Consolidarea pozițiilor politice pe care reprezentanții milițiilor pro iraniene Hezbollah le-au dobândit în Liban în ultimii ani, nu sunt pe placul oficialilor israelieni, care caută un pretext pentru o confruntare finală prin intermediul căreia să limiteze influența Iranului în regiune.

Guvernul fostului prim-ministru Fuad Siniora din Beirut (Liban) a fost considerat unul dintre puținele succese ale proiectului de promovare a democrației al SUA din regiune. Drept urmare, au  fost puse presiuni asupra Israelului pentru a-și restrânge operațiunile speciale care aveau  legătură directă cu activitatea milițiilor pro-iraniene, Hezbollah, arată Jerusalempost.

Zece ani este o  perioadă lungă  de timp. Astăzi, punctul de vedere acceptat de oficialitățile  de la TelAviv este că distincția dintre Hezbollah și instituțiile și autoritățile statului libanez a dispărut.

Dar, în timp ce guvernul Libanului nu mai este un protejat de către  SUA și  Occident, poziția luată în capitalele occidentale cu privire la statul libanez și, în special,  la forțele sale armate rămâne în mod semnificativ diferită de cea luată la TelAviv. Forțele armate libaneze (LAF) continuă să fie un beneficiar major al ajutorului acordat de către SUA. Acest decalaj în percepții reflectă diferite preocupări de securitate  în regiune. Pentru Israel, modificarea acestei percepții în Occident înainte de următorul conflict cu Hezbollah este o sarcină strategică primordială.

Deci, care sunt faptele cazului?. Una dintre așteptările fundamentale ale unui stat funcțional este că acesta exercită un monopol asupra folosirii violenței în interiorul granițelor sale. Din acest punct de vedere, statul libanez a încetat să mai funcționeze cu ceva timp în urmă. După cum au demonstrat  evenimentele din 2006 și ulterior, Hezbollah și patronii săi ar putea opera o politică externă și militară independentă fără a solicita permisiunea autorităților oficiale din Beirut.

 În deceniul trecut, Hezbollah și aliații săi și-au absorbit progresiv instituțiile statului libanez.. Evenimentele din mai / iunie 2008 din Beirut au demonstrat în cele din urmă impotența Libanului de a se opune voinței milițiilor Hezbollah și aliaților săi.

Apoi, la nivel politic oficial, Hezbollah și aliații săi au împiedicat numirea unui președinte libanez timp de doi ani, înainte de a-și asigura ascensiunea propriului candidat /aliat, de atunci, Gen. Michel Aoun, în octombrie 2016. Pentru  o mai bună înțelegere, blocul  politic din 8 martie 2016, din care Hezbollah este parte, și-a asigurat opt ​​portofolii în cabinetul libanez de 17 persoane. Dintre acestea, două sunt direct în mâinile Hezbollah. Deci, la nivelul conducerii politice, nu mai este posibil să se identifice locul în care începe guvernul libanez și  unde influența Hezbollahului  se încheie.

Organizația s-a bucurat foarte mult de o dominantă fizică de facto, atât în ​​interiorul Libanului, cât și în ceea ce privește acțiunile sale dincolo  de granițele sale (împotriva Israelului, în intervenția sa în războiul civil sirian și în implicarea sa în alte miliții pro-iraniene: grupări din Irak și Yemen).

Care este problema cooperării în domeniul securității între Hezbollah și forțele armate libaneze?. Nici un observator serios al disputelor din Liban care deschide cooperarea dintre cele două forțe, nu s-a conturat în ultima jumătate de deceniu.

Contextul acestei situații este  reprezentat de către  amenințarea terorismului jihadist sunnit, de la grupurile siriene Salafi angajate în războiul civil sirian. O serie de atentate cu bombă în sudul Beirutului și în comunitățile de frontieră au declanșat efortul comun al Hezbollah și LAF de cooperare.

Desigur, bombardamentele au avut loc ca represalii de către grupurile siriene Salafide pentru implicarea Hezbollah în războiul din Siria, din partea regimului. Forțele armate libaneze și Hezbollah au cooperat la nivelul schimbului de informații și au înregistrat o serie de succese în localizarea și strângerea celulelor Salafide de pe teritoriul libanez.

Ca urmare a cooperării din ce în ce mai deschise între forțele armate libaneze și Hezbollah, Arabia Saudită și-a încheiat asistența militară pentru LAF, anulând un angajament de 3 miliarde de dolari în februarie 2016. Anularea a fost o admitere tacită a înfrângerii de către saudiți,  a proiectul lor de a exercita influență și putere în Liban prin intermediul clienților lor a eșuat.

Cu toate acestea, SUA și-a continuat relația cu LAF (Forțele Armate Libaneze), care a primit, anul trecut, asistență din partea Washingtonului în valoare de 200 de milioane de dolari. În decembrie anul trecut, SUA a respins afirmațiile israeliene conform cărora vehiculele blindate M-113 expuse de Hezbollah într-o paradă triumfătoare din orașul Qusayr din Siria provin din stocurile LAF. Forțele armate libaneze, potrivit unei declarații a purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, John Kirby, sunt un exemplu  în ceea ce privește respectarea liniilor directoare și restricțiilor din SUA.

O declarație a președintelui Aoun în februarie a.c,  pare să confirme situația cooperării dintre forțe. Aoun a declarat pentru postul egiptean CBC că milițiile Hezbollah ”nu contrazic statul ... și reprezintă o parte esențială a apărării Libanului”.