Istoria secretă. Tatăl lui Adrian Năstase a fost decorat de Regele Mihai. VIDEO

Istoria secretă. Tatăl lui Adrian Năstase a fost decorat de Regele Mihai. VIDEO

Regele Mihai I a decorat un tânăr locotenent de artilerie pentru fapte de vitejie. Era tatăl lui Adrian Năstase.

23 August 1944. România rupea alianța cu Germania lui Hitler și trecea de partea Aliaților. În acele momente mulți oameni obișnuiuți se vor transforma în eroi. Unul din ei va fi un tânăr locotenent Marin Năstase.

Pentru faptele sale din August 1944, Regele Mihai I l-a decorat pe Marin Gr. Năstase. Cine era acesta? Tatăl fostului prim-ministru Adrian Năstase. "Marin Gr. Năstase a fost citat prin Ordin de zi de ministrul de Război și decorat de Rege cu Ordinul național „Steaua României” cu spade și panglică de Virtute militară pentru munca și priceperea de care a dat dovadă în campania pentru desrobirea Transilvaniei de Nord”.

În materialul VIDEO aflați întreaga poveste a motivului pentru care a fost decorat.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ce era Ordinul Național Steaua României?

Originea sa vine din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. "Reluând demersurile în vederea creerii unui ordin românesc, Alexandru Ioan Cuza va cere reprezentantului României la Paris, în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea confecţionării unei decoraţii. Casa Krétly va prezenta un model care este imediat acceptat de domnitor şi, pe baza acordului său, se va efectua o comandă pentru cele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

În aprilie 1877, o dată cu izbucnirea conflictului cu Imperiul Otoman, discuţiile pentru instituirea unui ordin românesc se vor relua. Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, se implică (direct şi indirect) în discuţiile purtate în Camera Deputaţilor pe marginea întocmirii proiectului de lege necesar instituirii unui ordin naţional. Dispunându-se, deja, de vechile însemne ale “Ordinului Unirii”, rămase din vremea domniei lui Cuza, se decide ca forma de bază să rămână aceeaşi; se va modifica doar cifra domnească, în locul celei avute de către Cuza aşezându-se cea a regelui Carol I.

Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”). În ceea ce priveşte numele ordinului, au fost avute în vedere mai multe variante, Kogălniceanu insistând pentru cel de “Steaua Dunării” (preluând, astfel, numele unei publicaţii unioniste pe care o editase); acesta era şi numele ordinului prevăzut prin proiectul legii de instituire pregătită de către Cameră la 9 mai. Denumirea de “Steaua României” apărând mai târziu, la 10 mai 1877, o dată cu votarea instituirii ordinelor, ca prim act normativ al noului stat suveran România.

Ordinul „Steaua României” se prezenta de la început sub trei forme: una pentru civili, una pentru militari „de pace” şi alta pentru militari „de război” (cu însemnele de război, ordinul se putea conferi doar în primele trei grade).

Numărul maxim de membri, pentru toate cele cinci grade, fusese fixat la 1000. Deoarece, în timpul războiului de independenţă, aproape 1000 de militari români au fost decoraţi, pentru fapte de arme, cu însemne „de război”, reglementări ulterioare vor stabili că decoraţiile oferite cu spade (deci cu însemne de război), nu intră în cifra legală a Ordinului „Steaua României”, putând fi astfel conferite într-un număr nelimitat.