Timişorenii şi-au descoperit oraşul, chiar de ziua lui, într-un mod inedit: de la fereastra tramvaiului turistic, cu ajutorul unui ghid turistic, doctor în istorie.
La ora 11.00, când a fost programată prima excursie prin Timişoara, tramvaiul turistic (un vagon tip Timiş II construit în anii ´70 – n.r.) s-a umplut imediat. Trei părinţi, patru puşti, unul mai simpatic decât altul, mulţi adolescenţi şi adulţi de toate vârstele, au luat startul, pe acordurile „Timişoara I love you” interpretat live, la chitară, de Nelu Seuchea. Cu o vagă senzaţie de excursie cu clasa, mai ales pentru atenţia cu care, mici şi mari călătorii din vagonul turistic savurau vorbele ghidului, istoricul Ioan Haţegan a povestit suficiente noutăţi şi picanterii ca nimeni să nu realizeze cât de repede poate trece o oră. Singura fabrică privată nenaţionalizată
„Aproape totul a fost nou pentru mine. Deşi sunt născut aici, nu cunosc istoria Timişoarei în detaliu”, mărturiseşte Lucian Grema, un medic de 36 de ani care s-a plimbat prin oraş împreună cu fiul său de doi ani. Noutăţi au aflat chiar şi cei care mai ştiau câte ceva despre istoria oraşului. Spre exemplu, puţini ştiau că în Parcul Central se găsea, odinioară, cimitirul Cetăţii, care, în timpul epidemiei de ciumă, ajunsese să numere 10.000 de locuri de veci, evacuate în urmă cu un veac şi jumătate, la ordinul generalului Antonio Scudier. De la fereastra tramvaiului, câteva doamne au fotografit oraşul, atente la explicaţii. „Voi face un power point pentru colege”, mărturiseşte Maria David, o profesoară de 59 de ani.
Cei mai tineri călători au fost impresionaţi de istorisirile legate de instituţiile care au funcţionat pe vremuri în Timişoara: cel mai mare liceu german din afara Germaniei, în prezent Universitatea de Medicină, sau singura fabrică privată nenaţionalizată de comunişti, Guban. „Guban - Victoria a fost singura fabrică privată din România care nu a fost naţionalizată de comunişti. De aici s-au încălţat nu numai Gheorghiu Dej, ci şi preşedintele american Harry S. Truman. Ulterior, în 1948, lui Guban i s-a sugerat să îşi doneze fabrica, iar acesta a păstrat şi a putut lăsa moştenire fiului său funcţia de director”, a povestit ghidul. Familia grădinarilor Muhle
Traseul care a început din Piaţa Libertăţii a continuat prin Piaţa Maria, cartierul Fabric, fosta zonă industrială a oraşului, a trecut apoi prin Piaţa Traian, o replică mai mică a Pieţei Unirii, de-a lungul Bulevardului 3 August, unde se găsesc cele mai frumoase palate din oraş, contruite în stil Secession, pentru a ajunge, prin faţa Palatului Administrativ (construit iniţial ca şcoală de fete) înapoi în staţia din centrul oraşului.
Istoricul Ioan Haţegan le-a spus călătorilor că numele cartierului Elisabetin vine de la Sissi, împărăteasa Austriei (1837 – 1898), la cererea locuitorilor, şi că, până la construirea turbinei şi regularizarea Begăi, râul trecea pe locul unde azi se găsesc două artere foarte tranzitate – Baba Dochia şi Pestalozzi. Călătorii au aflat şi faptul că prima fabrică de bere din România, Timişoreana, atestată în 1718 se găsea, până în 1754, în cu totul alt loc, între zidurile fostei cetăţi, în apropiere de Castelul Huniazilor.
Ghidul le-a vorbit şi despre familia celebrilor grădinari Muhle care au construit minunate parcuri (Cişmigiu, Parcul Rozelor), singurul rozarist care a primit titlul de bey din partea ultimului sultan otoman, pentru aranjamentele florale deosebite făcute la haremul acestuia, şi, nu în ultimul rând, despre „blestemul” marilor localuri de odinioară, dispărute fără urmă în timp. „Este un adevărat blestem: niciunul din marile restaurante ale Timişoarei de altădată nu mai există, toate s-au prăbuşit în perioada socialistă”, a povestit Ioan Haţegan.
Recomandările noastre
