Nu aș avea stupiditatea să ignor, dincolo de violența sa, un curent rasist în sânul poliției americane. Dar la ce servește o generalizare abuzivă decât la declanșarea unui război între rase?
Aici, în Franța, printr-un mimetism stupid, o artistă (cântăreața Camelioa Jordana – n.r.) a vorbit despre masacrele pe care poliția franceză le-ar comite din cauza culorii pielii.
Prin mimetism, rasialismul pervers câștigă teren pe zi ce trece în societatea franceză. Arată-mi ce culoare a pielii ai și îți voi zice dacă te urăsc.
Diferența rasială devine obsesivă. Iar rasismul, deși foarte echitabil împărțit pe planetă, ar fi, chipurile, monopolul albilor.
Deja, la radioul de stat francez, rasializarea a devenit instrument de investigare jurnalistică. Astfel, pe 27 mai, redactorul șef al site-ului France Inter scria liniștit: „Am solicitat la nouă persoane, victime ale rasismului, să reacționeze la afirmațiile Cameliei Jordana”. Și urmau fotografiile și reacțiile a nouă persoane de culoare sau magrebiene.
Aș vrea, în concluzie, să scriu că nu îmi fac nici o iluzie în legătură cu o argumentație care se adresează rațiunii. Rasialismul selectiv se adresează celor mai joase instincte alimentate de această furie ideologică, urmând gloata mediatică dezlănțuită cu o plăcere isterică.
Rasa s-a întors, prin intermediul antirasismului selectiv, de stânga, care este în secolul XXI ceea ce a fost rasismul de dreapta în secolul XIX.
Războiul raselor a început.
Recomandările noastre
