Iranul a intrat în tangaj puternic după prăbușirea economică, proteste repetate și mai ales ieșirea SUA din Acordul nuclear. Protestele începuseră încă din decembrie 2017 – ianuarie 2018 din rațiuni economice, după ce șomajul atinsese în unele regiuni procentul de 60% la tineri. În aprilie a.c, rialul a pierdut 20 de procente în doar două săptămâni față de dolarul american.

La 9 aprilie a.c., Guvernul de la Teheran a anunțat eliminarea diferenței dintre cele două cursuri valutare, fiind stabilit un curs unic de schimb, de 42.000 de riali / dolar, însă valoarea dolarului a ajuns imediat, la negru, la 60.000 de riali în centrul Teheranului și a cunoscut un nou minim istoric la 25 iunie a.c., când un dolar american era cotat la 87.000 de riali, sărind într-o singură și de la 75.500 riali pe dolar. Mass-media iraniană a anunțat chiar o valoare de 90.000 de riali pentru un dolar american pe piața neagră iraniană.

Protestele din Iran evidențiază un aspect interesant: în decembrie 2017 – ianuarie 2018 nu a fost multă lume în stradă în capitala Teheran, acestea fiind mai degrabă prezente într-un număr mare de alte orașe - Mashhad, Neyshabour, Kashan, Kerman, Kermanshah, Kashmar, Rasht, Esfahan, Arak, Bandar Abbas, Ardabil, Qazvin, Hamedan, Sari, Babol, Amol, Shahinshahr, Shahrekord, Shiraz, Khorramabad, Zanjan, Gorgan, Zahedan, Urmia, Dorud, Yazd și Shahroud. În iunie-iulie, după ieșirea SUA din acordul nuclear și introducerea de noi sancțiuni, protestele din capitala iraniană au fost cele mai mari din ultimii ani care au avut loc în Teheran și au debutat într-o zonă care până acum a reprezentat o bază de sprijin pentru regimul Ayatollahilor, fiind vorba despre iranienii cu afaceri din Marele Bazar.

Potrivit autorităților, nimeni nu a fost arestat, o situație care relevă o diferență majoră cu ceea ce s-a întâmplat în perioada decembrie 2017 – ianuarie 2018 când măsurile luate de autoritățile iraniene au lăsat în urmă aproximativ 20 de morți, în timp ce numărul celor arestați s-ar fi ridicat la circa 3.700, cifră neconfirmată de autoritățile iraniene, care au indicat reținerea a aproximativ 1.000 de persoane. De data aceasta, fiind vorba despre Bazar și despre impactul economic în discuție, poliția a fost mult mai rezervată, chiar și atunci când a fost vizat direct parlamentul de către protestatari. Izbucnirea recentă de violență nu are drept motiv o situație temporară, ci lucruri profunde, resimțite de către populație și care se vor amplifica în perioada următoare.

Colapsul monedei iraniene este urmare a anunțului retragerii SUA din acordul nuclear, cu aplicare în august și la 4 noiembrie, când toate acordurile petroliere trebuie să înceteze. Dacă China și Turcia rămân încă legate de Iran, UE, Japonia, Coreea de Sud și India s-au redirecționat contractile petroliere către Arabia Saudită, în timp ce numeroase firme și-au stopat afacerile în Iran. Giganții industriali italieni, fabricile de mașini franțuzești, constructorii de fabrici petrochimice sod-coreeni ca și companiile navale și asiguratorii vaselor, ca și reprezentanții transportului naval, cu toții și-au anunțat retragerea de pe piața iraniană, în timp ce și marile bănci își închid filialele și afacerile cu Teheranul. Companiile aviatice Airbus și Boeing nu mai pot livra către Iran Air deoarece au încetat licențele de export americane, care au fost revocate cu aceeași ocazie.

Interesantă este și reacția protestatarilor în legătură cu efectele politicii iraniene. Principala țintă a părut, nu întâmplător, politica externă a regimului Ayatolahilor, respective aventurile din Siria, implicarea în Yemen și susținerile financiare și cu arme în multe alte regiuni ale Orientului Mijlociu. Cu cât mai izolat a fost regimul, cu atât mai implicat în războaie și destabilizări, dar mai ales război sectar sunniți-șiiți, acolo unde Iranul e principalul rival al Arabiei Saudite și monarhiilor din Golf, cu ingerințe inclusiv în Bahrein și Qatar dar și cu eterna țintă Israel.

E motivul pentru care protestatarii au cerut întreruperea susținerii pentru regimul Al Assad, ba chiar și pentru cauza Palestiniană. Scandările au vizat „Moarte Palestinei”, „Lăsați Siria, gândiți-vă la noi” și „Nu pentru Gaza, nu pentru Liban, viața mea este în Iran”. O răbufnire care atribuie cel puțin în mod egal problemele SUA și ieșirii din Acordul nuclear și acțiunilor Iranului de susținere a insurgențelor și a diferitelor organizații teroriste în Orientul Mijlociu. Nu înseamnă că situația internă nu a fost vizată de protestatari, și asta pentru a nu aluneca în propaganda ce vorbește despre o contestare a președintelui moderat în favoarea radicalilor religioși: s-a strigat „Dușmanii noștri sunt aici, sunt Mullahii, ei au mințit că Statele Unite ne sunt dușmani” precum și „Moarte dictatorului!”, cu referire la Liderul Suprem Kamenei. Mai mult, cum destabilizarea continuă, ceea ce a pornit ca un protest generat de căderea monedei naționale, Rialul – care a pierdut jumătate din valoare în ultimele luni, majoritatea după anunțul lui Donald Trump de la 8 mai, privind Acordul nuclear -, împotriva inflației – care a sărit de 15% după o perioadă de calm, ba chiar deflație-, și a șomajului, toate ar putea duce la revendicări radicale politice și la cereri de schimbări a regimului. În orice caz, politica externă a fost contestată direct și vehement de către protestatari.

E de văzut dacă regimul va accepta solicitarea SUA privind renegocierea acordului nuclear sau dacă va hotărî retragerea și a Teheranului din acord, odată ce restul statelor europene, China și Rusia nu pot asigura avantajele originare, vizate pentru economia iraniană. Forțarea politicii lui Trump este destinată capitulării Teheranului într-un număr de teme. Și aici este vorba despre rezultatul sancțiunilor, o măsură liberală, cu impact major asupra unui stat, Iranul, într-un context complicat economic și social. Dar modelul pare să se repete, principalul semnal fiind tot prăbușirea monedei naționale ca și în cazul Rusiei sau a Turciei.