Profesorul universitar Ioan Durnescu şi-a dedicat o bună parte din activitatea sa cercetării etnografice cu deţinuţii care se eliberează de la Penitenciarul Jilava

Profesorul Durnescu a decis să împartăşească una dintre poveştile impresionante pe care le-a întâlnit. A ales să facă asta astăzi, când toţi se gândesc la iubire.În plus, mai are un motiv: pentru că s-a lovit de o societate impermeabilă.

„O societate haotică, care nu știe și nu vrea să știe cum să-și trateze membrii, fie ei foști condamnați. Am văzut foști deținuți ținuți departe de piața muncii din cauza unor fapte de acum 5 sau 10 ani(...). Am văzut participanți dispuși să se angajeze chiar și fără forme legale și pe foarte puțini bani în domenii grele precum construcțiile sau rec i c l a r e a . I-am văzut apoi înșelați și folosiți de patroni (...).Sunt istorii reale povestite chiar de către protagoniștii lor. (...)”.

Are 25 de ani, dar doar 22 în libertate

Mihai are 25 de ani și s-a eliberat acum un an din Peniteciarul Jilava, unde a executat o pedeapsă de 2 ani şi jumătate. De fiecare dată când îl întrebam de planuri, îmi spunea că vrea doar să cunoască și el o ‘fată normală’, adică una care să îi semene și chiar să „il depășească în anumite privinte”.

După aproape un an, a și întâlnit-o. Într-o dimineață, după o petrecere prelungită, Mihai a ieșit să tundă iarbă, îmbrăcat sumar și cu o șapcă roșie pe cap. Când a intrat în casă, transpirat și însetat, a observat-o cu coada ochiului pe Anca, care îl fixa cu privirea de ceva vreme. Îi zâmbește și îi spune: „nu ai vrea tu să mă iei de nevastă?” Și Mihai a spus DA.(...) Și-au luat amândoi telefoanele și în două ore toți cunoscuții lor știau că urmează o „nuntă ca în poveşti”.

După un an de la liberare, nunta

Mihai a plecat în scurt timp să cumpere inel. Bani avea de la mamă și de la fratele lui mai mare. Cu toate că lucra zi lumină în construcții, nu reușea să adune mai mult de 1.000 – 1.200 lei pe lună. I-a găsit Ancăi un inel frumos și simplu de la Swarovski. S-a întors acasă fericit și i-a pus inelul pe deget. Au plecat apoi la bunicii Ancăi pentru a le da vestea. Îl știau pe Mihai de ceva vreme. Obișnuiau să meargă împreună la bunicii Ancăi unde Mihai îi mai ajuta cu mici reparații. Ajunseseră să îl iubească la fel ca pe propriul nepot. S-au bucurat și au petrecut până târziu.

A două zi, Anca și-a sunat părinții, care erau la muncă în Italia de ceva vreme, să le dea vestea cea mare.

Socrii au venit din Italia

Au hotărât împreună ca părinții să vină în țară peste o săptămâna să își cunoască ginerele și să planifice nunta. (...)Mihai părea să fie pe placul părinților. Era politicos, bine crescut și plin de bune intenții. Era evident că avusese grijă de Anca și de casă. Puteau avea încredere în el. Mai pe seară au primit și niște musafiri, prieteni ai părinților Ancăi. După cină, s-au întins la povești.

Musafirul care l-a condamnat din nou

Unul dintre musafiri îl tot fixa pe Mihai cu privirea. La un moment dat s-a luminat și l-a întrebat cu voce tare: ‘Mihai, nu ești tu băiatul din ziare de acum câțiva ani cu drogurile alea din club?’ S-a lăsat tăcere, iar Mihai nu știa de unde să înceapă cu explicațiile.

Era și nu era același Mihai de acum câțiva ani. Era el, ca nume și biografie, însă nu mai era el, același băiat iresponsabil și superficial. A crescut, a înțeles ce a greșit și și-a construit o nouă viață. Tensiunea a crescut, iar musafirii au plecat rând pe rând. Au rămas doar Mihai și familia Ancăi. (...)

L-a invitat apoi să plece că ei să se gândească ce este de făcut. Anca și-a dorit să vină cu el. Urmau să meargă la mamă lui Mihai acasă. Pe drum, tatăl a sunato și i-a spus să se întoarcă acasă. Anca s-a opus, însă tatăl a insistat și chiar a amenințat-o că îi va luă tot: casă, mașină, telefon … tot.

Disperat şi confuz

A doua zi, telefonul Ancăi era închis. (...) Și-a luat inima în dinți și s-a dus acasă la ea. Acolo nu mai era nimeni. Doar casa și peluza foarte bine tunsă din curte. A mai încercat să o sune. Peste câteva zile a aflat de la o prietenă comună că Anca este undeva la niște rude din afară Bucureștiului. Ar fi vrut să meargă să o caute. Ar fi luat casă cu casă, însă nu avea bani nici să ajungă până la Ploiești. (...) Noaptea, însă, nu putea dormi și croșeta scenarii peste scenarii despre cum să își salveze prințesa. Cel mai dureros era că nici nu mai știa dacă Anca își mai dorește să fie cu el. (...)

Întrebare pentru cei cu sau fără cazier

Mihai fusese foarte sincer cu ea de la început. I-a spus că a făcut multe proștii în trecut și că a fost închis pentru o vreme, dar că acum este un alt om. Dar dacă părinții au convins-o că el nu este bărbatul potrivit pentru ea? Cum de nu a găsit o cale să îi scrie sau să îi trimită un mesaj? După două săptămâni de absența, Mihai s-a gândit serios la sinucidere. Nu mai înțelegea de ce a fost liberat dacă nu este lăsat să trăiască.