Istoricul şi scriitorul Stelian Tănase descrie, pe blog, maniera brutală în care regimul comunist a demolat şi a topit statuile Bucureştiului de altădată.
„În 1948, partidul a hotărît să termine cu trecutul. În mai multe pieţe se găseau imortalizaţi, în piatră sau bronz, mari figuri istorice. Ele marcau faptul că Bucureştii nu au apărut pe hartă odată cu regimul adus de tancurile sovietice. Avea o lungă istorie şi mari oameni. Or, comuniştii se răfuiau cu trecutul, în numele luptei de clasă, iar statuile aminteau copios de acest trecut. Ideea lor a fost să demoleze statuile – li se păreau prea reacţionare. De altfel, purtătorii vii ai acestui trecut, umpleau închisorile. Viceprimarul Constantin Doncea, a dat ordin să fie demolate. Cine era Doncea? Agent sovietic GRU, fost lider al grevei ceferiştilor din 1933, brigadist în Spania, paraşutat în Romania la 19 august 1944. Un fanatic, un zelos.
Într-o noapte, statuia lui Carol l, din faţa Fundaţiilor Regale, a fost încojurată cu rogojini şi, în acest tarc, buldozerele armatei au dat-o jos, şi au dezmembrat-o. Ulterior, a fost dată la topit pentru a recupera bronzul, ulterior folosit la statuia lui Stalin. Statuia lui Ion C. Bratianu din piata Universitatii şi a lui Lascăr Catargiu din Piaţa Romană, a lui Pake Protopopescu de bulevardul cu acelaşi nume, a lui Eugeniu Carada de lîngă Banca Naţională au avut aceeaşi soartă. Statuia lui Take Ionescu de pe bulevardul Magheru, nu ştiu prin ce miracol, a scăpat. Numai pentru zece ani. În 1958, a fost şi ea demolată. Dupa 1990 unele statui – cele de piatră – au fost găsite în curtea Palatului Mogoşoaia şi în alte locuri. Cele de bronz, nu. Numai cele de piatră… Dacă ţineţi să aveţi statuie, trebuie să vă mai gîndiţi. Peste o generaţie, cineva o va demola, pentru a pune alt zeu în loc”, scrie Stelian Tănase.
Recomandările noastre
