Poetul a fost cu Gabriela Melinescu, femeia care l-a inspirat cel mai mult, timp de zece ani.

Nascut pe 31 martie 1933, Nichita Stanescu ar fi implinit astazi 74 de ani. Despre poetul-vedeta al anilor ‘60, mort in 1983, cei care i-au fost apropiati povestesc ca avea la fel de mult succes amoros pe cat atragea cohorte intregi de admiratori.

In „Jurnal suedez I”, publicat in 2003 la Polirom, Gabriela Melinescu, scriitoarea cu care Nichita a fost impreuna aproape zece ani, vorbeste despre el deseori ca despre cel mai generos om cu prietenii sai, cu care petrecea zile si nopti intregi.

Aceasta generozitate si farmecul recunoscut de toti par sa-i fi asigurat si succesul in dragoste, pana la un punct insa. Casatorit de trei ori, cu Magdalena Petrescu, Doina Ciurea si Tudorica Tarata (Dora), Nichita a avut patru relatii de durata, dintre care cea mai aprinsa, dar si cea mai dificila a fost cu Gabriela Melinescu, singura cu care nu s-a casatorit. 

„Leoaica tanara, iubirea”

Poetul era deja la a doua casatorie cand a cunoscut-o pe Gabriela Melinescu, in 1964. Legatura lor a durat zece ani, el ramanand insurat cu Doina Ciurea in toata aceasta perioada. La 31 de ani, Nichita publicase al doilea volum, „O viziune a sentimentelor”, influentat puternic de relatia sa cu a doua sotie.

Printre textele din volum se numara si „Leoaica tanara, iubirea”, una dintre cele mai cunoscute poezii ale sale, care pare sa anticipeze intalnirea cu Gabriela Melinescu. Ea era nascuta chiar in zodia Leului. Ca pe o „felina” si-o aminteste si Ileana Malancioiu pe iubita lui Nichita atunci cand a intalnit-o prima oara.

Poeta povesteste, in convorbirile cu criticul Daniel Cristea-Enache, publicate sub titlul „Recursul la memorie”, ca Nichita a incercat sa o cucereasca, dar ea fusese avertizata de obiceiul lui si i-a replicat: „Decat sa-mi spui ceva in care nu crezi nici tu, mai bine mi-ai face cunostinta cu Gabriela. Pentru ca ea e poeta pe care o iubesc cel mai mult”.  

Poetul ii „picta” poeme

Chiar daca si-a scris jurnalul, publicat in trei volume, dupa plecarea in Suedia, Gabriela Melinescu vorbeste in el deseori despre Nichita, mai ales in paginile care dateaza din 1976.

Relatia lor apare aici ca o iubire dificila, solicitanta, dar de neuitat. Autoarea chiar se intreaba ce s-a intamplat cu visele lor de a imbatrani impreuna. Acum, cu 20 de ani mai tarziu, tot ea isi da raspunsul: „Doi creatori nu prea pot convietui. Era foarte greu de trait cu un om care era un panteon intreg de persoane”.

Cei doi s-au cunoscut la cenaclul condus atunci de Eugen Barbu. „Acolo m-a vazut pentru prima oara Nichita. Presupun ca m-a remarcat din cauza succesului pe care l-am avut cu textele citite”, isi aminteste Gabriela Melinescu.

Cele mai frumoase momente petrecute impreuna erau atunci cand Nichita ii „picta” poeme. „Era atat de solicitat de prietenii lui, incat se intorcea coplesit acasa. Atunci nu mai putea sa scrie si imi picta mie poeme, de care uita apoi”, isi aminteste scriitoarea.

Ea il surprindea pe Nichita aducandu-i-le apoi scrise la masina de o prietena de la „Romania literara”.  „Nichita a scris multe dintre poemele sale atunci”, povesteste Alexandru Condeescu, directorul Muzeului Literaturii Romane si cunoscator al biografiei poetului.

Opera completa

Nichita de 1.000 de ori Doua aparitii recente isi disputa titulatura de editie completa a operei lui Nichita Stanescu. Prima dintre ele, in ordinea publicarii, este „Opera integrala”, cu sase volume aparute din 2002 pana in 2006 la Editura Univers Enciclopedic, in colaborare cu Academia Romana.

„In cele aproximativ 10.000 de pagini, ingrijite de Mircea Colosenco, apar toate scrierile poetice, eseistice, publicistice ale lui Nichita”, explica Eugen Simion. Fiecare volum a fost publicat in 1.000 de exemplare, iar primele trei au aparut deja si in editia a doua.

Cealalta colectie, „Opera Magna”, ingrijita de Alexandru Condeescu la Editura Muzeului Literaturii Romane, contine cinci volume, publicate in ultimii trei ani, tot in cate 1.000 de exemplare fiecare.

Primele doua s-au epuizat deja. Alta aparitie, „Rasu’-Plansu’ lui Nichita Stanescu”, de Laurian Stanchescu, care a fost prezentata la Salonul de Carte de la Paris, cuprinde 12 volume, din care au iesit pe piata patru pana acum.

Aceste volume dezvaluie informatii inedite despre poet, culese din evocari si interviuri. Editura Corint pregateste o noua antologie, „Invizibilul soare”, ingrijita de Ion Mircea, in 1.000 de exemplare, pentru Targul de carte Bookfest.

Cele trei sotii ale poetului

Pentru prima oara, Nichita Stanescu s-a casatorit in 1952, imediat dupa absolvirea liceului, cu Magdalena Petrescu. El avea 19 ani, iar ea era sora celui mai bun prieten al sau.

Din Ploiesti, au plecat amandoi la facultate in Bucuresti, unde casatoria n-a rezistat decat vreo doi ani. Totusi, dupa Revolutie, cand prima sotie, plecata in Australia, a revenit in tara, a rascumparat pianul familiei Stanescu, pierdut la nationalizare, si l-a donat Muzeului „Nichita Stanescu” din Ploiesti.

La putin timp dupa despartirea de iubita din liceu, a cunoscut-o pe cea de-a doua sotie a sa, poeta Doina Ciurea. Printre tinerii scriitori circula legenda ca aceasta ar fi avut o relatie cu Labis, rivalul literar al lui Nichita.

„Atunci, cum isi propusese sa cucereasca poezia, a cucerit-o si pe Doina”, explica Alexandru Condeescu. Cei doi insa nu s-au casatorit pana in 1962, cu doar doi ani inainte de intalnirea cu Gabriela Melinescu.

Suferea de gelozie

Dupa spusele celor care l-au cunoscut, poetul suferea de gelozie, desi el insusi nu se dadea in laturi de la a face curte mai multor femei. Stefan Agopian isi aminteste ca l-a intrebat, prin ‘80, de ce nu mai vorbeste cu scriitorul Mircea Ciobanu. „Am auzit ca s-a culcat cu sotia mea”, a raspuns Nichita.

Era vorba de Doina Ciurea. „Nu conteaza ca am parasit-o, nimeni nu are voie sa se culce cu ea”.Florin Iaru, care-l vizita deseori in ‘77-’78, impreuna cu Traian T. Cosovei, isi aminteste ca imediat dupa ce a cunoscut-o pe colega lor, Dora, poetul a devenit gelos pe el. Prietenia dintre ei a revenit la normal abia in 1981.

Pe Dora, care le era colega de facultate, chiar Florin Iaru si Traian T. Cosovei au dus-o in vizita la Nichita. „Orice student la Litere voia sa-l cunoasca”, spune Iaru.

Chiar atunci, la prima intalnire, gazda lor s-a indragostit de tanara studenta, careia i-ar fi spus: „Tu nu mai pleci de aici”. La scurt timp, Dora s-a mutat la el si au ramas impreuna pana in 1983, cand a murit Nichita. Totusi, nu s-au casatorit decat in 1982, cand poetul urma sa primeasca Premiul pentru literatura „Cununa de aur”, in Iugoslavia.

Ca sa poata merge si Dora cu el trebuiau sa fie casatoriti. Nichita nu divortase de Doina Ciurea pana atunci, dupa spusele lui Condeescu, pentru ca avea oroare de tribunal.