Au fost purtate noi runde de negocieri, astăzi, în dosarul programului nuclear al Iranului. Conform surselor, s-au înregistrat progrese semnificative.
În Austria, la Viena, a avut loc, miercuri, o nouă rundă de negocieri în dosarul nuclear al Iranului. Tratativele au ca scop revenirea Teheranului şi a Washingtonului în cadrul acordului internaţional încheiat în 2015. „Am avansat mult. Se prefigurează un acord, a declarat la finalul reuniunii Enrique Mora, diplomatul european care conduce negocierile.
Discuții sensibile între cele două tabere. Ajung SUA și Iranul la un numitor comun?
Iranul şi Statele Unite ale Americii (SUA), care negociază prin intermediari, trebuie să ajungă la un numitor comun în privința sancţiunilor ce au fost reintroduse de fostul preşedinte american, Donald Trump. De asemenea, cele două tabere trebuie să se înțeleagă în privința unui alt aspect extrem de important. Cel al revenirii Teheranului la angajamentele sale din domeniul nuclear.
„Începem să vedem conturarea a ceea ce ar putea să arate ca acordul final”, au reacţionat Franţa, Germania şi Marea Britanie, conform Agerpres.
Diplomaţi din aceste ţări au adăugat totuşi că nu pot fi subestimate provocările viitoare referitoare la complexitatea anumitor chestiuni tehnice, conform sursei citate.
Ce prevede documentul semnat în anul 2015. Timp de zece ani, Iranul nu poate să mai folosească uraniu și plutoniu
Acordul internaţional semnat în 2015 de Iran şi şase mari puteri (SUA, Regatul Unit, Franţa, Rusia, China şi Germania) include o interdicţie pentru o perioadă de 15 ani în ceea ce priveşte producţia sau achiziţia de plutoniu sau uraniu metalic ori de aliaje ale acestora. Documentul prevede că Iranului i se va permite să înceapă studii privind producţia de combustibil pe bază de uraniu „în cantităţi mici” după zece ani, dar numai cu acceptul celorlalte ţări semnatar ale acordului.
În ultima vreme, oficialii de la Washington s-au plâns din cauza atitudinii refractare pe care o au omologii de la Teheran.În ultima vreme, iranienii începuseră să îmbogățească uraniul în izotopul 235, cel folosit la fabricarea bombelor nucleare, până la 20%, cu mult peste limita de 4% autorizată de tratat.