Napoleon Bonaparte (1769-1821), cunoscut și sub numele de Napoleon I, a fost un lider militar francez și împărat care a cucerit o mare parte a Europei la începutul secolului al XIX-lea.

Născut pe insula Corsica, Napoleon a urcat rapid în rândul militarilor în timpul Revoluției Franceze (1789-1799). Dupa ce a pus mâna pe puterea politică în Franța într-o lovitura de stat din 1799, el avea să fie încoronat împărat în 1804.

Napoleon Bonaparte avea o înălțime de 1,68 - 1,70 m

Napoleon a abdicat de la tron la doi ani după campania dezastruoasă din Rusia (1812) și a fost exilat pe insula Elba. În 1815, el a revenit la putere în campania sa de 100 de zile. După o înfrângere zdrobitoare în bătălia de la Waterloo, el a abdicat din nou și a fost exilat pe insula Saint Helena, unde a murit la 51 de ani.

Unii oameni cred că ambițiile de cuceritor ale lui Napoleon ar fi compensat faptul că acesta era mic din punct de vedere fizic. Imaginile vremii ni-l prezin

Într-adevărat, Napoleon Bonaparte era numit Le Petit Caporal - “Micul Caporal”, dar acest lucru nu se referă la statura sa.

Bătălia de la Lodi

Micul Caporal este porecla lui Napoleon Bonaparte (în acel moment primul consul al Republicii) pusă de către soldații săi, în data de 10 mai 1796, în Lombardia, în bătălia de la Lodi. Aceasta a fost una din bătăliile importante ale generalului Bonaparte în cadrul campaniei din Italia, teritoriu aflat sub ocupație austriacă.

Acolo s-au înfruntat 10.000 de francezi contra a 17.000 de austrieci, conduși de generalul austriac Johann Peter Freiherr Beaulieu von Marconnay, de origine valonă. Datorită tacticii lui Napoleon, armata franceză a pierdut doar 1.000 de oameni, în timp ce austriecii au pierdut 3.000 de oameni, 2.000 de prizonieri și toată artileria.

După această bătălie, armatele austriece din Lombardia s-au retras succesiv, abandonând Italia.

De unde-i venea porecla?

La începutul războaielor revoluționare, soldaților francezi le-a fost dată puterea de a-și alege ofițerii și subofițerii în timpul formării în 1791 și 1792 a batalioanelor naționale de voluntari. Aceste alegeri au avut unele rezultate fericite, iar altele mult mai puțin. Destul de repede, această regulă de alegere a tuturor ofițerilor până la gradul de locotenent-colonel a fost abandonată.

În 1796, soldații mai aveau doar privilegiul de a alege subofițerii lor de rang inferior, până la gradul de caporal. De aceea, în seara bătăliei de la Lodi, o delegație de soldați, inclusiv grenadieri, s-a prezentat spontan la Bonaparte pentru a-i acorda, în semn recunoștință din partea soldaților, rangul de „Caporal”.

Expresia avea să treacă prin istorie, iar Napoleon Bonaparte să rămână pentru toți, „Micul Caporal”. Expresia a luat ulterior un înțeles peiorativ: în armată sau în administrație, “Micul Caporal” este sinonim cu un mic șef și-l desemnează pe cel care are tendințe autoritare, care are pretenția de a fi autoritar (fără a avea întotdeauna funcția oficială).

Care era înălțimea lui Napoleon?

Acesta avea, potrivit măsurătorilor vremii, o înălțime echivalentă cu 5 picioare și 7 inci - fiind în media înălțimii francezilor din secolul al XVIII-lea. În acel secol, unitatea de măsură folosită în Franța era echivalentă cu 2,71 centimetri actuali, in timp ce unitatea de măsură imperială era de 2,54 centimetri.

Înălțimea lui Napoleon a fost confirmată de trei surse franceze (valet său Constant, generalul Gourgaud și Francesco Antommarchi, care a participat la autopsia lui Napoleon) care pe scara franceză este egală cu 1,68 metri. În schimb, două surse engleze (Andrew Darling și John Foster) au ridicat înălțimea la aproximativ 5 ft 7 ins, echivalent, la scara imperială, la aproximativ 1,70 metri.

Potrivit măsurătorilor vremii, Napoleon avea peste înălțimea medie a francezului vremilor sale. Acest lucru l-ar fi făcut puțin mai înalt decât francezul mediu al vremii. El se înconjura, de asemenea, cu soldații gărzii sale de elită, care erau de obicei mai înalți, spre 1,80 m. Cu alte cuvinte, Napoleoan Bonaparte avea o înălțime de 1,68 - 1,70 m, ceea ce-l scoate din categoria “piticilor”.

Cu toate acestea este un mit care a rezistat în istorie!

Napoleon fluiera înainte de a pleca la luptă

Unul din valeții lui Napoleon, Louis Constant Wairy, ne spune: A fost pasionat de muzică, în special de muzica italiană; și ca toți amatorii era foarte greu de mulțumit. El ar fi vrut să cânte dacă ar fi putut, dar nu avea nici un fel de ureche muzicală, totuși asta nu-l împiedica să fredoneze din când în când, melodiile care îl impresionau.

De obicei, dimineața, aceste reminiscențe îl chinuiau și mă trata cu astfel de melodii în timp ce îl îmbrăcam. Cântecul pe care l-am auzit cel mai adesea masacrându-l a fost „Marsellaise”. Împăratul obișnuia de asemenea să fluiere uneori, dar nu prea tare. Dacă fluiera „Malbrough” [Marlbroughs’en va-t-en guerre], era pentru mine un semn sigur că armata va pleca în curând la război. Îmi amintesc că niciodată nu a fluierat atât de mult acest cântec ca în momentul în care începea campania din Rusia.

Napoleon nu dormea prea mult

Louis-Joseph Marchand, valetul lui Napoleon, ne spune: Împăratul dormea puțin .... Se scula de mai multe ori în timpul nopții. Era atât de bine organizat încât putea adormi când voia. Șase ore de somn au fost suficiente, luate împreună sau in mai multe rânduri.

Cel de-al doilea valet al lui Napoleon, Louis Étienne Saint-Denis, notează că insula St. Helena: Când împăratul se culcat târziu, valetul de serviciu era aproape sigur că avea să petreacă o noapte bună, dar dacă se culca mai devreme, se putea aștepta ca acesta să sune la ora unu sau două, să ceară să i se aducă lumină și să înceapă să lucreze.

Uneori, la acea oră, ar fi comandat o baie, pe care o lua sau nu. Când dorea să se culce din nou după ce lucra, adeseori se străduia să facă întuneric singur, pentru a nu deranja valetul de serviciu.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)