Ca aliati ai SUA, ce ar fi trebuit sa facem?
Raportul final al lui Dick Marty despre inchisorile CIA de pe teritoriul unor state europene agita apele politicii internationale. Pentru un observator detasat, aceasta poveste cu agenti secreti americani care ancheteaza presupusi teroristi il lasa rece.
De ce? Simplu, pentru ca toata aceasta poveste halucinanta pare ca nu are noima pentru romani. La urma urmei, tara noastra nu s-a angajat sa lupte impotriva terorismului?
N-avem trupe in Irak? In campania electorala, Traian Basescu n-a vorbit de axa Washington - Londra - Bucuresti? In ciuda dezmintirilor autoritatilor de la Bucuresti, aproape sigur avioanele celebrei agentii au bantuit cerul patriei si au aterizat la Kogalniceanu, cum sustine raportorul Consiliului Europei.
Dar cum ar fi trebuit sa procedeze autoritatile romane la solicitarile unui aliat? Hai sa dam cartile pe fata si sa nu ne mai ascundem dupa degete! SUA au fost si au ramas partenerul strategic al Romaniei inca din 1998, cand NATO a bombardat Belgradul.
Si atunci ne-am dat acordul ca avioanele NATO sa atace obiective militare din tara vecina folosind spatiul nostru aerian. Pentru aceasta decizie, Emil Constantinescu s-a prabusit in sondaje, dar Romania a intrat in NATO.
Cred ca singura strategie politica buna ce a fost transferata de la o guvernare la alta a fost cultivarea si mentinerea unei relatii bune cu SUA - singurul nostru aliat intr-o perioada in care Uniunea Europeana ne intorsese spatele.
Daca ne-a sprijinit cineva sa intram in UE in acest an, acest lucru l-au facut SUA cu ajutorul Marii Britanii. Isi imagineaza un om sanatos la cap ca noi am fi intrat in UE daca nu sustineam razboiul impotriva terorismului, un razboi in care pozitia strategica a Romaniei a fost argumentul decisiv?
Pai, chiar asta-i smecheria, facem parte din NATO si din UE pentru ca, din cand in cand, aliatii sa poata sa-si indeplineasca „misiunile strategice”. Va imaginati vreun oficial de la Bucuresti care ar fi putut sa spuna „Nu” zborurilor CIA? Ar fi fost ceva ilogic in comportamentul traditional al Romaniei fata de SUA.
E adevarat ca nu e placut faptul ca am fost tarati intr-o batalie care nu e a noastra, e vorba de conflictul dintre Europa Occidentala si SUA pe tema legitimitatii interventiei militare in Irak. E un razboi nedrept si pornit pentru ca Bush jr. trebuia sa le demonstreze cetatenilor americani ca face ceva impotriva terorismului. Si asa a ales Irakul. Noi ce ar fi trebuit sa facem?
Va rog sa va amintiti ca in acea perioada aderarea la UE era un vis frumos, libera circulatie in spatiul european era alt vis frumos, cresterea economica de asemenea, iar populatia activa taia frunze la caini prin orasele de provincie, asistand neputincioasa la inchiderea mastodontilor industriali ai Epocii de Aur.
Astazi e usor sa vorbim despre greselile CIA, ale autoritatilor romane si despre furia lui Dick Marty. Dar la urma urmei, Romania, intr-un razboi nedrept, si-a urmarit propriul interes si a castigat. Acum, urmeaza sa piarda putin.
De acelasi autor, cititi si blogul „Experimentul Budapesta”.