mai amenințător, după destructurarea ordinii bipolare, iar statele situate pe noua frontieră a confruntării, vai de popoarele lor !

Noua carte „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor” a generalului Aurel I. Rogojan  (trecut în rezervă de un deceniu și de atunci tot mai activ în publicistica militantă ), editată de Compania, Bucureşti, 2016, împreună cu „Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale”, 2011, sunt, după cum remarca un observator extern, „ două analize inegalabile ale soartei românilor în calea imperiilor islamic, ortodox şi catolic, care luptă pentru moştenirea imperiilor Roman de Răsărit, Bizantin și Otoman.” L-am citat pe Viorel Roman, consilier academic al Universității din Bremen, ale cărui opinii, chiar dacă stârnesc aprige controverse, nu înseamnă că ar fi fără un temeinic suport factual.

Așa de exemplu, s-a trecut cam repede în uitare că, înaintea întâlnirii de la Malta, atât George Bush Sr., cât și Mihail Sergheevici Gorbaciov au solicitat și li s-a acordat, căci nici nu se putea altfel, o audiență la Vatican, iar angajamentele luate față de Papa Ioan Paul al II-lea au fost cel mai ferm respectate, chiar de către liderul sovietic. Altfel, de unde toleranța față de autonomia Sloveniei și a Croației  ( proclamată concomitent la data de 25 iunie 1991) și războaiele de secesiune și civile, izbucnite în anul 1992, dar mai dinainte amorsate, care au destrămat uniunea slavilor sudici ?  

Apoi, tot consecință a  audiențelor papale, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia (încă nedivizată) s-au reunit ( 15 februarie 1991) în „Grupul de la Vișegrad” , ale cărui porți nu s-au deschis și României. Demersurile făcute în acest sens, inclusiv din partea elitei  francmasonice, fiind categoric refuzate,devenind evident că asocierea catolico- calvină este un semnal al unei noi cortine, de această data între lumea catolică și cea ortodoxă.                                                                                                   

Și ca să venim cu argumentarea și mai aproape în timp, dar și ca proximitate geografică a pericolelor, criza din Ucraina și noul război al Crimeii, au fost precedate de o misiune itinerantă a anumitor ordine catolice.

Secţiunea consacrată situaţiei din lume nu are un număr prea mare de pagini, dar destule pentru a compune un tablou mondial întunecat şi preocupant. Nimic din ce-i bun în lumea de azi nu intră în atenţia diagnosticianului. La ce bun, căci şi medicul îşi bate capul cu ce nu merge bine în organism. Şi e de reţinut şi judecat ce-i mai rău.

Ca să luăm un exemplu, Ucraina, bunăoară, scrie jurnalistul analist și comentator de politică externă Corneliu Vlad, din droaia de presupuneri generalul Rogojan reţine două, pe cele extrem-opuse: Statele Unite vor de fapt să răstoarne regimul Putin, iar prin aceasta să dezmembreze şi ce-a mai rămas din Rusia, iar Moscova vrea să înghită toată Europa într-o construcţie integrată eurasiatică (în care România s-ar regăsi - vorba vine – în grupul de state foste “inamice”, alături de Marea Britanie, Suedia, Polonia, ţările baltice, Georgia). 

Oricum, însă, până una-alta, Rusia s-ar pregăti să ciopârţească Ucraina, anexându-i tot ţărmul la Marea Neagră până la Gurile Dunării pentru a se învecina cu România sau, poate, cu un alt stat, nou creat între timp, Republica Federală Moldova.” Am incheiat citatul.

Şi ca să continuăm ideea, la graniţa de apus a României, mai exact în Balcanii de Vest, este un alt viespar. După ce teritoriile au fost învălmăşite şi popoarele învrăjbite mai aprig ca oricând, iar americanii au instalat in Kosovo cea mai mare bază militară în străinătate după Vietnam. De fapt, nicăieri în lume, “nu-i pace sub măslini” – nici în lumea islamică, după “primăvara arabă”, nici în Asia-Pacific, nici în zona tot mai întinsă în care acţionează terorismul, nici în zona tot mai dezbinata Europă Unită, nici în relaţiile ruso-americane sau americano-chineze.

Este, de asemenea, de observat că autorul stăruie pe “revirimentul economic, politic şi militar” al Rusiei, care se află în plin iureş de recuperare a imensei zone de interes special pe care a pierdut-o în fosta Europă răsăriteană (şi nu numai) în anii 1989-1991. Totodată el trage un semnal de mare gravitate asupra a ceea ce numeşte “reculul istoriei“. Adică fenomenul declanşat prin spargerea URSS,după care Rusia “a fost sistematic provocată, izolată şi vulnerabilizată” si pusă “sub presiuni fără precedent“. E cât se poate de logic ca, într-o asemenea situaţia să iei în calcul un efect recul.  Pentru că, ni se atrage atenţia, atunci “când nu eşti corect poziţionat, pentru a se atenua forţa de recul a istoriei, poţi fi lovit din plin”. Cu atât mai mult cu cât “potrivit evaluărilor occidentale, în toate direcţiile din vecinătatea României ordinea euroatlantică este în retragere“. 

Aici, în Galați, ne aflăm la limita dunăreană a regiunii istorice românești Moldova, care în perioada regatului interbelic al României avea  24 de  județe . Acum românii moldoveni trăiesc în 20 de județe și o Unitate Teritorială Autonomă ( Găgăuzia).  Un număr de 16 județe sunt teritorii de peste Prut, din care patru, din generozitatea geopolitică a  lui Stalin, aparțin Ucrainei. Generozitatea lui Hrușciov în ceea ce privește Ucraina a fost retrasă. Cea  a lui Stalin, nu. Pesemne că el este azi la fel de actual.

Au existat niște declarații ale ambasadorilor Statelor Unie ale Americii la Chișinău și, respectiv la Moscova. Declarații care i-au încurcat rău de tot, notează comentatorul de politică externă Corneliu Vlad, din care cităm: „(...)   “cică niște cronicari” de la Bucuresti, care au făcut zarvă mare in public că ne vom învecina  prin granița pe Nistru cu Rusia,  au tacut mâlc  când cu precizarea de la Moscova. In groapa politica de pe Dâmbovita, varul se stinge repede. Cateva zile de bolboroseala si istericale, dupa care se trece la altele, dar în urma ramane înca o gramada de tencuiala rasuflata buna doar sa incurce lumea. S-au dat de ceasul mortii Ionestii, Popestii si Popa Prichicii de pe la televiziuni si felurite institutii specializate, inclusiv trei fosti consilieri prezidentiali convocati de urgenta,  sa ne lamureasca, incurcati, ceea ce nici ei nu prea stiau: de ce a spus ce a spus ambasadorul american de la Chisinau, apoi ce ne facem cu o Rusie cu harta pan-la Nistru (…) ?

Voce aparte in această cacofonie civică este generalul (r) de servicii secrete Aurel I. Rogojan, care, dacă te iei după sumarul volumului, pare ca nu s-ar prea ocupa de situația din R. Moldova în recenta sa carte “Factorul intern”. Dar din lectura cărții a ieșit un  decalog util pentru a intelege ce se intampla peste Prut. Drept care:

1.Pentru Rusia lui Putin, “joaca s-a sfârsit”, cum chiar el a spus-o. “Rusia pare a se comporta ca un stat cu capacitate si intentii de a aduce corectii seismului prin care a trecut incepand cu 1991. (…) Rusia se arata preocupata de extinderea spatiului de siguranta de la granitele sale, iar consecinta este o frontiera militarizata extinsa inspre Vest, ceea ce pentru Romania inseamna un potential  de agresiune explicit manifest”.

2. Dupa ce ca nu are politici (sau are unele falimentare) pentru Estul Europei, Occidentul mai e si divizat, a fost multa vreme nepasator (SUA) ori e tot mai defetist (UE). Creste sentimentul ca “in Estul Europei ordinea euroatlantica ar bate in retragere” si doar de catva timp Washingtonul, prin NATO, “a decis oprirea reculului prin desfasurarea de forte militare de avertizare a Rusiei”. 

3.  La Est de Prut, “populatiile au fost instrumentalizate de forte politice care au speriat cetatenii fie cu spectrul fascismului romanesc, fie cu amenintarea unei interventii militare rusesti, astfel ca a inceput un proces de destramare teritoriala”.

4..La Chisinau, “devalizatorii unei banci au mai destabilizat o data ceea ce nu a fost nici un moment stabil ori serios in R. Moldova, permanent expusa loialitatii divizate a mercenarilor politici”.

5. “Perpetua bascula politica a oportunistilor de la Chisinau intre Moscova si Washington, via Bruxelles, sta la originea instabilitatii si derivei geopolitice a celui de-al doilea stat romanesc”.

6. “Chestiunea moldoveneasca, in contextul evenimentelor din Ucraina, devine din zi in zi mai presanta si tot mai ingrijoratoare pentru  integritatea frontierelor Romaniei”.

7. “Intr-un astfel de moment hotarator, Romania, din cauza propriiilor vulnerabilitati  politice interne, se manifesta indecis, fara a avea un concept solid al interesului national, sustinut de o diplomatie inteligenta si activa, cu tinte strategice de securitate corect identificate”.

8. “In toti acesti ani, la Bucuresti nu au existat semne ca potentialul conflictual major din Est ar fi luat in serios, iar prioritatile politicii externe  si de securitate in relatiile cu vecinii au ramas sa fie identificate dupa consumarea evenimentelor viitoare”. 

9. SUA,UE si NATO “au exclus Romania din toate formatele dezbaterilor, negocierilor si deciziilor care priveau romanitatea din arealul ex-sovietic”.

10 .“Nestiuta disponibilitate a Kremlinului si a Washingtonului  de a purta negocieri secrete. Diplomatia secretă a Moscovei este activă atât la Washington, cât si in cancelariile vest-europene.”

Din aceste “informatii  analitice”, cum aflam ca le spun specialistii in materie, prinde contururi  un tablou deloc linistitor.  ” (Am încheiat dubla citare, a autorului prin selecția textelor realizată de veteranul comentatorilor de politică externă Corneliu Vlad. Domnia sa este de baștină de dincolo de Prut, un motiv în plus să fie sensibil la „chestiunea moldovenească”.)